Aparitia primei carti ortodoxe cu continut exclusiv matrimonial a avut loc in anul 1854 si l-a avut ca autor pe marele mitropolit Andrei Şaguna. Aceasta carte s-a ocupat de Taina Cununiei, dar si de casatoria civila premergatoare, devenind astfel prima carte de drept al familiei la romani.Conceptia canonica de la care a plecat mitropolitul Şaguna a fost aceea ca dreptul matrimonial ortodox cuprinde doua categorii de prevederi. Prima categorie consta in prevederile cu caracter dogmatic, prevederi neschimbatoare, pe care Biserica le-a pastrat si le pastreaza odata cu adevarurile de credinta si care se refera in special la Taina Cununiei. Cea de-a doua categorie consta in prevederi canonice relative, care s-au nascut si se pot schimba in functie de realitatile istorico-juridice prin care trece Biserica si care se refera in general la casatoria civila sau la actele premergatoare Cununiei. Practic, prin cea de-a doua categorie de prevederi, Biserica Ortodoxa a adaptat invatatura ei matrimoniala la realitatile concrete in care traiesc credinciosii si prin care ei isi lucreaza propria mantuire.Avand in vedere aceasta viziune doctrinara canonica, mitropolitul Andrei Şaguna a publicat carticica privitoare la 'trebile casatoriilor' (cu numai 42 de pagini, in format mic, cu litere chirilice), cu scopul adaptarii dreptului matrimonial ortodox la prevederile juridice ale Imperiului Austriac. Desigur nu a fost vorba de o adaptare de fond, care denatureaza, ci de o adaptare de forma, care actualizeaza si eficientizeaza lucrarea Bisericii in realitatile istorice date.Ancorata in legislatia vremiiCu numai cativa ani inainte de publicarea cartii, la Viena s-au promulgat reglementari de stat noi cu privire la logodna, casatorie si familie. Este vorba de Ordinul Imparatesc Nr. 271 din 4 iulie 1850 si de Decretul Ministerului de Justitie din 10 mai 1852. Promptitudinea cu care a scris Şaguna despre ele arata cat de incadrat si de constient a fost acest mare ierarh in timpurile si vremurile in care a trait. La aceste legi noi, dar si la Codul civil austriac face trimitere cartea lui Şaguna, scrisa cu paragrafe in stil juridic modern, cu toate instructiunile necesare, adresata protopopilor, pentru a le pune in practica.In felul acesta, romanii, tolerati in imperiu, isi marcau prezenta lor nu prin ignoranta ostila, ci prin loialitate relativa. Acest fapt a dus la dezvoltarea spiritului juridic al romanilor, in sensul ca preocuparea pentru o legislatie eficienta si respectata este semn de educatie si civilizatie. Dovada va veni cativa ani mai tarziu, odata cu promulgarea de catre mitropolitul Andrei Şaguna, a Statutului Organic, care va ridica viata bisericeasca a Mitropoliei Ardealului.Prevederi importanteIn privinta continutului cartii de drept matrimonial ortodox a lui Şaguna se evidentiaza mai multe aspecte.Mitropolitul Andrei Şaguna scrie aceasta carte de instructiuni catre protopopi, bazandu-se pe izvoarele moderne ale dreptului canonic ortodox: izvoarele fundamentale (Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament) si izvoarele formale (Colectia de canoane a Bisericii Ortodoxe, Pravila Mare de la Targoviste 1652 si legislatia imperiala), cf. par. 36 al cartii.Cartea porneste de la realitatea separarii casatoriei civile de Cununia religioasa, dar nu de la contradictia lor, nici de la excluderea reciproca. Şaguna vede in casatoria civila pasul premergator Cununiei religioase si semnul integrarii in societatea civila, dar accentueaza superioritatea Tainei Cununiei fata de contractul matrimonial civil (par. 5). Intre cele doua exista o stransa legatura, iar casatoriile civile fara binecuvantarea preotului sunt condamnate de Biserica (par. 8).Cartea cuprinde o serie de prevederi cu caracter relativ, valabile numai pentru perioada aceea, care sunt importante pentru istoria dreptului romanesc. De exemplu, varsta matrimoniala este cea prevazuta de legislatia imperiala, 22 de ani pentru mire si 15 ani pentru mireasa (par. 6). De asemenea, s-a accentuat importanta vestirilor in Biserica, unde trebuia sa se aminteasca si porecla tinerilor, si fara de care nu se putea savarsi Cununia (par. 12). Cununia trebuia oficiata numai de preotul miresei (par. 8). In cazul in care o parte era catolica, atunci Cununia se savarsea numai in Biserica Catolica, fapt care arata privilegiile de care s-a bucurat Biserica Catolica recepta, fata de Biserica Ortodoxa tolerata. In detaliu este redata si procedura intocmirii asa-numitului 'Protocol al bunei-invoiri', protocol pastrat in Ardeal si dupa Unirea din 1918 (par. 16-22).Paragrafele 23-35 se refera la Institutia protopopului si a Soboarelor protopopesti. Interesant este felul in care principiul sinodal a functionat si la nivelul protopopiatelor, care aveau autonomia lor in cauzele matrimoniale, iar episcopului ii raportau 'numai spre stiinta' (par. 27), doar dispensele matrimoniale ramaneau ca drept cuvenit exclusiv arhiereului.Mitropolitul Şaguna a mai notat ca, potrivit dreptului canonic ortodox, Biserica 'acatolica' ingaduie divortul, iar in par. 13 a enumerat motivele de divort. Legatura de taina dintre persoanele cununate nu poate fi rupta decat de persoanele care refuza conlucrarea cu harul Cununiei, de aceea 'fetelor despartite le este ertat, deaca vreau, earasi a trai laolalta' (par. 12).Cartea lui Şaguna se distinge si printr-o terminologie moderna (prin utilizarea de termeni si sintagme ca 'tutore', 'curatela', 'asesori', 'formalitati', 'actiune civila', 'proces' etc.), care mareste valoarea culturala, nu numai bisericeasca a acestei lucrari. (Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 29 octombrie 2011)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 695

Id: 17507

Data: Oct 29, 2011

Imagine: