Hristos cheama la mantuire pe toti oameniiDuminica a V-a dupa Pasti (a Femeii Samarinence) Ioan 4, 5-42‘In vremea aceea, Iisus a venit la o cetate a Samariei, numita Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, fiul sau. Şi era acolo fantana lui Iacov. Iar Iisus, fiind ostenit de calatorie, S-a asezat langa fantana si era ca la al saselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria sa scoata apa. Iisus i-a zis: Da-Mi sa beau. Caci ucenicii Lui se dusesera in cetate, ca sa cumpere merinde. Femeia samarineanca I-a zis: Cum Tu, care esti iudeu, ceri sa bei de la mine, care sunt femeie samarineanca? Pentru ca iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a raspuns si i-a zis: Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici galeata nu ai, si fantana e adanca; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva esti Tu mai mare decat parintele nostru Iacov, care ne-a dat aceasta fantana si el insusi a baut din ea si fiii lui si turmele lui? Iisus a raspuns si i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va inseta iarasi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai inseta in veac, caci apa pe care i-o voi da Eu se va face in el izvor de apa curgatoare spre viata vesnica. Femeia a zis catre El: Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin aici sa scot. Iisus i-a zis: Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici. Femeia a raspuns si a zis: N-am barbat. Iisus i-a zis: Bine ai zis ca nu ai barbat. Caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat. Aceasta adevarat ai spus. Femeia I-a zis: Doamne, vad ca Tu esti prooroc. Parintii nostri s-au inchinat pe acest munte, iar voi ziceti ca in Ierusalim este locul unde trebuie sa ne inchinam. Şi Iisus i-a zis: Femeie, crede-Ma ca vine ceasul cand nici pe muntele acesta, nici in Ierusalim nu va veti inchina Tatalui. Voi va inchinati caruia nu stiti; noi ne inchinam Caruia stim, pentru ca mantuirea din iudei este. Dar vine ceasul si acum este, cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, ca si Tatal astfel de inchinatori isi doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se inchina trebuie sa I se inchine in duh si in adevar. I-a zis femeia: Ştim ca va veni Mesia Care se cheama Hristos; cand va veni, Acela ne va vesti noua toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine. Dar atunci au sosit ucenicii Lui. Şi se mirau ca vorbea cu o femeie. Insa nimeni n-a zis: Ce o intrebi, sau: Ce vorbesti cu ea? Iar femeia si-a lasat galeata si s-a dus in cetate si a zis oamenilor: Veniti de vedeti un om care mi-a spus toate cate am facut. Nu cumva acesta este Hristosul? Şi au iesit din cetate si veneau catre El. Intre timp, ucenicii Lui Il rugau, zicand: Invatatorule, mananca. Iar El le-a zis: Eu am de mancat o mancare pe care voi nu o stiti. Ziceau deci ucenicii intre ei: Nu cumva I-a adus cineva sa manance? Iisus le-a zis: Mancarea Mea este sa fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine si sa savarsesc lucrul Lui. Nu ziceti voi ca mai sunt patru luni si vine secerisul? Iata zic voua: Ridicati ochii vostri si priviti holdele ca sunt albe pentru seceris. Iar cel ce secera primeste plata si aduna roade spre viata vesnica, ca sa se bucure impreuna si cel ce seamana si cel ce secera. Caci in aceasta se adevereste cuvantul: Ca unul este semanatorul si altul seceratorul. Eu v-am trimis sa secerati ceea ce voi n-ati muncit; altii au muncit si voi ati intrat in munca lor. Şi multi samarineni din cetatea aceea au crezut in El, pentru cuvantul femeii care marturisea: Mi-a spus toate cate am facut. Deci, dupa ce au venit la El, samarinenii Il rugau sa ramana la ei. Şi a ramas acolo doua zile. Şi cu mult mai multi au crezut pentru cuvantul Lui. Iar femeii i-au zis: Credem nu numai pentru cuvantul tau, caci noi insine am auzit si stim ca Acesta este cu adevarat Hristosul, Mantuitorul lumii’.† DANIELPatriarhul Bisericii Ortodoxe RomaneSfanta Evanghelie din Duminica Femeii Samarinence este plina de intelesuri duhovnicesti, care arata de ce aceasta Evanghelie se citeste acum, in Duminica a V-a dupa Sfintele Pasti, ce legatura are aceasta Evanghelie cu taina Invierii Domnului, cu taina Inaltarii Domnului la cer, si mai ales cu taina Pogorarii Duhului Sfant, care incheie perioada pascala numita si a Penticostarului.Iisus Hristos este izvorul haruluiMantuitorul spune femeii din Samaria, la fantana lui Iacov, aproape de cetatea Sichem sau orasul Sihar ca: 'Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu, si cine este Cel ce-ti zice Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie' (Ioan 4, 10). Deci, in primul rand, Evanghelia de astazi ne arata ca Iisus Hristos nu este doar tamaduitor, sau vindecator de boli, asa cum am vazut in Duminica precedenta cand a vindecat pe slabanogul de la scaldatoarea Vitezda, ci Iisus Hristos este si Izvorul harului si al adevarului (cf. Ioan 1, 17). Sfantul Apostol Pavel numeste Intruparea Domnului, ca Mantuitor al lumii, har. De aceea el saluta pe crestinii din Corint cu aceasta binecuvantare: 'harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi' (II Corinteni 13, 13), binecuvantare preluata de Biserica in Sfanta Liturghie. Asadar, harul pe care ni-l descopera Hristos Domnul contine in el dragostea lui Dumnezeu Tatal si impartasirea Sfantului Duh. Harul este insasi iubirea Preasfintei Treimi impartasita oamenilor de Mantuitorul Iisus Hristos Cel inviat din morti si inaltat la ceruri, prin Duhul Sfant Care coboara in lume pentru a uni pe oameni duhovniceste cu Hristos Cel preaslavit si pentru a darui oamenilor viata vesnica.Intre iudei si samarineni erau multe bariere mentale, religioase si culturaleInvatatura centrala a Evangheliei de astazi este faptul ca Iisus Hristos daruieste lumii harul mantuitor. Insa El vorbeste despre aceasta realitate dumnezeiasca, care este viata vesnica sau cereasca pornind de la viata obisnuita, de la viata biologica, pamanteasca. Mai intai Iisus cere femeii samarinence apa obisnuita din fantana, nu pentru ca El n-ar fi putut sa-si scoata apa, ci pentru a intra in dialog cu aceasta femeie. Iisus Hristos cere femeii samarinence apa ca sa vada dispozitia sufletului persoanei necunoscute, mai ales ca intre iudei si samarineni erau multe bariere mentale si culturale. De asemenea, intre ei era o dusmanie veche. Se dispretuiau reciproc si se evitau reciproc. Ţinutul Samariei se afla intre Galileea din nord si Iudeea din sudul Ţarii Sfinte. Iudeii, ca sa nu se intalneasca cu samarinenii, ocoleau distante mari. Samarinenii erau oameni de alt neam si de alta credinta. Credinta lor mozaica era amestecata cu foarte multe imprumuturi din religii pagane, politeiste, Samaria a fost cucerita de asirieni, iar israelitenii au fost luati in exil in Babilon, si in Media, iar in locul lor au fost trimise populatii politeiste, pagane. La un moment dat li s-a trimis un preot ca sa-i invete pe acesti pagani politeisti religia mozaica a lui Moise, dar cu toate aceste eforturi ei au ramas deodata practicanti ai religiilor pagane, pastrand ceva din Legea lui Moise, si anume primind primele cinci carti din Scriptura, Pentateuhul lui Moise. Samarinenii erau considerati de iudei ca fiind inferiori, rataciti si tradatori, de alt neam si de alta credinta, o credinta pervertita prin influente pagane, politeiste.Deci, intre iudei si samarineni exista o bariera mentala, religioasa si culturala. De aceea, cand iudeii mergeau in Galileea, ocoleau Samaria, o evitau.Prin depasirea barierelor mentale si a complexelor de superioritate, Mantuitorul prefigureaza taina BisericiiInsa Mantuitorul Iisus Hristos este un iudeu care nu ocoleste Samaria. Mai mult, El vorbeste cu o femeie din Samaria, ceea ce inseamna ca El deja rupe barierele mentale ale ostilitatii, ale diferentelor religioase si culturale, si trece peste complexul superioritatii iudeilor fata de samarineni si peste complexul inferioritatii samarinenilor fata de iudei. Iar pe aceasta femeie de neam pagan si de credinta diferita o trateaza ca pe o persoana umana care merita toata atentia, fiind si ea om creat dupa chipul lui Dumnezeu, si chemata la mantuire. Prin aceasta se vede ca Evanghelia Mantuitorului Iisus Hristos nu este destinata doar evreilor, ci este destinata in mod universal tuturor popoarelor, inclusiv celor de alt neam si de alta credinta decat poporul evreu. Prin aceasta rupere a barierelor mentale, a vindecarii de complexul de superioritate, Mantuitorul Iisus Hristos prefigureaza deja taina Bisericii Sale formata nu numai din iudei, ci si din alte popoare, din toate popoarele care vor crede in El. Prin faptul ca Hristos cere apa de la aceasta femeie care are galeata de scos apa din fantana ne arata ca El doreste sa cheme la mantuire, sa cheme in Biserica Sa, toate popoarele, nu numai poporul iudeu.Evanghelia ne mai spune ca ucenicii lui Iisus, care plecasera sa gaseasca ceva de mancare, cand se intorc si vad ca El vorbeste cu o femeie, se mira. De ce? Pentru ca El, barbat iudeu, acorda atentie unei femei de alt neam. Dar n-au indraznit sa-L intrebe despre ce vorbeste cu ea. Vedem aici o alta bariera mentala pe care Mantuitorul o demoleaza, si anume complexul superioritatii barbatului fata de femeie. In lumea antica, femeia era considerata ca un obiect. Barbatul era stapan asupra ei si putea dispune de viata si moartea ei. Putea fi omorata fara ca lui sa i se intample ceva. Poligamia era in floare, iar femeia era umilita si dispretuita. Desi in societatea iudaica ea se bucura de o anumita atentie, totusi era o mare diferenta intre barbat si femeie. Niciodata nu s-a putut spune ca este egala cu barbatul in fata lui Dumnezeu si a oamenilor. Hristos Domnul, prin faptul ca vorbeste ca barbat iudeu cu o femeie de alta credinta si de alt neam, ne arata ca El cheama la sfintenie si mantuire nu numai barbati, ci si femei. De aceea, in Biserica lui Hristos vor exista multe femei sfinte.Cu aceasta femeie de alt neam si de alta credinta, Iisus incepe o convorbire obisnuita, cerandu-i sa bea din fantana din care ea scosese apa cu galeata. Nu stim daca Iisus a baut din aceasta apa. Important este ca apa a devenit un motiv de dialog. Mantuitorul porneste de la aceasta apa zilnica pe care o bea omul pentru a intretine viata trupului, o apa care intretine in om viata trecatoare, viata biologica. Insa, in convorbirea Sa cu femeia samarineanca, indata Mantuitorul Iisus trece de la apa care are izvorul in pamant la o alta apa, care are izvorul in ceruri, la apa cea vie, care este harul lui Dumnezeu. El ii spune femeii samarinence: 'Daca ai fi stiut darul lui Dumnezeu si Cine este Cel ce-ti zice: Da-Mi sa beau, tu ai fi cerut de la El, si ti-ar fi dat apa vie'. (Ioan 4, 10). Apa cea vie este harul care vindeca pe om de pacat si sfinteste viata luiAtunci femeia si-a dat seama ca este vorba de alta apa decat apa obisnuita care astampara setea trupului pentru o vreme, si a zis: 'Doamne, da-mi aceasta apa ca sa nu mai insetez, nici sa mai vin sa scot' (Ioan 4, 15). Apoi Mantuitorul trece imediat la un alt plan al dialogului, si anume la planul vietii personale, intime a femeii samarinence. Ii spune acesteia: 'Mergi si cheama pe barbatul tau si vino aici', iar ea, surprinsa de aceste cuvinte, a zis: 'Nu am barbat', iar Mantuitorul i-a spus: 'Bine ai zis ca nu ai barbat, caci cinci barbati ai avut si cel pe care il ai acum nu-ti este barbat' (Ioan 4, 16-18). Deci foarte discret, fara sa o umileasca, fara sa o certe ca este imorala, ca are o afectiune tulburata si o nestatornicie in iubire, Mantuitorul Iisus Hristos arata doar acestei femei ca El cunoaste viata ei si ca numai apa cea vie sau harul vindeca pe om de pacat, ii schimba viata, pentru ca ii transforma dorinta lui dupa fericire trecatoare, momentana, fragmentata, in dorinta de fericire vesnica. Iar viata vesnica este: pacea, bucuria si fericirea vesnica in iubirea sau comuniunea Preasfintei Treimi. Atunci femeia samarineanca si-a dat seama ca in fata ei se afla un prooroc, un profet care are harul lui Dumnezeu si cunoaste viata omului, sufletul si faptele lui. Indata femeia a lasat galeata jos langa fantana si a alergat in cetate, iar acolo in cetate a spus tuturor: Iata am intalnit un prooroc, pe Mesia pe care il asteapta iudeii si pe care il asteptam si noi, samarinenii. Atunci populatia cetatii a devenit foarte atenta intrucat femeia a spus ca El, acest Profet care se afla la fantana in afara cetatii, i-a spus toate cate a facut ea. In realitate, Mantuitorul nu i-a spus femeii toate cate a facut, ci i-a spus doar ca a avut cinci barbati, iar cel pe care il are acum nu este sotul ei legitim. Indata o multime de oameni a iesit din cetate si a venit la Mantuitorul Iisus Hristos ca sa-L vada. Apoi El a fost invitat sa intre in cetatea lor. Evanghelia ne spune ca Mantuitorul Iisus Hristos a ramas in cetate doua zile, iar Sfintii Parinti interpreteaza cele doua zile ca zile in care Iisus a predicat in forma concentrata, Vechiul si Noul Testament, sau a invatat pe samarineni cele doua porunci ale iubirii, adica iubirea fata de Dumnezeu si iubirea fata de semeni. Ca atare, multi samarineni au crezut in El.Adevarata inchinare adusa lui DumnezeuIn Evanghelia de astazi, Hristos-Domnul vorbeste cu femeia samarineana si despre adevarata inchinare adusa lui Dumnezeu, si anume ca adevaratii inchinatori ai Tatalui sunt inchinatorii in duh si in adevar, adica in stare de rugaciune si in credinta adevarata care se arata in dreapta faptuire sau vietuire. Duhul si adevarul inseamna adevarata spiritualitate, aceea a comuniunii omului cu Dumnezeu prin rugaciune ca lucrare a Duhului Sfant in om, si ca adevar al dreptei credinte ca implinire a voii lui Dumnezeu in viata omului. Aceasta invatatura ca adevaratii inchinatori ai Tatalui sunt inchinatorii 'in duh si in adevar' inseamna si ca ei sunt inchinatori ai Preasfintei Treimi, deoarece Duhul Sfant indeamna si ajuta pe om sa se roage lui Dumnezeu Tatal si sa marturiseasca pe Hristos Cel ce a zis: 'Eu sunt Calea, Adevarul si Viata' (Ioan 14, 6).Deci Mantuitorul Iisus Hristos arata ca adevarata credinta este una spirituala si universala. Ca atare, El a prevestit vremea in care iudeii nu se vor mai ruga doar in Ierusalim sau samarinenii in muntele lor, Garizim, ci pretutindeni, pentru ca nu locul conteaza, ci conteaza oamenii care au credinta cea adevarata in iubirea lui Dumnezeu Tatal, in adevarul vietii vesnice descoperit de Hristos, si in lucrarea Duhului Sfant. Cu alte cuvinte, va veni vremea cand oamenii se vor ruga nu numai in Ierusalim, ci pretutindeni, in fiecare biserica in care este preamarit Tatal, impreuna cu Fiul si cu Duhul Sfant, si astfel fiecare biserica devine un 'Ierusalim', oriunde s-ar afla pe pamant, devine o poarta catre Ierusalimul ceresc.Femeia samarineanca reprezinta Biserica dintre neamuriFemeia samarineanca, aceasta pagana ratacita in credinta si ratacita in viata ei morala, se schimba, doreste apa cea vie, doreste iubire sfanta nesfarsita, o iubire netrecatoare si neinselatoare. Ca atare, ea se schimba, in sensul ca din femeie pacatoasa devine o femeie marturisitoare a lui Hristos, o misionara care aduce la Hristos o cetate intreaga, si-L duce pe Hristos in cetate, in cetatea Siharului, ca sa schimbe si viata altora. Vedem cum prin harul Sau Hristos-Domnul, pornind de la o convorbire despre apa naturala, pamanteasca si trecand la o convorbire despre apa cea vie si vesnica, in scurt timp converteste o femeie pacatoasa, iar prin aceasta converteste o multime de oameni. Fericitul Augustin a spus ca aceasta femeie samarineanca reprezinta Biserica dintre neamuri sau natiuni, Biserica lui Hristos este formata din iudeii care au crezut in El, dar si din toate popoarele de religii diferite, de culturi diferite care s-au convertit, adica au crezut in Hristos. Vedem aici ca femeia aceasta samarineanca reprezinta tainic viitorul Bisericii. De unde stim ca aceasta interpretare a Fericitului Augustin este adevarata? Din Evanghelia care s-a citit astazi, pentru ca Mantuitorul spune: 'Iata holdele sunt albe, sunt gata de seceris' (Ioan 4, 35), desi nu era timpul secerisului atunci. El se refera la multimile de oameni care vor veni in hambarul Imparatiei cerurilor prin lucrarea harului lui Dumnezeu. Deci harul lui Dumnezeu trezeste in noi dorul de viata vesnica si de mantuire, schimba viata omului din viata pacatoasa in viata duhovniceasca virtuoasa, schimba viata popoarelor, si aduna popoarele in Biserica, in iubirea vesnica a lui Dumnezeu Tatal, a lui Dumnezeu Fiul si a Duhului Sfant. Mantuitorul Iisus Hristos le spune ucenicilor: voi secerati unde altii au semanat, adica patriarhii si proorocii Vechiului Testament au semanat, dar voi aveti acum privilegiul de a vedea cum vin popoarele la Hristos pe Care L-au prevestit patriarhii si proorocii. Aici este vorba de Taina Bisericii prefigurata in Vechiul Testament ca popor sfant.Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa intelegem ca de fapt aceasta Evanghelie de astazi este si o pregatire a noastra pentru sarbatoarea Inaltarii Domnului. Deci Hristos Domnul prin mutarea Sa la cer vrea sa ne inalte pe noi la apa cea vie, la harul cel ceresc, la viata cea vesnica a Preasfintei Treimi, iar Pogorarea Duhului Sfant, care este serbata in Duminica a opta dupa Pasti, ne aminteste fiecaruia dintre noi de apa cea vie, adica de Duhul Sfant, pe Care L-am primit prin Botez, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin! (Articol publicat in ziarul Lumina de Duminica din data de 2 mai 2010).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1207

Id: 6088

Data: May 2, 2010

Imagine: