Preasfintitul Parinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei s-a aflat la 27 decembrie 2013 în mijlocul detinutilor din penitenciarul Rebibbia N. C. Aici, în biserica institutului Preasfintia Sa a oficiat Canonul Nasterii Domnului si a adresat celor prezenti un cuvânt de învatatura.„Preasfintitul Parinte Siluan a slujit Canonul Nasterii Domnului si a rostit un ziditor cuvânt de învatatura. A vorbit de pacea lui Dumnezeu si de buna-voirea oamenilor. Preasfintia Sa i-a îndemnat pe cei prezenți sa mearga pe drumul Bisericii care duce la Hristos, Cel întru care toate sunt cu putinta. A urmat împartasania celor care s-au spovedit si s-a dat anafora celor care nu erau pregatiti. Apoi, Colindatorii au cântat Preasfintitului: „În coliba-ntunecata”, „O minune!”, „Craciun frumos”, „A venit si aici Craciunul”, „Crezul” - corala fiind condusa de sora Eugenia Mitranca, care a facut si pregatirile de rigoare timp de trei saptamâni cu detinutii coristi”, dupa cum ne-a transmis Pr. Ioan Lupasteanu.Bolog Felix în schimb a rostit un cuvânt de salut catre Preasfintitul Siluan, exprimând oarecum sentimentele si starea tuturor celor care erau închisi: „…Am dori sa va spunem ca, în închisoare, am învatat prin Biserica sa suferim cu Dumnezeu si în felul acesta sa fim mai puternici sufleteste. Prin rugaciune si credinta am dobândit o vedere noua asupra suferintei si sensului ei. Suferinta cu Hristos Domnul am înteles-o într-un târziu ca pe un dar, ca pe o bogatie care ne va fi necesara la Judecata. La început, eu, personal, întelegeam suferinta ca pe o nedreptate, ceva ce nu trebuia sa mi se întâmple chiar mie. Ma comparam cu altii mai “norocosi” ca mine si nu cu Omul durerilor. Când am acceptat suferinta prin credinta ca pe o taina îngaduita de Dumnezeu, m-am înseninat. Nu doresc suferinta, dar nici nu vreau sa fug de crucea care ma poate mântui. As dori, Preasfintite, sa va rugati pentru ca sa putem primi putere sa ne ducem crucea cu mai multa credinta si cu mai multa acceptare. Aici, în penitenciar, crucea cea mai grea este egoismul individual si dezbinarea între români. Prin Biserica, unii dintre cei prezenti aici au reusit oarecum sa se depaseasca si sa se daruiasca. În Crucea lui Iisus am înteles ca lacrimile noastre, ale copiilor si femeilor noastre, nu sunt inutile pentru ca dorim sa ne schimbam si sa ramânem alaturi de ei…” Preasfintitului i s-a înmânat si o Iesle artizanala confectionata de Florin Dascalu si de un grup de colaboratori. Dânsul a multumit si a exprimat cuvinte de încurajare si de exortatie legate de dorinta lor ca lacrimile sa nu fie inutile si fiecare din cei prezenți sa se poata întoarce si ramâne alaturi de familiile lor.Prin bunavointa Preasfintiei sale s-au împartit calendare, carti de rugaciune, iconite si o carte de lectura duhovniceasca cu un titlu semnificativ pentru ei: „Cuvinte de folos pentru vremuri de încercare”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 634

Id: 37050

Data: Dec 30, 2013

Imagine: