Un om avea doi fii' - asa incepe una dintre cele mai cunoscute pilde din Sfanta Scriptura, consemnata de Evanghelia dupa Luca in capitolul 15. Drama unui tata se consuma intre plecarea si reintoarcerea fiului cel tanar si atitudinea plina de reprosuri a fiului cel mare. Primul isi cere partea de avere, paraseste casa si isi consuma demnitatea departe de familia sa. Fratele sau ramane acasa, isi asculta tatal si indeplineste toate cerintele unui fiu-model. Nu-l impresioneaza plecarea fratelui sau, el ramane fidel parintilor. Dupa un timp, fiul cel mic se reintoarce acasa ruinat, dar sincer in regretele pe care le exprima in fata parintelui. Urmeaza o scena emotionanta, Mantuitorul descriind bucuria tatalui de a-si reprimi fiul. Daca pilda s-ar fi incheiat aici, am fi vorbit doar despre puterea si iubirea iertatoare a lui Dumnezeu. Dar apare fratele cel mare, care se intorcea de la camp. Nu suporta atmosfera de sarbatoare din casa care isi reprimea unul dintre fii. Incepe sa se compare cu fiul risipitor si devine un contabil care ii raporteaza tatalui cat de ascultator a fost si cat de putine a primit. De fapt, transforma relatia tata - fiu in cea de patron - angajat. Era de vina doar invidia fratelui cel mare? Cred ca Mantuitorul a dorit sa arate neputinta noastra de a ne iubi fratii. Nu ne multumeste statutul de fiu, vrem sa fim singurul fiu. Constantin Noica, meditand la aceasta pilda, afirma ca 'toata viata noastra morala incape aici, intre fiul risipitor si fratele lui. Ne pierdem si ne caim sau ne pastram si ne impietrim inima? E rau sa nu asculti, dar e la fel de rau sa stii ca asculti - si sa tii minte'.Am intalnit de multe ori reticenta tinerilor in a se apropia de Biserica. Spatiul eclesial este vazut de ei ca unul plin de restrictii, un demolator al libertatii. Poate ca acesti tineri, atunci cand au incercat usa Bisericii, s-au intalnit cu 'fratele cel mare', un canonist care le-a explicat cate a facut el ca sa fie in casa. In fata lui, tu inca nu meriti sa fii casnic. Fratele cel mare este 'credinciosul inchizitor', care se substituie lui Dumnezeu si incepe sa decida cine merita si cine nu este vrednic sa fie in Biserica. Virtutile lui, recunoscute de toata lumea, dau greutate diplomei de infailibil dogmatist. El vrea cu orice chip sa-L 'apere' pe Dumnezeu de cei depravati. Ştie, dar nu poate intelege de ce Mantuitorul a cinat cu vamesii sau de ce spunea ca a venit pentru cei pacatosi. Pentru el, cel care a plecat din Biserica nu mai poate fi recuperat, il trateaza cu mila, dar nu-i mai da nici o sansa. Priveste indignat si superior spre cei care traiesc o criza tranzitorie, rostind sententioasa exclamatie: 'Ce-au ajuns!' Spre deosebire de cei dezorientati, el crede ca si-a gasit locul. Nu i se poate reprosa nimic, a fost atent sa nu greseasca.De fapt, el nu este impresionat de iubirea tatalui, pe care nici nu o cunoaste. Mai importanta este indeplinirea unei obligatii morale si sociale: ascultarea fata de parinti. Lumea trebuie sa stie ca el a ramas in casa, ca este un exemplu de ascultare si, foarte important, este mult superior fratelui sau, un adevarat rispitor. Traieste din comparatii si refuza sa intre in casa unde Dumnezeu cheama pe cei pacatosi.Evanghelia nu ne spune cum s-a incheiat discutia dintre fiul cel mare si tatal sau. Poate pentru ca acest fragment evanghelic se citeste 'in casa', unde sunt cei mai multi 'frati mai mari'. Este un indemn pedagogic sa pornim in viata de unde ne-a lasat pilda si sa nu repetam greseala neiubirii semenilor.Şi daca ne este greu sa trecem peste orgoliul de a sta la masa cu toti 'risipitorii' sa ne gandim la drama tatalui din Evanghelie. Isi iubea la fel fiii. Nu a rostit nici un cuvant de mustrare atunci cand fiul care i-a cheltuit averea s-a reintors. Putea sa-i dea o lectie dura. In fata reprosurilor fiului cel mare, ramane acelasi parinte care are puterea sa spuna 'toate ale mele sunt ale tale'. Sa nu dispretuim iubirea parinteasca! (Articol publicat in ziarul 'Lumina de Duminica din data de 20 februarie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 835

Id: 11928

Data: Feb 20, 2011

Imagine: