Puterea crucii se înfige adânc în închinatorii ei, patrunzând pâna la despartitura sufletului si duhului, dintre încheieturi si maduva (Evr. 4, 12). Este puterea harului dumnezeiesc, care prin cruce atinge adâncurile umanitatii si chiar adâncurile iadului. Ne referim la adâncurile tenebroase ale naturii umane, care din pricina pacatului zacea parasita, departata de Hristos, si sfârsea prin moarte în întunecimile iadului. La acesta Hristos nu putea patrunde cu slava dumnezeiasca pentru ca ar fi siluit-o, ar fi topit-o, nefiind nici o partasie si nici o îngemanare între lumina si întuneric (I In. 1, 5). Dar, prin cruce, prin suferintele ei, Hristos este pedepsit ca si cel mai mare pacatos, socotit în rândul lor, omorât ca unul dintre ei, dar pe nedrept. Numai pe aceasta cale a crucii Fiul lui Dumnezeu poate coborî în adâncurile faradelegilor firii umane si în adâncurile iadului, acoperindu-si focul dumnezeirii în vesmântul crucii. Astfel, odata ajuns în inima neagra a omenitatii, înfige în ea crucea cu putere pentru ca prin cruce sa patrunda în toate fibrele omenirii harul roditor de viata, din chiar aceasta inima întunecata. Şi asa cum iadul nu l-a putut tine pe Hristos din pricina negraitei Sale smerenii, tot asa nu poate suporta pe închinatorii crucii. Şi iarasi, asa cum pe fundul lacurilor cu noroi cresc nuferi, tot asa din întunecimea iadului, prin cruce, se vad razele învierii si ale vesniciei.Mai multe informații în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 629

Id: 39069

Data: Mar 22, 2014

Imagine: