Suntem impresionati cand vedem la televizor suferinta oamenilor afectati de inundatiile recente din judetul Galati. Dar sentimentul este cu totul diferit si mai acut atunci cand il traiesti pe viu. Sunt oameni de varsta parintilor si bunicilor nostri care plang ca niste copii fiindca au ramas fara munca de o viata, care nu au nici unde sa mai doarma, iar in curand vine iarna. Cand ii vezi locuind in containere de metal, intelegi adevaratul sens al cuvantului drama. In momentul in care am ajuns in localitatea Cudalbi, judetul Galati, mirosul greu de namol plutea peste toata valea. Din loc in loc, mormane de mobila distrusa de ape si gramezi de namol scos din case si curti. Multi nu si-au putut domoli lacrimile amintind de munca lor de o viata pierduta. Ceea ce a ramas dupa ce apele s-au retras nu mai poate fi socotit gospodarie. Peretii caselor si anexelor sunt deplasati de ape si prin aproape toate casele se vad sparturi facute de viitura. Pe una dintre ulite am intalnit un batran care umplea inca o caruta de porumb pentru a-l arunca. Nu mai poate fi folosit nici pentru animale pentru ca le-ar imbolnavi. Din cauza apei a mucegait, asa ca singura solutie ramasa este sa elibereze hambarul, plin oricum de namol si alte gunoaie aduse de ape. Cand a inceput sa vina apa, am crezut ca ne ineaca pe toti, nu am crezut ca mai scapam. Vedeam cum creste nivelul apei si am zis ca nu mai ramane nimic din sat. Am zis ca e Apocalipsa. Dupa ce s-au retras apele, mi-am vazut toata munca mea distrusa. Din toata agoniseala nu ne-a mai ramas nimic. Am avut doua stoguri mari cu lucerna pentru animale pe care le-am aruncat pentru ca erau pline de namol. Am avut doua remorci de porumb cules cu putin timp inainte si nu mai pot face nimic din el. Nu stiu cum de mi-a dat Dumnezeu puterea de am mers prin ape si am taiat lanturile la animalele din grajd sa nu se inece, altfel le-as fi gasit moarte. Oricum, ce a ramas acum nu mai poate fi numit grajd, povesteste Toader Andronache. Dar situatia acestui barbat ajuns la varsta cand ar trebui doar sa se bucure linistit de nepoti nu este singulara. Toti oamenii care au avut nesansa de a-si aseza gospodariile pe valea acestui parau ce brazdeaza satul au impartasit aceeasi soarta. Ceea ce impresioneaza este resemnarea cu care privesc nenorocirea ce s-a abatut asupra lor. Dincolo de supararea si de durerea coplesitoare, vezi o oarecare impacare fata de palma data de Dumnezeu pentru pacatele lor. Sunt suparati ca si-au pierdut unii dintre ei agoniseala de o viata, insa privesc spre viitor cu speranta pentru ca sunt oameni harnici. In apropiere, doi batrani - familia Crihan - plang ca niste copii, multumind pentru darurile primite de la preotii din Tecuci. Strangeau painile primite la piept, multumind pentru ele, insa necazul lor este departe de a fi alinat. Ce mai putem face noi acum, la batranete? La casa pe care o avem am muncit o viata intreaga. Acum ce mai putem face? Speranta noastra este sa ne ajute careva sa ne facem doua camere, pentru ca acusi vine iarna. Nu ne dorim mai mult. Pentru ca au venit cu expertiza si ne-au spus ca asta trebuie daramata. Nu mai putem locui in ea, ne povesteste batrana. Mai in josul raului, o alta localitate a fost puternic afectata de ape. Costache Negri. Aici, parca situatia este si mai grava. Mai multe case, si mai grav afectate de ape. Pentru multe dintre ele, singura solutie este daramarea, altfel, oamenii risca sa fie striviti de greutatea peretilor ce stau sa cada. La una dintre porti, o batrana statea pe un scaun rupt peste care a asezat un placaj. Framanta o fotografie pe jumatate distrusa de ape, despre care urma sa aflu ca este a baiatului ei din Galati. Daca nu era el, noi am fi fost morti. Pentru ca a venit de la Galati atunci noaptea, s-a legat cu funii impreuna cu alti oameni si au venit asa, prin apa pana aproape la gat si ne-au scos din casa, altfel am fi murit aici inecati, ne povesteste batrana. Şi abia atunci am inteles si de ce poarta poza fiului ei cu ea. Ma pofteste in ceea ce odinioara era casa ei, apoi imi arata si casa vecinului, o gospodarie candva frumoasa, care mai are un pic si se darama. Imi spune ca pe vecin l-a luat fiica lui si l-a dus la azil. Pentru ca aici nu mai avea cum sa stea, iar la fiica nu avea unde sa il gazduiasca. Noaptea in care s-au deschis parca stavilarele cerului a fost de un tragism iesit din comun. Pentru ca era aproape de miezul noptii, aproape toti erau in pat pregatindu-se de somn sau chiar dormind. Nimeni nu s-a gandit ca peste putin timp avea sa vina puhoiul sa le curete totul din batatura. Stateam in pat, cand, deodata, ne-am trezit cu lucrurile ca pluteau prin casa in apa. Ne-am speriat ca nu stiam de unde e apa aceea. Cand ne-am uitat, toata casa era plina de apa. Am iesit sa ne uitam in curte si parca era Dunarea. Atata apa era... Am fugit inapoi in casa, am luat medicamentele de pe masa si ne-am retras intr-o camera dinspre drum, timp in care apa crestea intruna. Ne-am urcat pe geam si am tipat de acolo sa vina cineva sa ne salveze, incat mi s-a inclestat gura. M-a stropit sotul cu apa din aceea murdara si mi-am mai revenit. Am zis ca e sfarsitul lumii, asa spaima am tras. Norocul a fost ca a venit baiatul de la Galati si ne-a scos din ape, a continuat batrana povestea din acea noapte tragica. De altfel, medicamentele sunt singurele care au fost salvate, insa nici acestea nu mai sunt suficiente. In rest, acte, bani si documente au fost luate de puhoi. Peste drum de ea, un batran impinge namolul din fata casei. Pare resemnat si nici nu mai are chef sa povesteasca in ce fel a scapat de necaz. Aveam sa aflu de la aceeasi femeie ca batranul este un unchi al ei, singur, care nu a mai ramas decat cu casa si care nu mai poate sa povesteasca despre asta. In rest, totul a fost maturat de furia apelor. Mai la vale de ei sunt alte case, gospodarii candva infloritoare, ce stau acum ca niste castele de carti de joc ce au nevoie doar de o suflare pentru a se face una cu pamantul. O casa recent modificata si renovata este acum o ruina. Aflam de la o batrana ca fiul ei a investit in acea casa si ultimul leut. A extins-o, a refacut acoperisul si a pus geamuri de termopan. Insa acum trebuie daramat tot si refacut, pentru ca nu se mai poate locui aici. Totul este foarte subred si sta sa se darame. In timp ce batrana povestea si arata pagubele facute de apa, o vecina intervine si ii multumeste ca datorita ei traiesc mai multe familii din acea zona. In puterea noptii, cand a vazut ca apele acopera totul, a iesit si a strigat cat a putut pentru a-i trezi pe toti sa iasa si sa fuga din fata puhoaielor. Alaturi de ei locuieste familia Iamandi. In acea noapte nu era decat sotia acasa. Sotul era schimbul trei la Turnatoria de otel de la Galati. Ne pofteste in curte si ne arata ce a mai ramas din casa lor. Aici, toate camerele sunt afectate de ape. Peretii sunt umflati de ape, lucrurile sunt pline de mal si toate electrocasnicele distruse. Sotia era singura acasa si s-a zbatut cat a putut pentru a salva din lucruri. A reusit, insa, sa salveze doar vaca din grajd. Asa, prin apa a mers si a dezlegat-o si a scos-o in strada. Viteii, din pacate, nu au mai putut fi salvati. I-am gasit dupa ce s-au retras apele morti, inecati la ieslea din grajd. Mai jos, aveam caruta cu struguri, porumbul cules, pasari si alte animale. Nu ne-a mai ramas absolut nimic, povesteste Ionel Iamandi cu vocea sugrumata de lacrimi. Sotia lui, bolnava, curata cu o grebla gunoaiele aduse de ape. Noaptea, atunci, am luat copiii si i-am scos in strada, apoi m-am intors sa vad ce mai pot salva. Tare s-au mai speriat copiii, ca s-au pierdut unul de altul si am crezut ca s-au inecat. Fereasca Dumnezeu sa mai treaca cineva prin ce am trecut noi!, ne spune si sotia lui. Prin curtea lor, o batrana cara pe rand boccelute cu haine pline de mal sau prosoape sa le arunce la excavatorul ce incarca camioanele cu namol si resturi de case. Erau hainele ei de inmormantare, ne marturiseste, insa acum nu se mai gandeste la nimic, e bucuroasa ca a scapat cu viata. Este dureros sa vezi oameni care iti pot fi parinti sau bunici plangand ca niste copii si este si mai dureros ca nu stii cum sa-i consolezi. Simti ca vorbele iti sunt goale, chiar daca le spui din suflet si chiar daca suferi si tu alaturi de ei. Te gandesti ca singurul lucru pe care il poti face este sa dai, poate, o mana de ajutor. Asa cum au facut zilele acestea numerosi preoti din Arhiepiscopia Dunarii de Jos, care au mers la fata locului impreuna cu voluntari si au ajutat si continua sa-i ajute pe batrani sa curete casele. Sinistratii primesc orice fel de ajutor material, sunt bune si hainele, si alimentele, insa nevoia cea mai mare este de bani, de materiale de constructii si nutret pentru vite. Pentru ca aproape nici una dintre casele care au ramas nu mai poate fi locuita. Totul trebuie daramat si reconstruit, dar de data aceasta din materiale durabile. Avem posibilitatea sa ne aratam compasiunea si solidaritatea fata de acesti oameni necajiti, sa ii ajutam pe semenii nostri aflati in nevoie. In astfel de situatii putem sa aratam ca suntem cu adevarat crestini si ne iubim semenii.Solidaritate fata de cei napastuitiZilele acestea au avut loc mai multe actiuni de ajutorare a sinistratilor din judetul Galati. Parohiile Sfanta Ana - Galati, Sfantul Gheorghe - Tecuci, Independenta, Condrea, Ivesti I, Bucesti, Draganesti si Şerbanesti au organizat mai multe transporturi cu cereale, alimente de prima necesitate, paturi si obiecte igienico-sanitare in localitatile Cudalbi I, Cuca, Pechea si Costache Negri din Protoieria Covurlui, valoarea acestora fiind de 15.300 de lei.Parohiile Maciseni si Roscani din Protoieria Targu Bujor au primit sprijin material de la parohiile Radesti, Moscu, Baneasa, Balasesti, Bursucani, Beresti Targ, Balintesti, Cristesti, Slivna, Fundeanu si Nicopol in valoare de 13.050 de lei. La acestea se adauga si transportul umanitar organizat de credinciosi din municipiul Onesti, judetul Bacau, in valoare de 3.000 de lei. Valoarea ajutoarelor materiale acordate pe 19 septembrie se ridica la suma de 31.350 de lei.In contul RO33RNCB0141032864090007, special deschis de Arhiepiscopia Dunarii de Jos la BCR Galati pentru persoanele sinistrate, s-a primit din partea Episcopiei Oradiei suma de 25.000 de lei. Dintr-un comunicat de presa remis de Biroul de comunicare al Arhiepiscopiei Dunarii de Jos, aflam ca ieri, 20 septembrie, la Centrul eparhial din Galati, in prezenta IPS Arhiepiscop Casian a avut loc intrunirea membrilor Comisiei eparhiale pentru coordonarea actiunilor umanitare. S-au stabilit urmatoarele masuri: procurarea a 550 de pachete cu obiecte de imbracaminte pentru copii, valoarea unui pachet ridicandu-se la 250 lei (suma totala: 137.500 lei); achizitionarea si oferirea de ghiozdane, rechizite si obiecte de igiena personala, in valoare totala de 20.000 lei. Aceste ajutoare vor fi distribuite in cursul saptamanii urmatoare. Arhiepiscopia Dunarii de Jos multumeste tuturor donatorilor si voluntarilor care s-au implicat si se vor implica in actiunile umanitare si de solidaritate cu persoanele care au suferit de pe urma inundatiilor. Arhiepiscopia Dunarii de Jos continua la nivelul subunitatilor colecta in bani si produse pentru familiile sinistrate. Voluntarii sunt rugati sa ia legatura cu Sectorul social al Arhiepiscopiei Dunarii de Jos - pr. Ionel Rotaru, tel 0723226526.(Reportaj aparut sub semnatura lui Silviu Dascalu si publicat in cotidianul "Ziarul Lumina" din data de 21 septembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 617

Id: 33976

Data: Sep 21, 2013

Imagine: