Postul Mare este unul din cele mai frumoase rastimpuri liturgice ale anului bisericesc, în care suntem chemati la pocainta si postire intensa, adica la primenire sufleteasca (marturisirea pacatelor în Spovedanie, precum si întarirea gândului de a ne îndrepta viata) si la nevointa trupeasca si sufleteasca (abstinenta de la alimente de origine animala - carne, oua si lactate - , dar si de la pacat si de la rautate; înmultirea rugaciunii si a faptelor bune).Pentru a folosi o metafora, am putea spune ca Biserica, prin slujbele specifice acestei perioade (Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, Liturghia Darurilor mai înainte sfintite, Rugaciunea Sfântului Efrem Sirul), ne invita sa ne facem o „revizie, inspectie tehnica“ riguroasa asupra vietii noastre. Este un fel de „rasucire“ înspre noi însine, concretizata în asumarea propriei noastre interioritati, care ne va ajuta sa avem o imagine mai justa despre noi însine.Desigur, toate acestea devin realizabile, daca vom tine cont de rostul esential al postirii: schimbarea continutului pacatos al vietii noastre în tânjire perpetua de a-L cuceri pe Dumnezeu sa vina în inima noastra. Daca energia postului nu ne schimba sau nu ne vireaza existenta de la pacat la virtute, de la cele pamântesti la cele ceresti, de la cele trecatoare la cele vesnice, de la diavol la Dumnezeu, atunci ramâne o simpla dieta alimentara, fara putinta de a ne determina sa dorim cât mai mult savârsirea binelui. Nu postirea în sine este importanta, ci bucuria inimii de a-L avea pe Dumnezeu ca pe Mirele cel mai de pret al vietii noastre.Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 606

Id: 38679

Data: Mar 9, 2014

Imagine: