Preafericitul Parinte Patriarh Daniel va participa la festivitatea de ridicare a Episcopiei Romanului la rang de Arhiepiscopie

In zilele de 18-19 iunie 2009, la Resedinta Patriarhala, sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, a avut loc sedinta de lucru a Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. Printre hotararile luate se afla si ridicarea Eparhiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura 'Arhiepiscopia Romanului si Bacaului'.Preafericitul Parinte Patriarh Daniel va participa in zilele de 12-13 septembrie 2009 la festivitatea de proclamare si ridicare a Episcopiei Romanului la rang de Arhiepiscopie cu titulatura 'Arhiepiscopia Romanului si Bacaului'. Sambata, 12 septembrie, Preafericirea Sa va fi intampinat la ora 17:45 la Catedrala episcopala 'Sf. Cuv. Parascheva' din Roman, unde se va savarsi slujba Te Deum-ului. Va urma sfintirea vilelor 'Episcop Lucian Triteanul' din gradina Centrului eparhial Roman.Duminica, 13 septembrie, intre orele 9-11, va fi savarsita Sfanta Liturghie de catre Preafericitul Parinte Patriarh Daniel, inconjurat de un sobor de ierarhi, pe un podium amenajat in curtea Catedralei episcopale 'Sf. Cuv. Parascheva' din Roman. Dupa oficierea slujbei, va avea loc intre orele 11-12 festivitatea de ridicare a Eparhiei Romanului la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura 'Arhiepiscopia Romanului si Bacaului'. Cu acest prilej, Preafericitul Parinte Patriarh Daniel va inmana, la Resedinta chiriarhala, insemnele arhiepiscopale Inaltpreasfintitului Parinte Ioachim Bacauanul. La ora 16, Preafericirea Sa va fi primit la Catedrala 'Inaltarea Domnului' din Bacau, unde va fi savarsita slujba Te Deum-ului si rugaciuni de pomenire pentru Ioachim Mares, Episcop de Husi.In ansamblul patrimoniului istoric si cultural-artistic romanesc, Episcopia Romanului ocupa un loc aparte, impunandu-se printr-o existenta pe cat de indelungata pe atat de bogata in evenimente si contribuind la afirmarea orasului ca un important centru economic, politic si de credinta ortodoxa la rasarit de Carpati.Nu se cunosc cu exactitate data si imprejurarile constituirii Episcopiei Romanului, neexistand nici o marturie documentara in acest sens. Se stie insa ca in zona Romanului, ca si in alte regiuni ale Moldovei, erau numeroase asezari cu o populatie ce impartasea credinta crestina de ritual grecesc inca din secolul al XIII-lea, populatie romaneasca (walasi) ce-si desfasura viata religioasa intr-un cadru temeinic organizat, asa dupa cum rezulta din scrisoarea papei Grigore al IX-lea trimisa in 1234 principelui maghiar Bela. In acest document se afirma existenta mai multor episcopii schismatice , intre care si episcopatul Milcoviei, numit al cumanilor, a carui autoritate se extindea si asupra Ţarii de Jos . Precizam insa ca este vorba de o organizare bisericeasca din perioada anterioara constituirii statului feudal independent, organizare ce nu poarta girul factorului politic dar care pune in evidenta atat existenta predominanta a elementului etnic romanesc in timpul ultimelor valuri migratoare, cat si caracterul ortodox al crestinatatii sale.Continuitatea vietii crestine ortodoxe in regiunea de la confluenta Moldovei cu Siretul este relevata ceva mai tarziu prin documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun la 8 martie 1407 in care se fac referiri la calugarii din Dumbrava , obste monahala despre care se stie ca vietuia in apropierea Romanului, dincolo de limita sudica a acestuia.Toate acestea ne indreptatesc sa consideram ca Romanul se afla intr-o zona cu o populatie numeroasa, de veche traditie ortodoxa, ceea ce ar justifica si presupunerea ca una dintre episcopiile schismatice pomenite in scrisoarea papala din 1234 ar fi avut resedinta aici. De altfel, episcopul Melchisedec Ştefanescu, carturar si istoric de mare prestigiu, membru al Academiei Romane, considera - intr-una din lucrarile sale - ca eparhia ortodoxa cu centrul la Roman fusese constituita ... cu mult inainte de Alexandru cel Bun .Pe de alta parte nu putem ignora precizarea facuta de Grigore Ureche in Letopisetul tari Moldovei pana la Aron Voda, care precizeaza ca Alexandru cel Bun ... mai facut-a si al doilea episcop, dupa mitropolit, la sfanta manastire din oras, in Roman, caruia ... i-au dat eparhie o parte din tinuturi pe sub munte in geos. Pornind de la aceasta afirmatie a cunoscutului nostru cronicar, marea majoritate a istoricilor (D. Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu, N. Pacurariu etc.) inclina sa-l considere pe Alexandru cel Bun ca intemeitor al Episcopiei Romanului.Coroborand afirmatia lui Grigore Ureche cu datele pe care ni le ofera si unele documente de cancelarie, consideram ca ne putem alatura acestui punct de vedere. Mai mult decat atat, se pot face si unele aprecieri - nu tocmai hazardante - cu privire la limitele cronologice in cadrul carora s-a petrecut evenimentul instituirii scaunului episcopal la Roman.Aceasta deoarece in cartea domneasca din 16 septembrie 1408 prin care Alexandru cel Bun daruieste doua sate ... bisericii Sfanta Vineri, care-i in targul Romanului unde odihneste sfant-raposata maica cneaghina Anastasia, nu se face nici o referire la existenta unei episcopii in Roman. Putem considera deci, ca in anul 1408 eparhia Romanului nu fusese inca instituita, altfel ea ar fi fost mentionata in documentul respectiv, fiind vorba chiar de biserica episcopala de mai tarziu. In schimb, intr-un alt document din 6 iulie 1413 este mentionata ... episcopia din Radauti a Sfantului Nicolae, ceea ce ne face sa credem ca Alexandru cel Bun a constituit cele doua episcopii (de la Roman si Radauti) in perioada 1408-1413.Este greu de presupus ca Episcopia Radautilor s-a constituit inaintea celei de la Roman din moment ce exista numeroase probe din care rezulta intaietatea episcopatului de Roman fata de cel din Radauti. Chiar Dimitrie Cantemir subliniaza ca episcopul de Roman ... s-a chemat arhiepiscop, fiindu-i ingaduit ca, la liturghie, sa poarte mitra, el stand totdeauna in dreapta mitropolitului si fiind singurul care avea paterite (carje) ferecate in argint. In consens cu aceste afirmatii se mentine si Grigore II Ghica prin documentul din noiembrie 1739 in care subliniaza ca episcopia Romanului este ... mai veche si mai cinstita decat alte episcopii ale acestei tari, al doilea scaun dupa mitropolitul tarii.Documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun in 1408 dovedeste ca la acea data exista deja un lacas de cult cu hramul Sfanta Vineri ( Sfanta Paraschiva ) pe locul actualei Episcopii. Era o biserica domnesca din moment ce voievodul tarii o alesese ca loc de vesnica odihna pentru mama sa, dar nu avem date certe cu privire la anul constructiei. Credem insa ca nu gresim daca afirmam ca prima biserica de zid la Episcopia Romanului a fost ridicata intr-o perioada anterioara domniei lui Alexandru cel Bun, probabil prin grija tatalui acestuia, voievodul Roman I (1391-1394), caruia Targul de Jos i-a mostenit si numele. Cea ce stim sigur este faptul ca in 1415 Alexandru cel Bun a cerut pictorilor Nichita si Dobre sa zugraveasca aceasta biserica, semn ca lucrarea in discutie fie ca nu se realizase pana atunci, fie ca - din anumite cauze - trebuia refacuta.Prima biserica de la Episcopia Romanului a dainuit si in vremea lui Ştefan cel Mare, acesta pomenind-o in documente de cancelarie emise 1458, 1465 si 1488 sub denumirea de Sfanta Parascheva . Nu se cunosc interventii constructive mai ample din acea perioada, semn ca asezamantul se afla in buna stare de functionare si ca, in aceasta parte a tarii, intreaga atentie a voievodului s-a indreptat spre Cetatea Noua de la Gadinti, singura capabila sa zavorasca portile sud-estice ale Moldovei.Multi s-au intrebat de ce Petru Rares a considerat necesar sa inceapa biserica noua la Episcopia Romanului. Trecerea timpului si intrarea in ruina a vechiului lacas sa fi determinat aceasta decizie? Sau dimensiunile reduse ale constructiei existente nu mai puteau exprima prestanta si autonomia spirituala a unei entitati ecleziastice situate imediat dupa Mitropolia tarii? S-ar crede ca ambele intrebari sunt rezultatul unei realitati care a determinat inceperea lucrarilor de constructie in 1542 sub conducerea mesterului Luca din Bistrita transilvana si atenta supraveghere a episcopului Macarie.Lucrarile au durat - nu fara peripetii - timp de 8 ani, incheindu-se in 1550 prin grija sotiei lui Petru Rares, Elena Doamna si a fiilor sai Ilias, Ştefan si Constantin, dupa cum rezulta din textul inscriptiei originare, in care numele fiului cel mare (Ilias) a fost sters ulterior, in urma trecerii sale la islamism:Cu voia tatalui si cu ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh, inchinatorul Treimii si credinciosul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Ţarii Moldovei cu de Dumnezeu incoronata Doamna Elena si cu Dumnezeu daruitele lor odrasle ... Ştefan si Constantin a inceput aceasta biserica de la ultimele temelii in numele Prea Cuvioasei Parascheva, in anul 7050. Dar neajungand pana la sfarsit a adormit intru Domnul cu somnul cel lung asteptand invierea de obste. Vesnica lui pomenire. Dupa sfarsitul lui, pururea pomenitul si iubitul fiu al sau ... din mila lui Dumnezeu luand sceptrul si scaunul si cu iubitoarea de Hristos maica sa Elena si cu preaiubitii sai frati Ştefan si Constantin a zidit si terminat intru pomenirea sa si a parintilor sai si a fratilor. Prin porunca si increderea binecredincioasei lor hotarari s-a incredintat ingrijirea pentru terminarea ei mie smeritul intru cei sfintiti episcopi, Macarie si ocrotitul de Dumnezeu a acestui ... Şi acestea s-au inscris aici. Toate acestea s-au sfarsit in anul de la zidirea lumii care se va dobandi adunand la mia inseptita si cinci incincite si iarasi la cinci simple incincite si durata insarcinarii de opt ani. Iar de la nasterea lui Hristos 1550, luna...Sursa istoricului: Episcopia Romanului

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 507

Id: 2540

Data: Sep 12, 2009

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar