La finalul Sfintei Liturghii oficiata de sarbatoarea Sfantului Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor, Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, a adresat un cuvant pelerinilor prezenti pe Dealul Patriarhiei in care a vorbit despre sensul pelerinajului si a subliniat faptul ca pelerinul cauta pe Dumnezeu si cauta sfintenia: Cu ajutorului Bunului Dumnezeu am savarsit Liturghia prin care am adus multumire lui Dumnezeu pentru darurile revarsate asupra noastra, mai ales prin mijlocirile sau rugaciunile sfintilor. Toti suntem pelerini in lumea aceasta, adica toti suntem calatori. Pelerinul cauta pe Dumnezeu si cauta sfintenia pentru ca toti oamenii sunt creati dupa chipul lui Dumnezeu cel Unul Sfant si sfintenia este implinirea umanului. Cand omul cauta pe Dumnezeu de fapt Ii raspunde lui Dumnezeu Care il cauta pe om. In pelerinaj in calatoria inchinatorilor la locurile sfinte, la moastele sfintilor, la icoanele facatoare de minuni in aceasta calatorie de fapt Dumnezeu calatoreste cu noi. El ne cheama spre Imparatia cea vesnica spre cetatea statornica, netrecatoare din Imparatia Cerurilor. Noi suntem trecatori in lumea aceasta, dar cautam pe Dumnezeu cel netrecator. De aceea, Sfantul Apostol Pavel spune ca cetatea noastra netrecatoare este Imparatia lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, pelerinul cauta in lumea aceasta ceea ce nu este din lumea aceasta, Imparatia lui Dumnezeu si Sfintenia lui Dumnezeu care se arata totusi in lumea aceasta lucratoare prin sfinti, prin sfintele icoane si mai ales prin sfintele taine ale Imparatiei lui Dumnezeu care sunt savarsite in Biserica in Biserica lui Hristos ca o arvuna a Imparatiei Cerurilor . Pelerinajul este asadar o cautare a unei plinatati, plinatatea vietii vesnice, plinatatea bunatatii nesfarsita a lui Dumnezeu, plinatatea sfinteniei si plinatatea harului , a spus Preafericitul Parinte Patriarh Daniel aratand ca in pelerinaj aducem multumire lui Dumnezeu si sfintilor lui pentru ca am simtit ajutorul Lui si ajutorul lor. In pelerinaj ne pocaim pentru pacatele noastre. De aceea, in timpul pelerinajului la Manastiri, la Biserici oamenii se spovedesc mai mult si se roaga mai mult si aduc darul lor la Biserica, un dar care exprima recunostinta fata de Dumnezeu si in acelasi timp bucuria ca au inteles de fapt ca viata insasi este un dar de la Dumnezeu, ca lumea intreaga este dar de la Dumnezeu. Nu era obligatoriu ca noi sa existam, nu era obligatoriu sa existe universul actual, nu era obligatoriu sa existe soarele, sa existe aerul, sa existe apa fara de care nu putem trai. De aceea, noi Ii multumim lui Dumnezeu pentru ca toata existenta universului si a noastra personala este darul iubirii Sale fata de noi. Insa, in pelerinaj la locurile sfinte, la moastele sfintilor, la mormintele sfintilor, la icoanele facatoare de minuni si la hramurile Bisericilor venim si pentru a cere ajutorul lui Dumnezeu. Avem o multime de oameni bolnavi, intristati, singuri, care se lupta cu greutatile vietii, mai ales in vreme de saracie, stramtorare, in vreme de incercare. Deci, venim si cerem Preasfintei Treimi ajutorul Ei, cerem Maicii Domnului si tuturor sfintilor ajutorul lor. De aceea, in poporul roman exista expresia ca nu ne rugam la sfintii care nu ne ajuta, dar ne rugam sfintilor care ne ajuta. Şi pentru ca pelerinul simte ajutorul lui Dumnezeu, simte o bucurie in sufletul sau cand vine in pelerinaj, simte o putere care explica de ce oamenii stau 10-15 ore la rand, uneori in frig, in ploaie ca sa se intalneasca cu sfintii lui Dumnezeu. Fac aceasta pentru ca simt ajutorul lor, simt o bucurie, o pace in suflet dincolo de oboseala drumului, dincolo de osteneala pelerinajului, dincolo de cheltuiala pe care o fac ei. Toate acestea se rasplatesc prin rugaciunile sfintilor . De asemenea, Patriarhul Romaniei a vorbit despre sfintele moaste si despre cinstirea adusa lor: Moastele sfintilor sunt sfinte pentru ca sfintenia din sufletul sfantului rugator si marturisitor al dreptei credinte se transmite, se impartaseste si trupului. Parintele Staniloae, in Dogmatica sa Ortodoxa, a spus ca sfintenia moastelor nu este numai sfintenia din timpul vietii pamantesti a sfantului, ci exista o legatura tainica, mistica intre sufletul sfantului care se afla in lumina lui Dumnezeu si moastele sfantului care se afla pe pamant. Şi cu cat sufletul sfantului din ceruri inainteaza in sfintenia lui Dumnezeu ca impartasire din sfintenia Lui infinita cu atat si moastelor sfantului respectiv se transmite sfintenia sufletului. Deci, moastele cunosc o dinamica a sfinteniei prin legatura tainica a sufletului sfantului din ceruri cu moastele sale de pe pamant. De aceea, sfintii sunt facatori de minuni adica sunt facatori de minuni pentru ca harul lui Dumnezeu care face minuni este prezent in moastele sfintilor. Cand insa cinstim moastele sfintilor nu cinstim materia in sine, ci de la materia moastelor cinstirea noastra se ridica spre persoana sfantului, dupa cum atunci cand cinstim icoana sfantului cinstirea se ridica la prototip, la persoana sfantului . Totodata, Preafericirea Sa a vorbit despre binecuvantarea de a avea in aceste zile, la Bucuresti, Cinstitul Lemn al Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci: In aceste zile insa, am avut o binecuvantare in plus prin bunavointa Inaltpreasfintitului Mitropolit Pavlos de Drama si Exarh al Macedoniei, si anume, am primit Cinstitul Lemn al Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci a Domnului. Cand cinstim Sfanta Cruce cinstirea se indreapta spre Hristos Cel rastignit si Inviat. Puterea Sfintei Cruci este putere de viata facatoare pentru ca Sfanta Cruce e nedespartita de Persoana Mantuitorului Iisus Hristos. De aceea, spunem ‘Bucura-te Sfanta Cruce pazitoare a crestinilor’. Iubirea lui Hristos este permanenta in Sfanta Cruce. Hristos Cel rastignit si Inviat este prezent in Sfanta Cruce, pentru ca dupa Inviere semnele Crucii, stigmatele rastignirii au ramas in Trupul Sau inviat si preaslavit. Cand cinstim Sfanta Cruce nu cinstim un obiect despartit de Hristos, ci un semn vizibil al harului invizibil nevazut, dar real al iubirii lui Hristos si al Preasfintei Treimi. In aceste zile simtim ca atunci cand purtam Crucea cu gandul la Hristos, Crucea vietii noastre a suferintei, a unei boli, a unui esec, a unei singuratati, a unei vaduvii, a unei dureri din cauza pierderii celor dragi ai nostri Crucea se face scara catre Cer si izvor de bucurie. De aceea, Biserica Ortodoxa canta in fiecare duminica ‘Iata, prin Cruce a venit bucurie la toata lumea’. Rugam pe Hristos Domnul, pe toti sfintii Lui ca sfintiti acum si intariti de puterea Cinstitei si de Viata Facatoarei Cruci, de cinstirea moastelor Sfintilor Imparati Constantin si Elena care au descoperit Sfanta Cruce a Mantuitorului, unul pe cer in anul 312 si Sfanta Elena in 326 la Ierusalim in pamant si de moastele Sfantului Dimitrie cel Nou din Basarabi, sa mergem la casele noastre si sa ducem bucurie din bucuria sfintilor, har din rugaciunile sfintilor, intarire sufleteasca. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca sa nu deznadajduim cand suntem singuri si slabi, ci sa simtim totdeauna ca sfintii lui Dumnezeu ne ajuta spre slava Lui si spre mantuirea noastra .

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 728

Id: 9863

Data: Oct 27, 2010

Imagine: