'In vremea aceea, intrand in corabie, Iisus a trecut marea inapoi si a venit in cetatea Sa. Şi, iata, I-au adus un slabanog zacand pe pat. Şi Iisus, vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale! Dar unii dintre carturari ziceau in sinea lor: Acesta huleste. Şi Iisus, stiind gandurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetati rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla? Dar ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele, a zis slabanogului: Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta. Şi sculandu-se, s-a dus la casa sa. Iar multimile, vazand acestea, se minunau si slaveau pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor asemenea putere.'

† Daniel,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane

Evanghelia Duminicii a VI-a dupa Rusalii evidentiaza in mod deosebit puterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos de-a ierta pacatele si de-a vindeca pe cei bolnavi. El vindeca pe un om paralizat, numit slabanog in limbajul Evangheliei, insa, inainte de a-l vindeca, ii spune: 'Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale' (Matei 9, 2). Domnul Iisus Hristos vindeca mai intai sufletul de pacate, zicand: 'Iertate sunt pacatele tale!', iar dupa aceea, putin mai tarziu, ii spune bolnavului paralizat: 'Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta' (Matei 9, 6). Iudeii se obisnuisera deja cu minunile Mantuitorului Iisus Hristos, Care 'vindeca toata boala si toata neputinta in popor' (cf. Matei 9, 35). Insa unii dintre carturarii iudeilor erau foarte contrariati in cugetul lor cand au auzit ca omul Iisus din Nazaret spune celui bolnav: 'Iertate sunt pacatele tale', deoarece in credinta iudaica numai Dumnezeu poate ierta pacatele oamenilor. Dar Mantuitorul Iisus Hristos, cunoscand gandurile lor, le-a zis: 'Pentru ce cugetati rele in inimile voastre? Caci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt pacatele tale, sau a zice: Scoala-te si umbla?' (Matei 9, 5). Şi apoi adauga: 'Ca sa stiti ca putere are Fiul Omului pe pamant a ierta pacatele' (Matei 9, 6). Iisus Se numeste pe Sine Fiul Omului, dar puterea de a ierta pacatele Il arata ca este Dumnezeu. Deci, Fiul Omului este Fiul lui Dumnezeu Cel vesnic, Care S-a facut Om pentru mantuirea oamenilor, a coborat pe pamant ca pe oamenii muritori sa-i inalte la cer, la viata vesnica. Evanghelia se incheie cu aceste cuvinte pline de semnificatie duhovniceasca: 'Multimile, vazand acestea, s-au inspaimantat si au slavit pe Dumnezeu, Cel care da oamenilor o asemenea putere' (Matei 9, 8). Adica a dat oamenilor puterea de-a vindeca, unita cu puterea de-a ierta pacatele.

De fapt, puterea insasi de a ierta pacatele este o putere de vindecare si de mantuire. Iisus Hristos Domnul a daruit Ucenicilor Sai intai puterea de-a vindeca orice boala si orice neputinta: 'Chemand la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sai, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca sa le scoata si sa tamaduiasca orice boala si orice neputinta' (Matei 10, 1). Iar mai tarziu le-a daruit puterea de-a ierta pacatele care imbolnavesc sufletul omului, zicand: 'Oricate veti lega pe pamant vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer' (Matei 18, 18); 'Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate; si carora le veti tine, vor fi tinute' (Ioan 20, 23). Deci, puterea dumnezeiasca de a ierta pacatele a fost daruita de Hristos Domnul ucenicilor Sai, iar prin ei, Bisericii Sale. Astfel, in Biserica primim iertarea pacatelor, prin Sfanta Taina a Spovedaniei si Sfanta Taina a Impartasaniei, iar vindecarea de boli se daruieste mai ales prin Sfanta Taina a Maslului sau a Ungerii bolnavilor.

Boala trupului cheama pe om sa caute vindecarea sufletului

Sfanta Evanghelie ne mai arata insa si faptul ca Mantuitorul Iisus Hristos cunostea nu numai boala omului paralizat, ci si pocainta tainica a acestuia pentru pacatele sale. Oamenii pacatuiesc foarte des, dar nu se pocaiesc de pacate foarte des, sau nu se pocaiesc de bunavoie, din initiativa proprie. Insa Dumnezeu, in iubirea Lui milostiva si vindecatoare de suflete, ingaduie ca, pentru o vreme, oamenii sa fie lipsiti de libertate, de sanatate, de bunuri materiale, de onoruri sociale, de prezenta celor dragi sau de alte bucurii obisnuite. De aceea, uneori trecem prin necazuri, prin boli, prin incercari, care tainic ne indeamna sau ne cheama sa ne pocaim si sa ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si fapte bune, intrucat El este izvorul vietii, al vindecarii de boli, al eliberarii de necazuri si al mantuirii de pacate si de moarte. Cuvantul 'mantuire', in limba greaca (soteria) si in limba latina (salus), inseamna insanatosire, eliberare sau salvare dintr-o situatie grea. Deci, Iisus Hristos este Mantuitorul in intelesul de Salvator sau Izbavitor al oamenilor din starea de pacat, de boala si de moarte, prin unirea lor cu Dumnezeu Cel Sfant si vesnic. De aceea, in Sfanta si Marea Vineri cantam dupa slujba numita Prohodul Domnului, la procesiunea cu Sfantul Epitaf: 'Mergi la cer si te aseaza, langa Tatal Creator, Tu ce lasi in lume pace, Iisuse Salvator!'

Iisus, Duhovnicul si Doctorul desavarsit

Iisus nu i-ar fi spus bolnavului paralizat: 'Indrazneste, fiule! Iertate sunt pacatele tale' daca nu ar fi cunoscut ca suferinta cauzata de boala a trezit in acest bolnav pocainta, iar pocainta i-a intarit credinta lui ca numai Iisus il poate vindeca. Mantuitorul Iisus Hristos numeste pe cineva fiu sau fiica numai cand omul respectiv are credinta in puterea Lui dumnezeiasca vindecatoare. Asadar, Domnul Hristos, unicul Duhovnic si Doctor desavarsit, cunoscator nu numai al bolii trupului, ci si al bolii sufletului, nu numai al pacatelor omului, ci si al pocaintei lui, iarta pe cel ce vine la El cu credinta si-l considera fiu duhovnicesc, aratandu-i astfel iubirea parinteasca milostiva a lui Dumnezeu. Totusi, Iisus nu spune nimanui care sunt pacatele slabanogului, pe care El le iarta, ci pastreaza in taina natura pacatelor savarsite de cel iertat. Iisus nu spune ce fel de pacate a savarsit omul paralizat, ci ii spune doar atat: 'Indrazneste, fiule. Iertate sunt pacatele tale'. Hristos Duhovnicul si Doctorul nu divulga pacatele savarsite de omul bolnav, pentru ca El nu umileste pe cel ce se smereste si se pocaieste. El pastreaza taina pacatelor celui suferind, pentru ca acesta a venit la El in stare de smerenie, pocainta si speranta de vindecare. Hristos Domnul nu diminueaza demnitatea persoanei umane intristate de suferinta bolii si de lacrimile pocaintei, ci o salveaza si o inalta dupa ce aceasta a fost ranita de rautatea pacatului si de durerea umilitoare a bolii.

In cazul bolnavului din Capernaum, boala sa trupeasca vazuta, adica paralizia, era semnul unei boli sufletesti nevazute, si anume o robie a pacatului, o 'legatura nedezlegata' a sufletului. Insa, prin pocainta sa tainica, stiuta numai de Hristos-Dumnezeu si de el insusi, omul paralizat dorea mult sa poata schimba starea sa de boala in stare de sanatate, venind cu speranta la Iisus Mantuitorul sau Salvatorul, Duhovnicul si Doctorul sufletelor si al trupurilor. Iar Mantuitorul Iisus Hristos, dupa ce mai intai ia pacatele slabanogului, ii spune acestuia: 'Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta!' Intelesul adanc al acestor cuvinte simple ale lui Iisus ar fi urmatorul: dupa ce mai intai te-am vindecat sufleteste, acum te vindec si trupeste. Dumnezeu-Omul ti-a iertat pacatele, vindecandu-ti astfel sufletul, si te-a inaltat la demnitatea de fiu duhovnicesc al Sau, dupa har, iar apoi ti-a vindecat si trupul, daruindu-ti libertatea de miscare si starea de comuniune cu cei apropiati sau cu cei ai casei tale.

Din Evanghelia de azi vedem ca Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste daca folosim incercarile, necazurile sau bolile ca pe un prilej de pocainta si apropiere de Dumnezeu ori, dimpotriva, acestea devin pentru noi prilej de cartire si razvratire fata de Dumnezeu. Bolnavul paralizat din Capernaum s-a smerit prin suferinta, s-a pocait de pacate si a devenit un om atat de credincios, intrucat nu mai conta pe nimeni si nimic, decat pe mila lui Dumnezeu. Probabil ca incercase el, la multi doctori, sa se vindece de boala trupului, dar nu a reusit, deoarece avea nevoie mai intai de vindecarea sufletului. De aceea, in grea suferinta unita cu multa speranta, bolnavul astepta ca Dumnezeu sa-l vindece, iar Iisus Duhovnicul si Doctorul il astepta tainic sa vina la El. Milostiv si discret, Iisus Mantuitorul iarta, vindeca si ridica pe pacatosul bolnav si schimba viata lui, daruindu-i sanatate si bucurie, trezind in oamenii din jur minunare si slavire adusa lui Dumnezeu prezent si lucrator in Iisus (cf. Matei 9, 8).

Credinta celor ce ajuta pe cel bolnav contribuie la vindecarea lui

Evanghelia de azi mai evidentiaza inca un sens duhovnicesc, foarte folositor pentru viata credinciosilor din Biserica, si anume: credinta puternica a celor care ajuta pe cel bolnav. Evanghelia spune ca Iisus, 'vazand credinta lor, a zis slabanogului: Indrazneste, fiule. Iertate sunt pacatele tale' (Matei 9, 2). Evanghelia nu spune: 'Iisus vazand credinta lui', ci 'vazand credinta lor'. Desigur, avea si bolnavul credinta, de aceea Iisus l-a numit 'fiu', dar Evanghelia ne arata ca Iisus a vazut mai intai credinta puternica a celor care l-au adus pe cel bolnav la El, si din acest motiv i-a zis celui bolnav: 'Indrazneste, fiule. Iertate sunt pacatele tale', iar putin mai tarziu i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta'. Asadar, intelegem ca Mantuitorul Iisus Hristos pretuieste mult credinta celor care ajuta pe cel bolnav, fiind credinta unita cu iubire milostiva si cu multa smerenie. Prin urmare, invatam ca Dumnezeu pretuieste mult credinta celor din familia bolnavului, credinta prietenilor lui, credinta celor care il ajuta pe cel neputincios, credinta tuturor celor milostivi si solidari cu cei aflati in suferinta. La credinta milostiva si smerita a acestora raspunde Dumnezeu cu iubirea Sa milostiva si vindecatoare, datatoare de iertare si sanatate, de viata si bucurie.

Intr-un inteles duhovnicesc, cei ce au ajutat pe cel bolnav sa vina la Iisus reprezinta Biserica, adica pe toti slujitorii si credinciosii Bisericii care ajuta pe cei bolnavi. Vazand credinta Bisericii Sale, Hristos-Dumnezeu daruieste vindecare sau alinare multor bolnavi care nu se mai pot ruga pentru ei insisi sau nu mai pot veni singuri la biserica, ci sunt adusi de altii, sau zac in pat acasa ori in spital. De aceea, la slujbele Bisericii sunt pomeniti zilnic cei bolnavi, iar in aproape toate spitalele din Romania se afla capele sau paraclise, pentru ca sa se roage aici preotul de caritate impreuna cu cei bolnavi, si cu cei care vin sa ii viziteze pe cei bolnavi. Evanghelia de azi si rugaciunea Bisericii pentru cei bolnavi, inspirata de aceasta Evanghelie, ne arata ca avem nevoie nu doar de credinta si rugaciunea noastra proprie, ci si de credinta si rugaciunea altora pentru noi. De aceea, trebuie sa ne facem cat mai multi prieteni rugatori pentru noi si sa dam pomelnice la biserici si manastiri pentru ca preotii care slujesc aici sa se roage pentru sanatatea si mantuirea noastra. De asemenea, trebuie sa-i invatam pe copii si pe tineri sa se roage pentru sanatatea si mantuirea parintilor, fratilor, profesorilor si colegilor lor, pentru bolnavi si saraci, pentru orfani si batrani, pentru toti oamenii neajutorati. Numai cand invatam sa ne rugam si sa lucram nu doar pentru noi insine, ci si pentru sanatatea si mantuirea altora, putem spune ca avem o cultura sanatoasa a sufletului crestin.

Sa fim solidari cu cei aflati in suferinta

Cand vedem ca un om bolnav sufera mult, trebuie sa ne gandim ca si noi am putea fi candva intr-o situatie asemanatoare. Prin urmare, trebuie sa aratam iubire crestina celor suferinzi, sa-i ajutam, nu sa-i judecam. In fata suferintei altora, sa ne intarim in credinta si sa sporim in iubire milostiva, rugandu-ne cu smerenie si speranta pentru vindecarea lor. De fapt, din iubire milostiva izvorata din credinta fierbinte s-au infiintat primele institutii de caritate sau filantropie crestina. Astfel, Biserica a infiintat primele bolnite mai ales in manastiri, primele spitale si primele farmacii, a construit primele case de ajutorare a orfanilor, batranilor, bolnavilor, saracilor si pelerinilor. Toate acestea sunt rodiri ale Evangheliei iubirii lui Hristos pentru oameni in lucrarea sociala a Bisericii si apoi a popoarelor sau statelor crestine. In acest sens, asistenta sociala a statelor europene, chiar si a celor secularizate, este de origine crestina.

Dumnezeu Cel multmilostiv ingaduie uneori incercari, intre care si bolile, ca noi sa fim mai milostivi, mai ajutatori, mai solidari si mai sensibili la suferintele altora. Cand dam o mana de ajutor celor bolnavi, saraci si singuri, devenim si noi milostivi si iubitori de oameni ca Hristos Domnul. Cand lucreaza in noi Duhul lui Hristos, devenim mainile iubirii lui Hristos, Care, prin noi si prin alti oameni, ii ajuta pe cei suferinzi si pe cei neajutorati. Astfel lucrand, noi traim adevarul ca Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, care prin lucrarea ei filantropica arata in lume iubirea milostiva a lui Hristos pentru oameni.

In aceasta Duminica, a vindecarii slabanogului din Capernaum, ne gandim si la multimea medicilor competenti si constiinciosi, milostivi si generosi fata de pacientii lor, la multimea asistentilor si asistentelor medicale, la intreg personalul care in spitale si in centre de tratament ajuta pe cei bolnavi, unind stiinta medicala cu bunatatea lor sufleteasca, pentru a alina suferinta si a cultiva speranta si bucuria celor bolnavi.

Tuturor acestora sa le aratam multa pretuire si sa rugam pe Dumnezeu sa-i binecuvanteze, dimpreuna cu toti preotii duhovnici care aduc pe cei bolnavi la Hristos, pentru vindecare sufleteasca si trupeasca, spre slava lui Dumnezeu si bucuria Bisericii. Amin.

* Text revizuit de autor in anul 2011