La Sfanta Liturghie s-a citit ieri, 27 ianuarie, Evanghelia vindecarii orbului din Ierihon. In cuvantul de invatatura rostit in Paraclisul Sfantul Ierarh Grigorie Luminatorul al Resedintei patriarhale, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel a explicat ca orbul vindecat devine pentru noi un indemn la a cauta sanatatea si a da un sens duhovnicesc suferintei fara a cadea in credinta gresita ca boala este ceva firesc sau o fatalitate, dupa cum aflam din Ziarul Lumina.Patriarhul Bisericii noastre a aratat ca Evanghelia citita ieri contine doua invataturi duhovnicesti folositoare atat pentru viata Bisericii, cat si pentru viata fiecarui crestin: iubirea milostiva a Mantuitorului Iisus Hristos si credinta puternica a orbului care I-a cerut lui Iisus sa-l vindece.Intelegand ca Iisus Hristos este singura lui sansa de a primi vederea, el cerea cu multa staruinta iubirea milostiva a lui Iisus, vindecatoare de nevedere trupeasca si izbavitoare din robia orbirii sufletesti. Acest orb de la Ierihon, desi nu avea vederea cu ochii trupesti, el avea o vedere duhovniceasca, si anume vederea prin credinta. Cu cat se apropia Iisus Nazarineanul mai mult de el, cu atat Il striga mai tare in rugaciunea lui staruitoare pentru ca simtea puterea dumnezeiasca din Iisus, puterea Lui datatoare de sanatate si viata. Vedem ca, desi orb din nastere fiind, acest om nefericit care cersea ca sa supravietuiasca la marginea drumului devine pentru noi o pilda de credinta puternica si de rugaciune staruitoare, a spus Preafericitul Parinte Daniel. Preafericirea Sa a mai precizat ca multa staruinta in rugaciune este importanta pentru cresterea credintei, deoarece aceasta trebuie alimentata prin relatia cu Dumnezeu ca legatura vie. Cea mai vie relatie prin credinta cu Dumnezeu este rugaciunea, deoarece prin rugaciune Dumnezeu nu ramane undeva departe, ci El devine prezent in viata omului. Unii Sfinti Parinti spuneau ca rugaciunea este insasi lucrarea lui Dumnezeu in sufletul omului, care antreneaza pe om in relatia de apropiere si conlucrare cu Dumnezeu. Rugaciunea este si expresia credintei, dar si sursa sau izvor de intarire in credinta.In milostivirea Sa, Iisus asculta chiar si pe cel caruia oamenii ii spuneau sa taca, dupa cum i s-a spus si orbului din Ierihon. Atitudinea descurajatoare a acestor oameni se regaseste si astazi in unii oameni care incearca uneori sa-l impiedice pe cel bolnav sa se roage sau sa se apropie de Dumnezeu, intrucat ei nu participa la suferinta celui bolnav, pe care o vad ca pe fatalitate. Intaistatatorul Bisericii noastre a explicat ca aceasta atitudine se datoreaza faptului ca acei oameni nu se gandeau ca mai este posibila vindecarea sau primirea vederii deoarece s-au obisnuit prea mult cu boala aceasta a orbului din nastere. Ea devenise fireasca; intr-un fel, a devenit o fatalitate de care nu se putea scapa. Mantuitorul insa nu considera boala ca ceva firesc, ca o fatalitate, ci El este sensibil la suferinta omului bolnav si doreste ca el sa traiasca sanatos si bucuros, sa poata vedea fetele semenilor sai, sa poata admira creatia lui Dumnezeu, sa poata intelege prin vedere taina vietii intr-un mod plenar. Mantuitorul rastoarna intr-un fel aceasta atitudine a unor oameni care considerau ca viata orbului de la Ierihon nu mai poate fi schimbata, ca el este sortit sa traiasca cersind si sa faca eforturi pentru a supravietui. Vedem cum uneori in loc sa fie incurajat cel bolnav, este descurajat in cererea lui de vindecare din cauza prea multei obisnuinte. Cand o stare rea devine obisnuinta, oamenii o considera fireasca; Mantuitorul, insa, nu considera firesc tot ceea ce a devenit o obisnuinta. O stare rea a sufletului sau a trupului nu este considerata fireasca chiar daca ea a devenit o obisnuinta. De aceea, Mantuitorul Hristos daruieste acestui orb ceea ce numai El putea darui.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 607

Id: 27910

Data: Jan 28, 2013

Imagine: