Cu prilejul sarbatorii Sfintilor Împarati Constantin si Elena, la 21 mai 2014, Catedrala patriarhala îsi sarbatoreste hramul istoric. În acest sens, în cele ce urmeaza va prezentam un fragment din articolul intitulat Perioada tineretii Sfântului Constantin „Zestrea sufleteasca îi întrecea cu mult calitatile trupesti“, publicat în Ziarul Lumina din 10 ianuarie 2013:Marii oameni ai Antichitatii si Evului Mediu au avut parte de doua neajunsuri majore. Fie ni s-au pastrat numai faptele lor mari, trecându-se sub tacere momente care au fost semnificative în viata lor, dar care par insignifiante pentru biografi (în special perioada de tinerete), fie au fost efectiv "mitologizati", portretul lor devenind nimic altceva decât o palida reflectare a faptelor reale. Aceste doua caracteristici se regasesc si cu privire la detaliile perioadei de tinerete a Sfântului Constantin cel Mare.Daca vorbim la modul general, este clar ca perioada de tinerete a Sfântului Constantin cel Mare este cât se poate de pierduta în negura timpului. Biograful sau, Eusebiu de Cezareea, îi dedica un singur paragraf, grabit fiind sa elogieze meritele, de altfel incontestabile, ale acestuia în ceea ce priveste Biserica si cultura crestina. Iata ce ne dezvaluie Eusebiu: "Iata-l deci pe Constantin ajuns pe aceeasi treapta cu ceilalti partasi la cârma împaratiei si - cu o vorba a proorocului de altadata al lui Dumnezeu - vietuind în mijlocul lor. De altfel, Constantin fusese socotit de ei vrednic sa primeasca înalta cinste înca din anii când abia pasise din vârsta copilariei în aceea a fecioriei: noi însine l-am putut vedea strabatând tinutul Palestinei în tovarasia celui mai vârstnic dintre împarati; oricine poftea l-a putut limpede vedea sezând de-a dreapta acestuia, dând înca de pe atunci o pilda de cumpanire împarateasca. Nimeni nu i-ar fi putut sedea alaturi în ceea ce priveste frumusetea si farmecul, precum si în ce priveste înaltimea (si proportiile) trupului; iar tinerii de vârsta lui îl stiau de frica, atât de vânjos era, atâta era de puternic. Numai ca zestrea lui sufleteasca îi întrecea cu mult calitatile trupesti: înainte de orice, îsi învesmântase sufletul cu podoaba cumpatarii, careia mai apoi se pricepuse sa-i dea o neasemuita stralucire prin marea lui cultura, prin înnascuta lui putere de judecata si prin întelepciunea cu care îl daruise Dumnezeu" (Eusebiu de Cezareea, Viata lui Constantin cel Mare, I, 19 ,1-2, în: "PSB", vol. 14, trad. Radu Alexandrescu, EIBMBOR, Bucuresti, 1991, p. 73). Am redat aici citatul în întregime, în pofida lungimii acestuia, pentru a-i pastra coerenta. Însa acum este necesara o investigare mai atenta dincolo de artificiile retorice adesea inutile de care Eusebiu de Cezareea abuzeaza în prezentarea sa encomiastica. În esenta, marturiile sale nu sunt neaparat eronate, dar pastreaza o anumita mitologizare a personajului descris, de care trebuie sa ne debarasam daca dorim într-adevar sa ajungem la adevarul biografic despre existenta Sfântului Constantin cel Mare. Dincolo de orice alt neajuns, o prezentare pur retorica si encomiastica transforma personajul principal într-un erou perfect, fara cusur, iar acest lucru conduce practic la o portretizare falsa si hiperbolica. Vom discerne în continuare care este adevarul din spatele spuselor lui Eusebiu de Cezareea.Mai multe informatii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 521

Id: 40643

Data: May 14, 2014

Imagine: