Predicatorul de aur al Bisericii Rasaritului

Originar dintr-unul din cele mai importante orase ale Imperiului Bizantin, Antiohia, bogata in bani si cultura, crestina, dar si pagana, Sfantul Ioan Gura de Aur a studiat retorica in a doua jumatate a secolului al IV-lea, dupa care a imbratisat cariera eclesiastica. Daca Augustin de Hipona marcheaza intr-un anumit mod un nou inceput in patristica latina, Sfantul Ioan, preot la Antiohia si patriarh la Constantinopol, iese in evidenta in patristica de limba greaca ca maestrul predicii in Rasaritul crestin. Desi geniul sau oratoric gusta mai putin speculatiile originale, Sfantul Ioan Hrisostom a predicat timp de peste 20 de ani din viata sa, dand dovada de o personalitate duhovniceasca intotdeauna plina de viata si deschisa credinciosilor sai.Ce l-a determinat pe acest om sa alerge in arena apostolatului pentru a relua o imagine paulina care ii placea in mod personal?Faptul ca acest predicator a stiut sa treaca toata suferinta si speranta oamenilor in registrul unei afirmatii increzatoare in sensul vietii omenesti. O asemenea motivatie nu are poate nimic foarte teologic, dar fara ea nici o teologie crestina nu ar fi existat vreodata. De aceea, a spune ca Sfantul Ioan Hrisostom este datorita acestui fapt mai ales un 'moralist' ar fi de o banalitate dezolanta.Un studiu al gandirii Sfantului Ioan este cu atat mai dificil, cu cat ea ramane impregnata de invataturile traditiei din adancurile sale pana in formele de expresie. Daca alegem tema pascala a lui Hristos mort si Inviat sau tema botezului crestin pentru a dezvolta gandirea marelui antiohian, trebuie sa ne angajam imediat in cadrul unei cateheze elementare, pentru fondul comun al tuturor Bisericilor.In omiliile si comentariile sale biblice, predicatorul Ioan se mentine intotdeauna in interiorul acestui cadru croit din adevaruri bine cunoscute.Taina Botezului in predica Sfantului Ioan Gura de AurDin perspectiva Botezului putem constata ca Sfantul Ioan Gura de Aur se intereseaza mai intai de sensul spiritual al imaginilor si metaforelor Noului Testament si de folosul lor pentru imaginatia auditorilor sai. Un domeniu important este cel al prefigurarilor Botezului in Vechiul Testament si mai ales Botezul lui Ioan, dar si al pasajelor cu un bogat continut teologic cu privire la Botez, in fruntea carora se afla fragmentul de la Romani 6, 3-6.In comentariile despre Botezul lui Iisus de catre Ioan Botezatorul nu gasim nici o referinta la vreunul sau altul dintre riturile baptismale, cu exceptia catorva intrebari ale Sfantului Ioan Gura de Aur, care ating indirect riturile baptismale. Situatia nu este insa alta nici atunci cand autorul descrie Botezul crestin in cele doua serii de cateheze baptismale sau in alte texte: el nu face nici o referire detaliata, clara la Botezul lui Hristos prin Ioan, cu exceptia unui scurt pasaj.E vorba de un fragment dintr-o cateheza baptismala tinuta la Antiohia, in Miercurea sau Joia Mare (anul 388). In cuvantul sau, Sfantul Ioan Hrisostom arata ca Botezul lui Hristos reprezinta modelul pentru Botezul crestinilor:'Ceea ce s-a intamplat cu trupul lui Hristos se intampla deopotriva cu trupul nostru. Intr-adevar, Ioan este cel care, in chip vazut, tine capul lui sHristost, dar Cuvantul lui Dumnezeu era Cel care L-a facut sa intre in apele Iordanului si care L-a botezat, in timp ce glasul Tatalui rasuna din ceruri: Acesta este Fiul Meu preaiubit. Tot astfel este si cu Duhul Sfant, in momentul pogorarii Lui: Acest Duh odihneste si asupra trupului tau, caci botezul se face in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.'Sfantul Ioan Gura de Aur vizualizeaza mai intai scena evanghelica inspirandu-se din ritul baptismal asa cum il cunostea: Ioan Botezatorul 'tinea' capul lui Hristos, gest care nu apare in Evanghelie, ci tine de ritul baptismal. Acest amanunt nu apare izolat la Ioan Hrisostom. Aici spune ca preotul - sau prin el, Dumnezeu - 'pune mana' si 'Atinge' capul celui botezat, iar in alt loc arata ca il 'tine', asa cum reiese din acest pasaj al uneia dintre omiliile la Matei: 'Atunci cand esti botezat, nu este el (preotul) cel care te boteaza, ci Dumnezeu care iti tine capul printr-o putere nevazuta, si nu un inger sau arhanghel sau altcineva nu indrazneste sa se apropie si sa te atinga.'Din pasajele amintite remarcam atat importanta mainii preotului, prin care lucreaza Dumnezeu Insusi, remodeland intr-o oarecare masura pe cel zidit la creatie, cat si capul celui botezat, pe care preotul il atinge si chiar il tine.Aceasta terminologie baptismala se regaseste in martiriul Sfintei Drosida (pomenita pe 22 martie): 'Hristos Insusi, prin mana (Sa) nevazuta tinea capul sfant al mucenitei si, ca si cum ar fi fost in apa, o boteza prin foc.''Pasivul divin', o lectie de smerenie din partea lui HristosO alta remarca se refera la formula baptismala. Ioan Hrisostom face aluzie la ea cand spune: 'Acest Duh odihneste si asupra trupului tau, caci botezul se face in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.' Pentru Sfantul Ioan deci, prezenta Duhului Sfant la Botez, unita cu prezenta Tatalui si a Fiului, este marturisita de formula baptismala trinitara. Or, spre deosebire de cuvintele de instituire a Euharistiei, formula baptismala: 'Se boteaza robul lui Dumnezeu in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh', nu se gaseste ca atare in Scriptura. Dar de ce tine? Ioan Gura de Aur nu pare niciodata sa o raporteze la finalul Evangheliei dupa Matei (28, 19). In schimb, el trimite la un cuvant al Mantuitorului din Faptele Apostolilor, care are avantajul de a fi la 'pasivul divin': Iisus nu a zis 'va botez in Duhul Sfant', ci 'veti fi botezati' (F. Ap. 1, 5), dandu-ne (astfel) o lectie de smerenie.Totodata, autorul raporteaza formula baptismala, 'cuvintele lui Dumnezeu rostite de preoti si pe care credinciosii le cunosc' la ratiunile divine ale Creatorului. Aceste ratiuni, spune Sfantul Ioan Gura de Aur, si nu firea, 'fac pe cel botezat sa renasca in fantana apelor ca intr-o matca'. El le compara cu 'ratiunile' date de Creator firii inca neranduite: 'Sa misune apele de vietati, fiinte cu viata in ele si pasari sa zboare pe pamant, pe intinsul tariei cerului!' (Facere 1, 20), sau barbatului si femeii: 'Cresteti si va inmultiti!' (Facere 1, 28).Nu este vorba aici doar de o comparatie sau de o prefigurare, ci de o ratiune care este totdeauna prezenta si care se realizeaza de fiecare data cand are loc un Botez.'Vederea se inseala adesea, in vreme ce cuvantul Domnului nu da gres niciodata'Cand Ioan Hrisostom vorbeste despre afundare, Duhul Sfant este pomenit impreuna cu Tatal si cu Fiul. Autorul pare sa accentueze caracterul trinitar al formulei baptismale, chiar daca nu face explicit acest lucru, pentru a arata egalitatea Duhului Sfant cu celelalte doua Persoane ale Treimii si lucrarea lor comuna. Ceea ce confirma intreita afundare este ca Sfantul Ioan nu o pune in legatura cu cele trei zile in mormant, ci cu cele trei Persoane ale Treimii. Asadar: 'Tatal, Fiul si Sfantul Duh implinesc totul. Aveti deci incredere in cuvantul Domnului, caci este mai sigur decat vederea. Vederea se inseala adesea, in vreme ce acela nu da gres niciodata.'Aceasta afirmatie arata importanta decisiva a formulei baptismale, introducandu-ne totodata in modul in care Sfantul Ioan Gura de Aur intelege relatia intre a vedea si a auzi.In catehezele baptismale, dar si in alte locuri, Ioan Hrisostom isi invita auditorii sa treaca de la cele vazute la cele nevazute, de la ochii trupesti la ochii credintei; si aceasta nu doar in ceea ce priveste ritul baptismal, ci si intelegerea Botezului lui Hristos.Sfantul Ioan Gura de Aur remarca faptul ca semnele care au insotit Botezul Domnului (porumbelul, cerul deschis), care au fost vazute de toti, pe care iudeii le-au vazut si le-au auzit, nu mai apar in Botezul crestinilor, caci ele nu sunt pentru cei care cred, ci pentru necredinciosi; semnele trecutului nu mai conduc la realitatile spirituale ale prezentului. 'De ce s-au deschis cerurile? Pentru ca tu sa intelegi ca asta se intampla atunci cand esti botezat: Dumnezeu te cheama catre patria cereasca si te convinge ca nu ai nici o legatura cu pamantul. Şi daca nu vezi nimic, nu fi necredincios. Caci de fiecare data cand incep sa se manifeste realitati extraordinare si spirituale, apar realitati sensibile pe care le putem vedea si semne de acelasi fel, din pricina oamenilor fara de minte, care au nevoie de o vedere sensibila si care, incapabili de a concepe vreo fire netrupeasca, nu sunt uimiti decat de ceea ce vad.'Acest pasaj este reprezentativ pentru pozitia Sfantului Ioan fata de miracolele din trecut: de acum, semnele extraordinare din trecut nu mai sunt obiectul vederii, ci al ascultarii, adica al marturiei intregii Scripturi, la care sunt chemati credinciosii, asa cum Tatal ii chema odinioara pe evrei 'la poruncile, preceptele, Legea si profetii Sai'.Mantuirea, rodul Intruparii Cuvantului si al libertatii omului Atitudinea fundamentala a Sfantului Ioan Hrisostom asupra spiritualitatii si ascezei este motivata de un dublu postulat pe care se sprijina toate motivatiile credintei: universalitatea Intruparii Cuvantului si respectarea liberului arbitru al omului de catre Dumnezeu: 'Dumnezeu ni-l arata pe Hristos in ceea ce El este dupa trup ca singur Stapan comun tuturor, si ingerilor si oamenilor; adica Dumnezeu Tatal L-a dat ca unica desavarsire comuna ingerilor si oamenilor: a acestora in ceea ce El este dupa trup, a acelora ca Dumnezeu Cuvantul. Ca o casa din care o parte este in ruina, iar cealalta este inca in stare buna. El a recladit casa, adica a facut-o mai stabila, i-a dat o fundatie mai puternica; la fel, aici, El a adunat pe toti sub acelasi Stapan. In fond aceasta ar fi unitatea, atat de stransa ar fi unirea cand sub un singur stapan cu totii se regasesc adunati pentru ca au primit de sus infierea.'De vreme ce mantuirea este asigurata de restabilirea unitatii in Iisus Hristos, aceasta mantuire este totala si universala prin venirea lui Hristos; ea este universala, dincolo de timp si irepetabila. Dar Dumnezeu in intelepciunea si dragostea Sa fata de om nu a vrut sa-i asigure mantuirea doar prin vointa si puterea Sa.De vreme ce omul a folosit liberul sau arbitru pentru a se indeparta de Dumnezeu si a intrerupe legatura, el trebuie sa refaca tot prin alegere libera unitatea initiala. Altfel spus, ca un bun pedagog si respectand legile naturii, Dumnezeu a vrut sa asocieze omul la propria lui mantuire, si sa-l coresponsabilizeze. 'Crucea este fata de noi lucrarea bunatatii supreme si simbolul iubirii infinite…'Ideile forta ale temei pascale sunt patru: Crucea slavita a lui Hristos, iconomia Intruparii Sale, actualizarea misterului pascal in viata si moartea crestinilor, asteptarea invierii de obste.In omilia a doua la Epistola catre Romani, 'Credinta voastra se vesteste in toata lumea' (Rm. 1, 8), el descrie aspectul paradoxal al propovaduirii apostolice, bine cunoscut din lucrarea Contra lui Cels a lui Origen: niste predicatori de neluat in seama au biruit Imperiul Roman cu tot arsenalul sofisticii si al logomachiei lui, or, 'aceiasi evrei au pus pe altarele lor un rastignit care nu apartinea altui neam'.Sentimentul universal care inspira aceasta prima vestire a crucii biruitoare este acelasi pe care il regasim dupa Eusebiu de Cezareea in toata apologetica principalilor autori din secolul al IV-lea: 'puterea Celui rastignit' explica raspandirea rapida a crestinismului intr-un imperiu castigat de partea sa.'Sa spunem deci ca acesti straini erau saraci, neinstruiti, de conditie simpla si de dispretuit. Ei bine, nimic din toate acestea nu impiedica avantul cuvantului; aceasta era puterea Rastignitului, ca pretutindeni sa se raspandeasca invatatura Sa'.Intr-o alta omilie, slava Crucii reiese la Sfantul Ioan din simbolismul divin al acesteia din urma. Este Crucea slavita vazuta alaturi de Dumnezeu ca expresia desavarsita a iubirii fata de oameni: 'Crucea este fata de noi lucrarea bunatatii supreme si simbolul iubirii infinite'.Crucea este un astfel de simbol, precizeaza omilia a III-a, intrucat ea reuneste si comunica in acelasi timp nenumaratele daruri ale iubirii divine: 'Hristos a venit, spune Apostolul Pavel, aducandu-ne iertarea, dreptatea, viata, si toate acestea prin Cruce si ceea ce este mai maret si mai minunat este ca El sa vrea sa sufere atata durere pentru a ne impartasi atata har'.In plus, simbolismul Crucii descopera o valoare exemplara, a faptului ca Cel rastignit nu inceteaza a fi prezent in viziunea Sfantului Ioan Hrisostom ca modelul prin excelenta al oricarei virtuti. Doxologia din Epistola catre Romani se va lasa parafrazata astfel:'Sfantul Pavel nu avea in vedere doar faptul ca Iisus Hristos S-a facut om, intentia lui era sa ne invete si ca Iisus suferise insulte, calomnii, oprobriu public in numele Sau, negarea puterii Sale' (Omilia 27, 2).Crucea este trofeul credinciosilor in descendenta lui Avraam in lupta lor impotriva diavolului. Datorita ei noi iesim invingatori asupra demonilor. In perceptia profunda a realitatii mantuirii, crestinii vor atribui intotdeauna Crucii noutatea vietii lor si taria nadejdii lor: 'In primul rand, Pavel ne spune ca Dumnezeu a murit, in al doilea rand, ca El a murit pentru cei pacatosi, in al treilea rand, El ne-a impacat, ne-a mantuit, ne-a indreptat, ne-a readus nemurirea, a facut din noi fiii si mostenitorii Sai. De asemenea, moartea lui Hristos nu trebuie sa fie singurul motiv al nadejdii noastre, aceasta trebuie sa fie intarita de darul care ni s-a facut prin moartea Sa' (Omilia 9,3).Crucea semnifica prin ea insasi izvorul vietii care adapa permanent pe credincios cu harul dumnezeiesc de care el are nevoie pentru mantuirea sa.Moartea Mantuitorului este inteleasa de Sfantul Ioan conform iconomiei Intruparii: 'Sa inveti pe altul era usor; sa arati calea care facea usoara pazirea acestor invataturi, acolo era intr-adevar lucrul minunat. Acesta este motivul venirii Fiului lui Dumnezeu, El n-a parasit pamantul decat dupa ce ne-a pus in posesia acestei taine. Ceea ce este minunat aici este modul in care El si-a indeplinit misiunea Sa biruitoare; caci El nu a luat un trup diferit de al nostru, si l-a facut al Sau pe al nostru, cu toate neputintele de care era coplesit… El S-a numit Fiu al Omului, El a venit in ajutorul omului si a denuntat pacatul' (Omilia 13, 5).Cartile sapientiale in predica Sfantului IoanMai mult predicator decat teolog, mai putin teoretician decat moralist, aceasta este parerea cea mai des intalnita cu privire la profilul Sfantului Ioan Gura de Aur, spusa nu fara o indulgenta usor dispretuitoare. Un cititor fervent al operei sale ar trebui sa munceasca intens impotriva acestei opinii si sa demonstreze ca Ioan Hrisostom este in acelasi timp si moralist, si teolog. El insusi a zis intr-o predica la Faptele Apostolilor: 'Va rog si va implor chiar, nu doar de a veghea ca sa va adunati in biserica, ci de a gasi, intrand inauntrul vostru, un leac impotriva patimilor de care sufera fiecare; chiar daca voi nu primiti acest leac de la noi, veti afla in Scripturi ceva asemanator. De exemplu, este cineva dintre voi manios? Sa se aplece asupra Scripturilor si va gasi tot ce va avea nevoie, fie sub forma unei pilde, fie sub forma unui sfat'.Noi stim cu ce predilectie Sfantul Ioan a povestit istoria lui Avraam, a lui Iacob sau Iosif si ale altora, cu un continut mai putin pilduitor, caci trebuie sa invatam din exemplele bune si cele rele, de la unii pentru a ne pazi de a le urma, de la altii pentru a le imita.Cel mai prodigios predicator din OrientLucrarilor sale de inceput care nu sunt omilii, ci apologii si scrieri cu caracter moral (Despre feciorie, Catre o vaduva tanara) i-au urmat predicile din perioada antiohiana si constantinopolitana. Predica sa se axa in primul rand pe explicarea textului sacru, apoi pe instruirea poporului crestin in plan moral. In al doilea rand, predica avea rolul de a arata poporului semnificatia profunda a sarbatorilor crestine si a Sfintei Liturghii.Potrivit formatiei sale exegetice antiohiene, putin inclinata spre speculatie teologica, Sfantul Ioan Hrisostom interpreteaza textul scripturistic mai cu seama din punct de vedere moral si ascetic. Exista predici exegetice la mai multe carti din Vechiul Testament (Facere, Psalmi, Prooroci) si Noul Testament (Evangheliile dupa Matei si Ioan, precum si majoritatea epistolelor pauline).Pe langa acestea, opera Sfantului Ioan include si omilii cu continut teologic, catehetic (Catehezele baptismale), moral, liturgic si panegirice (cuvinte de lauda la sarbatorile sfintilor).Hirotonit in anul 398 de episcopul Teofil al Alexandriei pe scaunul din Constantinopol, Sfantul Ioan, prin rigoarea sa morala si incapacitatea de a se adapta compromisurilor de la curtea imperiala, devine repede incomod si este destituit si trimis in Bitinia, in urma unul sinod din anul 403, tinut la Stejar.Poporul din Constantinopol si-a revendicat atunci cu mult aplomb ierarhul, iar autoritatile au fost constranse sa permita revenirea patriarhului in capitala imperiului. Dar o cuvantare rostita impotriva imparatesei Eudoxia ii aduce episcopului Noii Rome un alt exil, mai aspru, intr-un sat solitar si inaccesibil din Armenia, Kukusos. Trei ani a ramas sfantul acolo, dupa care, pentru ca exilatul reusise sa mentina legaturi cu prietenii din Antiohia si Constantinopol, i s-a impus sa se transfere la Pityus, o localitate de la marginea rasariteana a Marii Negre. Extenuat din cauza drumului, Sfantul Ioan moare la 14 septembrie 407 la Comane, in Pont. Sursa: Jean Chrisostome et Augustin, Charles Cannengiesser, 'Relatarile evanghelice despre Botezul lui Hristos si riturile baptismale', Philippe de Roten, Anuarul Facultatii de Teologie Ortodoxa 'Justinian Patriarhul' din Bucuresti(Articol realizat de Augustin Paunoiu si publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 13 noiembrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 721

Id: 17873

Data: Nov 13, 2011

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Contact

Ne puteti contacta prin e-mail la adresa webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @).