Preafericitul Parinte Patriarh Daniel: Crezul ortodox – normativ al credintei si unitatii Bisericii

Cuvantul Preafericitului Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la deschiderea Simpozionului international cu tema: Crezul ortodox. Istorie, teologie si spiritualitate, organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxa Justinian Patriarhul din Bucuresti, 1 noiembrie 2010: Salutam cu bucurie pe toti participantii la acest simpozion international si felicitam pe organizatori pentru frumoasa initiativa de a reuni la aceasta manifestare academica teologi care vor acorda o atentie deosebita bogatiei de sensuri a invataturii de credinta formulate in Crezul ortodox.Tema simpozionului: Crezul ortodox. Istorie, teologie si spiritualitate se doreste a fi o incununare Anului omagial al Crezului ortodox in Patriarhia Romana. Formulat la Sinodul I ecumenic de la Niceea (325) si completat ulterior, in anul 381, de catre Parintii de la cel de al II-lea Sinod ecumenic, de la Constantinopol, Crezul au Simbolul credintei este esentialul si normativul credintei si unitatii Bisericii Ortodoxe universale. El poarta si numele de Crezul sau Simbolul de credinta niceo-constantinopolitan, dupa numele oraselor in care s-au intrunit primele doua Sinoade ecumenice care l-au formulat.Aprofundarea si explicarea teologica a Simbolului de credinta, formulat de Sfintii Parinti ai Bisericii in anul 325 si in anul 381, ne ofera astazi un nou prilej pentru a evidentia sensul credintei si al vietuirii crestine intr-o lume tot mai indiferenta la valorile credintei sau care in fata pluralismului religios din societate deviaza de la dreapta credinta si accepta cu usurinta secte si sincretisme religioase. Crezul niceo-constantinopolitan a fost formulat de Parintii sinodali, arhipastori ai comunitatilor eclesiale din Orient si Occident, avand constiinta responsabilitatii lor pentru pastrarea dreptei credinte ca baza a mantuirii sau a unirii eterne a omului cu Dumnezeu, si ca norma sau criteriu pentru pastrarea unitatii Bisericii. Ei spuneau ca daca Hristos nu este Dumnezeu adevarat, nici credinta in El nu este mantuitoare, pentru ca omul nu se poate indumnezei si trai vesnic, decat in comuniune cu Dumnezeu – Izvorul vietii vesnice. Iar daca Biserica nu marturiseste dreapta credinta, ea nu poate fi una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, deoarece unitatea Bisericii se bazeaza ortodoxia credintei. Din aceste motive, Parintii sinodali respingeau erezia sau inovatia ca rationalizare si amputare a misterului sau a tainei Intruparii lui Hristos, Unul din Sfanta Treime. In acest sens, este semnificativa declaratia Sfintilor Parinti de la Sinodul al IV-lea ecumenic (Calcedon, 451) despre Crezul niceo-constantinopolitan: Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, intarind pe ucenicii Sai in cunoasterea credintei, a spus: «pacea Mea v-o dau voua, pacea Mea o las voua», pentru ca nimeni sa nu se separe de aproapele sau in dogmele credintei, ci la fel sa se arate cu totii in propovaduirea adevarului (…) Asadar, era de-ajuns pentru desavarsita cunoastere si intarirea bunei credinte acest intelept si mantuitor Crez al harului dumnezeiesc, intrucat invata desavarsit despre Tatal si Fiul si Sfantul Duh si infatiseaza intruparea Domnului celor ce o primesc cu credinta (Hotararea dogmatica a Sinodului IV ecumenic). Confirmarea Crezului niceo-constantinopolitan de catre Parintii Sinodului de la Calcedon arata plenitudinea esentiala a continutului sau dogmatic, suficient pentru a orienta pe credinciosi pe calea mantuirii, catre Imparatia lui Dumnezeu. Ca atare, Biserica invata ca nu mai trebuie adaugat nimic Simbolului de credinta ortodox, din punct de vedere al structurii si continutului, dar acesta trebuie marturisit si trait ca fiind lumina vietii crestine. Continutul sau se adanceste astfel prin experienta si explicitare. Crezul ortodox ne arata ca taina Cuvantului (Logosului) intrupat este intim legata de taina Preasfintei Treimi. Dumnezeu-Fiul, stralucirea slavei si chipul ipostasului Tatalui (cf. Evrei 1,3), S-a intrupat pentru a face cunoscuta lumii taina Preasfintei Treimi, marea taina a dreptei credinte (cf. I Tim. 3 , 16). Iisus Hristos, Dumnezeu-Fiul, Care S-a facut Om, nu este o Persoana divina singulara, ci o Persoana divino-umana in relatie cu alte doua Persoane divine: in relatie cu Dumnezeu-Tatal si cu Dumnezeu-Sfantul Duh. Tatal si Sfantul Duh confirma insasi identitatea lui Iisus Hristos ca fiind Unul-nascut, Fiul vesnic al Tatalui, asupra Caruia Se odihneste Sfantul Duh (cf. Matei 3,16-17, Ioan 1,29-34). Tatal si Sfantul Duh sunt uniti cu Fiul, cooperand permanent cu El, chiar si in taina Intruparii Fiului, desi numai Fiul S-a facut Om (cf. Luca 1, 35). In lucrarea mantuitoare a lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, se arata, deci, taina iubirii smerite si atotputernice a Preasfintei Treimi pentru om, precum si posibilitatea omului de a participa la viata vesnica a Preasfintei Treimi. Credinta in Iisus Hristos, in Care si prin Care Dumnezeul Treime Se autoreveleaza, Se autocomunica si Se autodaruieste omului, este, de asemenea, o confirmare a adevarului ca prin El toti avem apropiere catre Tatal, intr-un Duh (cf. Efeseni 2, 18) si celor… ce cred in numele Lui, le-a dat putere ca sa se faca fii ai lui Dumnezeu (cf. Ioan 1, 12); ca in El, in Hristos, avem viata (cf. Ioan 20, 31) si toti vom invia (cf. I Corinteni 15, 22). Asadar, credinta in Dumnezeu, marturisita in Crezul ortodox si traita in iubire (rugaciune si fapte bune), ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu pentru oameni, arata ca actul credintei crestine este unul relational, comunional si comunitar-eclesial. Cand crestinul marturiseste: cred intr-unul Dumnezeu , el stabileste de fapt o relatie de iubire si viata eterna cu Dumnezeu, deoarece el raspunde astfel cu fermitate apelului lui Dumnezeu adresat omului prin toate actele Revelatiei Sale divine.Crezul niceo-constantinopolitan sau Crezul ortodoxne invata ca Dumnezeu este comuniune de Persoane vesnice, nu o singuratate vesnica. De fapt, o singuratate vesnica nu poate fi nici fericire vesnica si nici bucurie vesnica. Deci, noi crestinii credem intr-unul Dumnezeu-Tatal, izvorul unic al Preasfintei Treimi, Cel ce naste vesnic pe Fiul si purcede vesnic pe Duhul Sfant. Prin urmare, Dumnezeul crestinilor nu este o singuratate vesnica, ci este o comuniune eterna, indestructibila sau indivizibila, de Persoane distincte, egale si libere. Unitatea in Sfanta Treime este data de deofiintimea (consubstantialitatea) Fiului si a Sfantului Duh cu Tatal, unicul izvor al fiintei divine. Ca atare, Persoanele divine au aceeasi fiinta, sfintenie, slava si putere. Ele Se contin reciproc si Se daruiesc reciproc, sunt distincte si egale, dar nedespartite. Acest adevar a fost marturisit la Niceea si Constantinopol in fata ereziilor care, sub pretextul ca apara unitatea in Dumnezeu, negau deofiintimea si egalitatea Fiului cu Tatal, precum si dumnezeirea Duhului Sfant si egalitatea Sa cu Tatal si Fiul. Insa, pentru Ortodoxie adevarul si unitatea in Dumnezeu sunt comuniune eterna de viata si de iubire intre Persoanele divine, distincte si egale.De asemenea, Crezul ortodoxne invata ca Dumnezeu a creat cerul si pamantul, mai ales ingerii si oamenii pentru a participa la slava, iubirea si bucuria vesnica a Preasfintei Treimi. Dumnezeu a facut lumea pentru ca iubirea sau bucuria Preasfintei Treimi sa fie impartasita persoanelor umane create dupa chipul comuniunii Persoanelor divine eterne. Iar intrucat omul a fost creat dupa chipul unei Comuniuni eterne de viata si iubire, el nu este deplin fericit, nu se desavarseste si nu se bucura deplin decat in stare de comuniune eterna cu Persoanele divine si cu persoanele umane chemate la viata eterna si fericire eterna. Prin urmare, cand omul se boteaza in numele Persoanelor Preasfintei Treimi (in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh), el intra in comuniune de viata eterna cu Persoanele divine necreate si vesnice. Iar omul nou botezat, adult sau copil, este considerat persoana eclesiala deplina chiar din ziua botezului sau. De aceea, in aceeasi zi cand se boteza, el primeste si Sfanta Mirungere si Sfanta Euharistie, pentru a creste spiritual in harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si comuniunea (impartasirea) Duhului Sfant (II Corinteni 13, 13). In aceasta perspectiva, Biserica lui Hristos, cea una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca, marturisita in Crezul Ortodox, este adunarea oamenilor in iubirea Preasfintei Treimi si are ca izvor si model de viata comuniunea de viata si iubire a Preasfintei Treimi. Cand Hristos Domnul S-a rugat pentru unitatea Bisericii Sale (cf. Ioan 17, 21), El nu a dat ca model de unitate pentru Biserica vreun sistem de organizare omeneasca trecatoare, ci S-a rugat ca toti cei care cred in El sa fie una, precum Tatal si Fiul una sunt . Preasfanta Treime este deci arhetipul dupa care a fost creat omul si tot Preasfanta Treime este modelul de unitate a Bisericii.In finalul sau, Crezul ortodox ne arata in acelasi timp finalitatea marturisirii dreptei credinte si finalitatea vietii umane pe pamant, si anume astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa fie . Mai precis, noi credem in Dumnezeu Cel vesnic viu pentru ca dorim sa traim vesnic, cu sufletul si cu trupul, in iubirea Preasfintei Treimi.Vedem, asadar, ca, de fapt, Crezul ortodox este norma sau regula dreptei credinte si a unitatii Bisericii, intrucat este calauza a omului pe calea mantuirii catre Imparatia eterna a Preasfintei Treimi.Avem speranta ca lucrarile acestui simpozion teologic international de la Bucuresti vor contribui la aprofundarea si explicarea continutului Crezului ortodox, ca fiind izvor de lumina pentru viata si misiunea Bisericii in lumea de astazi .† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 529

Id: 9941

Data: Nov 1, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar