Hristos vindeca si ridica pe cel bolnav si pacatosDuminica a IV-a dupa Pasti (a Slabanogului) Ioan 5, 1-15'In vremea aceea era o sarbatoare a iudeilor si Iisus S-a suit la Ierusalim. Iar in Ierusalim, langa Poarta Oilor, era o scaldatoare care se numea pe evreieste Vitezda, avand cinci pridvoare. In acestea zaceau multime de bolnavi, orbi, schiopi, uscati asteptand miscarea apei. Caci un inger al Domnului se cobora la vreme in scaldatoare si tulbura apa si cine intra intai, dupa tulburarea apei, se facea sanatos de orice boala era tinut. Şi era acolo un om care era bolnav de treizeci si opt de ani. Iisus, vazandu-l pe acesta zacand si stiind ca este asa inca de multa vreme, i¬a zis: Voiesti sa te faci sanatos? Bolnavul I-a raspuns: Doamne, nu am om ca sa ma arunce in scaldatoare cand se tulbura apa; ca, pana cand vin eu, altul se coboara inaintea mea. Iisus i-a zis: Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla. Şi indata omul s-a facut sanatos si si-a luat patul si umbla. Dar in ziua aceea era sambata. Deci ziceau iudeii catre cel vindecat: Este zi de sambata si nu-ti este ingaduit sa-ti iei patul. El le-a raspuns: Cel ce m-a facut sanatos, Acela mi-a zis: Ia-¬ti patul si umbla. Ei l-au intrebat: Cine este omul care ti-a zis: Ia-ti patul tau si umbla? Iar cel vindecat nu stia cine este, caci Iisus se daduse la o parte din multimea care era in acel loc. Dupa aceea Iisus l-a aflat in templu si i-a zis: Iata ca te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau. Atunci omul a plecat si a spus iudeilor ca Iisus este cel ce l-a facut sanatos.' † DANIEL,Patriarhul Bisericii Ortodoxe RomanePerioada de dupa slavita Inviere a Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos ne arata ca in Iisus Hristos se afla izvorul vietii si al sanatatii, izvorul milostivirii si al iertarii pacatelor, izvorul ridicarii noastre din moartea pacatului si al daruirii vietii vesnice inca din lumea aceasta ca arvuna prin intalnirea si impartasirea cu El. De aceea in duminica a doua dupa Sfintele Pasti, numita si Duminica Tomii, Hristos Domnul vindeca pe ucenicul Sau de indoiala spunandu-i: 'Nu fi necredincios, ci credincios!' (Ioan 20, 27). Apoi in Duminica Mironositelor vindeca pe femeile mironosite de teama zicandu-le: 'Bucurati-va, nu va temeti!' (Mt. 28, 9-10) Iar in aceasta duminica vedem pe Mantuitorul Iisus Hristos ca vindeca un om de paralizie, un slabanog, la scaldatoarea Vitezda. Apoi vom vedea cum in Duminica Samarinencii Hristos Domnul vindeca pe o femeie de iubirea ei tulburata, iar in duminica a sasea dupa Pasti vindeca un om de orbire fizica.Aceste vindecari ale Mantuitorului Iisus Hristos ne arata puterea Lui dumnezeiasca, dar si multa Lui iubire milostiva fata de oameni, dorinta Lui de a-i ridica din pacat si din boala, de a-i vindeca sufleteste si trupeste, pentru ca pacatul este o boala a sufletului care adesea atrage dupa sine si boli ale trupului, desi aceasta nu este o regula stricta. Sunt oameni care sufera nu ca urmare a pacatelor, ci ca urmare a faptului ca Dumnezeu vrea sa se preaslaveasca prin ei, asa cum a spus Mantuitorul Iisus Hristos despre orbul din nastere care nu a pacatuit nici el, nici parintii lui, ci pentru ca sa se arate in el lucrarea lui Dumnezeu.Mantuitorul Hristos - marele duhovnic si doctor de sufleteIn Evanghelia de astazi se vede totusi o legatura intre pacat si boala, pe care Mantuitorul Iisus Hristos o spune celui vindecat de boala in mod foarte discret, ca duhovnic doctor de suflete, care doreste sa salveze, sa ridice, sa recupereze pe cel pacatos, fara sa-l umileasca. El nu il cearta, ci il avertizeaza pe cel care a fost vindecat zicandu-i in templu: 'Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti pentru ca sa nu-ti fie tie mai rau' (Ioan 5,14). Aceasta n-o spune tare de fata cu oamenii, ci in taina, doar fata in fata cu pacatosul care a fost vindecat de Mantuitorul Iisus Hristos. Aici avem modelul convorbirii dintre doctorul de suflete, care este duhovnicul, si penitentul sau omul care se pocaieste pentru pacatele lui si doreste sa se vindece de pacat si de boala, daca patimeste din pricina pacatului. Aceasta putere vindecatoare, milostiva a Mantuitorului Iisus Hristos este scoasa in evidenta in perioada dintre Sarbatoarea Invierii Domnului, a ridicarii Sale din morti si Sarbatoarea Inaltarii Sale la cer, pentru a ni se arata ca, de fapt, Hristos Cel inviat din morti doreste ca sa ne conduca la viata cea vesnica, sa ne inalte la viata cereasca. Deci perioada dintre Invierea Sa din morti si Inaltarea Lui la ceruri este o perioada in care se arata scopul Invierii si Inaltarii Mantuitorului, si anume El inviaza din morti ca sa ne invieze si pe noi din moarte, din moartea sufleteasca a pacatului si din moartea fizica a trupului, si sa ne inalte la ceruri in slava si iubirea Preasfintei Treimi, sa ne duca in lacasurile cele multe ale casei Tatalui Ceresc. Deci modul in care Biserica a randuit citirea Evangheliilor in aceste duminici in perioada dintre Sfintele Pasti si Inaltarea Domnului contine o semnificatie deosebita, fiind o pedagogie, o scoala duhovniceasca prin care ni se arata puterea vindecatoare, iertatoare si de viata datatoare a Mantuitorului Iisus Hristos. Dumnezeu vine in ajutorul bolii si singuratatiiIn Evanghelia de astazi se vede ca Mantuitorul Iisus Hristos merge la scaldatoarea Vitezda pentru a vindeca un om care de treizeci si opt de ani suferea si astepta milostivirea si ajutorul lui Dumnezeu. Nu cunoastem ce pacat a savarsit el pentru care suferea atat de mult. Vedem, insa, ca, pe langa suferinta lui, se adauga singuratatea pe care o traieste el si neajutorarea lui din partea celor care sunt prezenti acolo. Slabanogul sau paralizatul de la scaldatoarea Vitezda, care in limba ebraica a Vechiului Testament insemneaza 'casa milei' sau 'casa indurarii', se simte foarte singur. Cand Iisus il intreaba: 'Vrei sa te vindeci?', el ii raspunde: 'Nu am om care sa ma ajute, sa ma introduca in scaldatoare si totdeauna altul o ia inaintea mea pana cand ajung eu', adica pana ce ajunge el tarandu-se spre apa. Treizeci si opt de ani de suferinta si de multa singuratate, in timp ce atata lume se imbulzea in jurul lui. Nu singur in singuratate, ci singur intr¬o multime de oameni. Aici este mirarea, sau paradoxul. El nu traia in pustie, nu era singur, izolat in casa, ci el se afla printre multi bolnavi insotiti de prieteni sau de membri ai familiei care erau sanatosi, dar fiecare se ocupa doar de bolnavul lui si, indata ce se vindeca bolnavul lui, nu se mai interesa sa ajute pe bolnavul care nu are pe nimeni sa-l ajute. Treizeci si opt de ani de suferinta, treizeci si opt de ani de rabdare, treizeci si opt de ani de smerenie, treizeci si opt de ani de singuratate vedem in viata chinuita de boala a acestui om paralizat, care astepta tulburarea apei de catre inger. El astepta un om care sa-l ajute sa poata intra in scaldatoare. Rabdarea desavarsita, smerenia si speranta neintrerupta aduc izbavireaSpre acest om care nu avea pe nimeni ca sa-l ajute a venit Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos. Se pare ca acest bolnav de treizeci si opt de ani de suferinta era mai in varsta decat Mantuitorul Iisus Hristos, deci el suferea de boala dinainte de nasterea Domnului. Pentru ca acest bolnav intru rabdare desavarsita si intru speranta neintrerupta astepta zi cu zi momentul in care totusi sa ajunga inaintea celorlalti in scaldatoare pentru a fi vindecat si el, si pentru ca desi erau oameni multi in jurul lui si nu se gasea un om care sa-l ajute, atunci Dumnezeu-Omul, Iisus Hristos, S-a apropiat de el, facandu-I-se mila de indelunga lui suferinta, dar si apreciind multa lui pocainta, multa lui rabdare fara razvratire si multa lui speranta fara intrerupere. Indata slabanogul i-a raspuns: 'Doamne, nu am om care sa ma ajute sa intru in scaldatoare' (Ioan 5, 7). Prin aceasta el de fapt a exprimat si o cerere, nu numai a dat o explicatie. Deodata cu dorinta de vindecare a spus ca nu se poate vindeca fiindca nu este nici un om care sa-l ajute. Cu alte cuvinte, el are acum speranta ca Iisus este Omul care il poate ajuta sa intre in scaldatoare dupa tulburarea apei de catre inger, dar, spre surprinderea sa, Mantuitorul nu a venit ca sa-l ajute sa intre in scaldatoare, ci sa-l vindece direct prin cuvant. Vazand dorinta lui si vazand speranta lui, a acestui om paralizat, dupa ce a cunoscut multa lui suferinta si multa lui rabdare, Mantuitorul Iisus Hristos i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla' (Ioan 5, 8). Plin de credinta ca ceea ce i se spune sa faca el poate face in clipa aceea, paralizatul de la scaldatoarea Vitezda s-a ridicat, el care nu se putea nici macar tari pana langa scaldatoare cu forte proprii, a luat asternutul pe care statea el si a inceput sa umble. Intre timp insa, Mantuitorul Iisus Hristos, Cel care i-a spus: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla', S-a facut nevazut, a disparut, nu a mai ramas acolo, s-a dus in alta parte.'Tot timpul trebuie sa savarsim binele'Vindecarea aceasta care a avut loc intr-o zi de sambata l-a bucurat foarte mult pe cel ce suferea, dar vindecarea i-a intristat pe cei ce invidiau pe Iisus ca face minuni si l-au mustrat pe acest om vindecat zicandu-i de ce se face aceasta sambata, iar el, recunoscator fata de Cel ce l-a vindecat, a zis marturisindu-L: 'Cel ce m-a vindecat mi-a zis: scoala-te, ia-ti patul tau si umbla' (Ioan 5, 11), si au intrebat: 'Cine este Acela?' Iar slabanogul nu a stiut sa raspunda cine este omul care l-a vindecat, care i-a zis: 'Scoala-te, ia-¬ti patul tau si umbla.'Sfintii Parinti ai Bisericii, mai ales Sfantul Ioan Gura de Aur, spun ca nu atat de mult ii deranja faptul ca a fost vindecat sambata acest om paralizat, ci faptul ca s-a facut minunea. Din invidie ascunsa sub paravanul respectarii sambetei, ei au cazut cu reprosuri asupra acestui paralizat care a fost vindecat de catre Iisus.Mantuitorul Iisus Hristos, vindecand pe acest slabanog sambata, a vrut sa ne arate ca tot timpul trebuie sa savarsim binele, si in zi de lucru, si in zi de sarbatoare, sa aratam iubire milostiva, ajutorare celor suferinzi, celor bolnavi, celor singuri, si in zi de lucru, si in zi de sarbatoare. De ce? Pentru ca atunci cand aratam milostenie si bunatate fata de cei care au nevoie de ajutorul nostru, preamarim pe Dumnezeu Cel milostiv si bun. Cand facem fapte bune, fie in zi de lucru, fie in zi de sarbatoare, preamarim pe Dumnezeu Cel bun si milostiv.Sa fim recunoscatori lui Dumnezeu pentru binefacerile primiteEvanghelia ne mai arata inca o virtute a acestui om care s-a pocait prin suferinta, si anume recunostinta sa, recunostinta adusa lui Dumnezeu. El nu a stiut cine este Omul care i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla', dar a simtit ca vindecarea s-a facut cu puterea lui Dumnezeu care lucreaza in Iisus Hristos, in Omul care i-a zis: 'Scoala-te, ia-ti patul tau si umbla', si el, indata ce s-a vindecat si a putut umbla, a mers spre templu sa multumeasca lui Dumnezeu pentru vindecare, sa arate recunostinta si multumire indiferent daca Omul prin care Dumnezeu l-a vindecat mai era prezent sau nu, el s-a dus sa multumeasca lui Dumnezeu in templu. Or, tocmai acolo, in templu, unde s-a dus sa multumeasca lui Dumnezeu pentru vindecarea care s-a facut lui printr-un Om necunoscut, L-a intalnit pe cel necunoscut, pe Iisus, s-au intalnit amandoi din nou in templu, si Mantuitorul ii spune: 'Iata, te-ai facut sanatos. De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie mai rau' (Ioan 5, 14). Atunci paralizatul care fusese vindecat a inteles ca Cel care l-a vindecat era in fata lui din nou si si¬a descoperit identitatea, a spus cine este El, si anume Iisus din Nazaret.Dupa acest moment, cel vindecat a iesit din templu si a spus iudeilor cine l-a vindecat. Vedem aici recunostinta aratata fata de Dumnezeu si marturisirea lui Iisus in fata iudeilor spunand ca prin El lucreaza Dumnezeu care vindeca. Cu alte cuvinte, acest paralizat care a fost vindecat devine nu numai recunoscator fata de Dumnezeu, ci devine si un marturisitor al lui Hristos si al lucrarii lui Dumnezeu prin minunile pe care Hristos Domnul le savarseste.Scaldatoarea Vitezda, prefigurarea BisericiiSe constata ca in foarte multe parohii si manastiri, la cerinta credinciosilor, se intensifica savarsirea Tainei Sfantului Maslu care aduce si iertare de pacate, si alinare, dar si sensibilizare a credinciosilor fata de suferinta semenilor lor. Taina Sfantului Maslu in care se leaga vindecarea trupului de cea a sufletului, in care se leaga rugaciunea bolnavului si a familiei sale cu rugaciunea Bisericii intregi este pentru noi acum scaldatoarea Vitezda. Biserica insasi a fost prefigurata prin aceasta scaldatoare. Sfintii Parinti spun ca ingerul care tulbura apa si facea ca primul care se arunca in scaldatoare sa fie vindecat este o prefigurare a Tainei Botezului. Cu deosebirea insa ca harul in Vechiul Testament era dat in arvuna, nu in plinatate. Pe cand, in Biserica lui Hristos, harul este daruit in plinatate. Atunci doar primul se vindeca, primul care intra in scaldatoare, acum se vindeca toti care se boteaza in scaldatoarea sau in Taina Botezului. Şi se vindeca de toate bolile daca au credinta puternica, atat de bolile trupesti, cat si de cele sufletesti. Biserica este noua Vitezda, locul vindecarii, locul ridicarii.Vedem din Evanghelie aceasta legatura intre pacat si boala, dar vedem si legatura intre suferinta si pocainta. Multa suferinta a acestui om paralizat s-a transformat in vreme de pocainta, o pocainta aratata prin rabdare multa si prin nadejde multa. Sfantul Ioan Gura de Aur, in comentariul la Evanghelia dupa Sfantul Evanghelist Ioan, spune ca acest om bolnav, paralizatul de la scaldatoarea Vitezda, ne invata multa rabdare fara cartire; el nu se revolta, nu se razvrateste impotriva lui Dumnezeu, nu carteste, nu-si blestema soarta ca de atatia ani sufera, ci sufera intru rabdare si sufera intru nadejde. Desi atatia oameni erau in jurul lui si nimeni nu l-a ajutat niciodata, el nu ii judeca pe ceilalti, nu se plange zicand ca ceilalti sunt niste egoisti, nu-i blestema, nu-i vorbeste de rau pe cei care ar fi putut sa-l ajute si nu l-au ajutat si rabda intru speranta, rabda si asteapta, si aceasta rabdare a lui intru smerenie si intru speranta, fara cartire si fara a judeca pe altii, fara sa carteasca impotriva lui Dumnezeu si fara sa judece pe cei din jur, a fost socotita lui ca pocainta, suferinta transformata in pocainta. Suferinta poate schimba si insanatosi sufletul in relatia cu Dumnezeu si cu semeniiDeci invatam de la acest slabanog sau paralizat cum sa transformam suferinta in pocainta pentru pacate. Cunoscand aceasta transformare a suferintei in pocainta, Mantuitorul Iisus Hristos s-a dus direct sa ajute pe acest om care nu mai era ajutat de nimeni dintre oameni. Vedem apoi marturisirea lui, recunostinta lui fata de Dumnezeu si fata de Iisus Hristos, si aceasta ne arata ca Dumnezeu cunoaste si suferinta fiecaruia, cunoaste si pocainta si speranta fiecaruia, si ca, desi uneori ni se pare ca Dumnezeu intarzie, totusi El vine, dar nu cand dorim noi si cum dorim noi, ci cand doreste El si cand considera El ca e necesar pentru noi. Nu toti oamenii au aceeasi putere de a rabda, nu toti oamenii au aceeasi putere de a suferi intru smerenie, insa prin acest pacatos pocait prin suferinta Hristos Domnul a vrut sa arate cum se poate schimba omul duhovniceste; folosind o suferinta a trupului, isi innoieste, isi schimba si insanatoseaza sufletul in relatia cu Dumnezeu si in relatia cu semenii.Sa rugam pe Hristos Domnul sa ajute pe toti cei care sufera sa transforme suferinta lor in pocainta, iar daca n¬au facut greseli sau pacate multe, sa transforme suferinta lor in speranta, ca apoi sa simta bucuria vindecarii, ridicarii si a intalnirii cu Hristos doctorul sufletelor si al trupurilor noastre, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin! (Articol publicat in ziarul 'Lumina de Duminica' din data de 25 aprilie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 8477

Id: 5929

Data: Apr 25, 2010

Imagine: