Predica Preafericitului Parinte Patriarh Daniela Duminica dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci (Convorbirea lui Iisus cu Nicodim - Ioan 3, 13-17)Zis-a Domnul: Nimeni nu s-a suit la cer decat Cel ce S-a coborat din cer, Fiul Omului, Care este in cer. Şi, dupa cum Moise a inaltat sarpele in pustie, asa trebuie sa Se inalte Fiul Omului, ca tot cel ce crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Pentru ca Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Fiindca n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea.† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Sfanta Evanghelie a Duminicii dinaintea Inaltarii Sfintei Cruci face o legatura intre sarpele care a fost inaltat de catre Moise in pustie si inaltarea pe Cruce a Mantuitorului Iisus Hristos. Se stie ca in timp ce poporul evreu traversa pustia, multi oameni mureau fiindca erau atacati de serpi veninosi. Atunci Dumnezeu i-a poruncit lui Moise sa inalte un sarpe de arama si oricine privea la sarpele de arama, inaltat in pustie, se vindeca. Aceasta vindecare a oamenilor care erau muscati de serpi era o preinchipuire a Crucii Mantuitorului Iisus Hristos. In acest sens, Sfantul Ioan Gura de Aur spune: 'Nu vedeti potrivirea chipului cu adevarul? Atunci evreii au scapat de moarte, dar de o moarte temporala; acum credinciosii sunt scapati de moartea vesnica. Atunci sarpele inaltat in aer vindeca muscaturile serpilor; Iisus vindeca ranile pe care le face dragonul duhovnicesc (diavolul). Acolo, cel ce privea cu ochii trupului era vindecat; aici cel ce vede cu ochii sufletului se usureaza de toate pacatele sale. Acolo spanzura un chip de arama, care reprezenta un sarpe; aici trupul Domnului pe care l-a format Duhul Sfant. Acolo, un sarpe musca si un sarpe vindeca; aici moartea biruieste moartea si moartea daruieste viata' (Sfantul Ioan Gura de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia 27, 2 ; trad. in limba romana de diacon Gheorghe Babut, Ed. Pelerinul Roman, Satu Mare, 1997, p. 129)

In Antichitate, crucea era un instrument de tortura si de ocara pentru raufacatori. Dar Mantuitorul Iisus Hristos, primind a fi rastignit pe cruce din iubire pentru oameni si luand asupra Sa pacatele lumii, a transformat crucea din instrument de ocara si de tortura in simbol al iubirii de viata facatoare. Prin moartea Sa, Hristos Domnul a biruit pacatul si moartea, iar prin Invierea Sa din morti a aratat slava Crucii ca fiind slava a iubirii Sale jertfelnice, sfintitoare si de viata facatoare. De aceea, cantam noi in fiecare Duminica: 'Iata, a venit prin Cruce bucurie la toata lumea'.Crucea, semn de mantuire si de viata vesnica

Transformarea mortii lui Hristos in biruinta a vietii vesnice inseamna si transformarea Crucii din instrument de tortura sau de ocara in semn de mantuire si de viata vesnica. Evanghelia ne spune ca 'Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica' (Ioan 3, 16).

Chiar Hristos Domnul spune ca 'n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea' (Ioan 3, 17). Asadar, vedem ca Sfanta Cruce arata cat de mult a iubit Dumnezeu lumea. Sfanta Cruce este semnul iubirii nesfarsite si mai presus de intelegere a lui Dumnezeu fata de oameni, o iubire care respecta libertatea omului chiar si atunci cand omul Il respinge pe Dumnezeu sau nu Il primeste.Crucea Mantuitorului Iisus Hristos reprezinta iubirea lui Dumnezeu aratata oamenilor intr-o lume plina de ura si de violenta. De fapt, Hristos a fost rastignit pe cruce, ca urmare a invidiei, a urii si a violentei mai-marilor carturarilor si fariseilor, care Il invidiau si Il urau pe Iisus tocmai pentru ca multimile Il iubeau pe El, credeau in El si Il urmau mai mult decat pe ei.

La rastignirea Mantuitorului Iisus Hristos au participat si paganii, adica soldati romani, care ocupasera Ţara Sfanta si se aflau sub autoritatea procuratorului Pontiu Pilat. Dar atat de mare a fost iubirea lui Dumnezeu aratata in Mantuitorul Iisus Hristos, incat El nu a raspuns la ura cu ura, la rautate cu rautate, la dispret cu dispret, ci S-a smerit pe Sine si a rabdat umilinta si suferinta pana la moarte, si inca moartea pe cruce, destinata talharilor sau raufacatorilor. Ca Dumnezeu atotputernic, Iisus Hristos putea oricand sa nimiceasca pe vrajmasii Sai, dar nu a raspuns la rautate cu rautate, ci a zis: 'Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac!' (Luca 23, 34). Aceasta putere a iubirii jertfelnice, care iarta in loc sa se razbune, care biruieste raul savarsind binele, este iubirea smerita a lui Hristos.

Smerenia impreuna cu rabdarea indelunga a Mantuitorului Iisus Hristos, aratata pe Cruce, face din Sfanta Cruce arma nebiruita si semn de infricosare pentru demoni, intrucat acestia nu se pot smeri. Smerenia si bunatatea lui Iisus ii infricoseaza pe demonii mandri si rai. In acest sens, spune Sfantul Apostol Pavel, in Epistola catre Coloseni, ca Hristos Domnul a dezbracat (dezvaluit, demascat) puterile diavolesti si le-a tintuit pe Cruce (cf. Coloseni 2, 14-15), adica demonii, care au indemnat pe oamenii rai sa Il rastigneasca pe Hristos, au fost biruiti prin smerenia si rabdarea Mantuitorului Iisus Hristos, prin iubirea Sa jertfelnica si mai presus de intelegere.

'Dumnezeu asa a iubit lumea, incat pe Fiul Sau Cel Unul Nascut L-a dat, ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica' (Ioan 3, 16). Iubirea aceasta a lui Dumnezeu, Care Il trimite pe unicul Sau Fiu intr-o lume bolnava de pacat, de ura si de rautate pentru a o vindeca de pacat si moarte, este iubire mantuitoare si facatoare de viata. Intrucat Hristos Cel ce a murit pe cruce a fost fara de pacat, moartea ca plata a pacatului nu a putut sa-L stapaneasca, iar El, inviind din mormant, a biruit cu moartea Sa puterea mortii.

In noaptea de Pasti, preotul inalta cu ambele maini Sfanta Cruce in vazul tuturor, adauga lumanarea de Inviere la ea si spune: 'Hristos a Inviat!' I se raspunde: 'Adevarat a Inviat!', deoarece Hristos Cel rastignit este Hristos Cel Inviat, Care si dupa moartea Sa poarta in trupul Sau semnele Crucii, adica semnele cuielor din maini si picioare, precum si semnul lasat de lancea care L-a strapuns in coasta.

Crucea, intiparita vesnic in trupul lui Hristos

Semnele Crucii raman vesnic in trupul preaslavit al Mantuitorului Iisus Hristos, Cel Inviat si Inaltat la ceruri,pentru a ne arata ca ne-a iubit si ne iubeste cu iubire vesnica smerita si milostiva. De aceea, sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci, ca cinstire a Sfintei Cruci, este preamarirea iubirii jertfelnice si smerite, singura iubire pe care Dumnezeu o pretuieste.El nu pretuieste iubirea posesiva si mandra, ci iubirea smerita, care deschide sufletul omului spre a iubi pe Dumnezeu si pe semeni.

Evanghelia de astazi ne mai spune ca 'n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca prin El lumea' (Ioan 3, 17). Deci, Mantuitorul vine sa mantuiasca, nu sa osandeasca lumea. El vine sa cheme, sa vindece pe cei bolnavi, sa hraneasca pe cei saraci, sa calauzeasca pe cei rataciti, sa ridice pe cei pacatosi si cazuti, vine sa daruiasca oamenilor viata cea adevarata.

Sfanta Cruce - lumina si binecuvantare pentru viata crestina

Crucea este lumina si binecuvantare pentru mantuire. Crucea este semnul credintei in iubirea smerita si milostiva a lui Dumnezeu, iubire mai tare decat moartea. De aceea, noi vedem in semnul Crucii semnul mantuirii, ca unire a noastra cu Dumnezeu. Iar cand spunem 'Doamne, ajuta-ne', 'Doamne, mantuieste-ne', 'Doamne, miluieste-ne', ne insemnam cu Sfanta Cruce, deoarece ea este semnul iubirii Preasfintei Treimi pentru noi.

De aceea, si biserica lacas de inchinare este construita in forma de cruce, iar pe turlele ei se afla o cruce, care ne aminteste de iubirea jertfelnica a lui Hristos pentru noi.

Pretutindeni unde locuiesc crestinii adevarati intalnim semnul Crucii

Sa ne ajute Preamilostivul Dumnezeu ca sa Il iubim pe Hristos Domnul mai mult, ori de cate ori vedem Sfanta Lui Cruce, pe biserica si in biserica, la margine de drum, pe morminte sau langa o fantana, intrucat ne aducem aminte cat de mult ne iubeste Dumnezeu si asteapta raspunsul nostru la iubirea Lui.

Purtam crucea cu lantisor la gat de cand suntem botezati, ne insemnam cu semnul Sfintei Cruci, dimineata cand ne trezim din somn, seara cand ne culcam, inainte de masa si dupa masa. Mamele fac semnul Sfintei Cruci peste painea care urmeaza sa intre in cuptor, iar taranii nostri sculpteaza semnul Sfintei Cruci pe poarta lor, ca sa intre in curte sau in casa ca intr-o biserica, ca intr-un loc sfintit, prin rugaciune si fapte bune. Noi asezam crucea la margine de drum sau la rascruce de drumuri, ca sa ne aducem aminte de Mantuitorul Iisus Hristos, Cel Care a zis: 'Eu sunt Calea, Adevarul si Viata' (Ioan 14, 6).

Cand vedem Sfanta Cruce langa un izvor sau langa o fantana sau pe acoperisul fantanii, ne aducem aminte de Hristos Cel ce a zis: 'Apa pe care o voi da Eu se va face izvor de apa curgatoare spre viata vesnica' (cf. Ioan 4, 14). Aceasta apa este harul lui Hristos prezent in om prin lucrarea Sfantului Duh. Sfanta Cruce sta de straja si la mormintele celor adormiti in Domnul, pentru a ne aminti ca rugaciunea noastra pentru ei este mai tare decat moartea. Noi iubim astfel pe cei dragi ai nostri trecuti la Domnul ori de cate ori ii pomenim in rugaciune ori savarsim un parastas in amintirea lor, dam de pomana saracilor in numele lor sau punem flori pe mormintele lor si le ingrijim mormintele lor. Crucea iubirii duhovnicesti care este mai tare decat moartea si a bucuriei invierii sta de veghe pe mormintele celor dragi ai nostri, care au trecut la Domnul, intrucat noi asteptam invierea mortilor si viata vesnica. Crucea de pe mormintele lor ne spune ca ne vom intalni cu ei in iubirea Preasfintei Treimi. Cine L-a iubit pe Dumnezeu in lumea aceasta Il va iubi si in vesnicie, pentru ca si Dumnezeu il iubeste vesnic.

Vedem, asadar, cat de prezenta este iubirea jertfelnica a Mantuitorului nostru Iisus Hristos in viata crestina, prin semnul Sfintei Cruci. Aceasta ne indreptateste si ne indeamna sa cinstim cu multa evlavie Sfanta Cruce, sa ne insemnam adesea cu semnul Sfintei Cruci, pentru ca iubirea lui Dumnezeu sa ne ocroteasca, sa ne daruiasca sanatate, sa ne fereasca de primejdii, de accidente, de rataciri, sa ne scape de intamplarea cea rea si sa ne pazeasca de toti vrajmasii vazuti si nevazuti. Cunoscand ca din Crucea lui Hristos vine bucuria Invierii, ne vom ruga mai mult in fata Sfintei Cruci, vom merge mai des la biserica din parohie sau manastire, deoarece biserica este purtatoare a luminii si harului Sfintei Cruci spre slava Preasfintei Treimi si a noastra mantuire. Amin!

* Text revizuit de autor in anul 2011.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 930

Id: 16398

Data: Sep 10, 2011

Imagine: