Episcopul Ignatie al Hușilor a acordat publicației online Syntopic un interviu pe tema secularizării. „Biserica, dacă nu își va uita vocația ei profetică, va avea un rol covârșitor în societate, indiferent de ideologiile care se vor perinda pe fața pământului. Profetul era cel care descoperea esența lucrurilor și îi amintea omului că rostul lui este de a fi permanent întors înspre verticala vieții”, afirmă ierarhul.

Episcopul a fost întrebat dacă secularizarea poate fi înțeleasă în relație cu teoria „religiilor seculare” – acele ideologii moderne care înlocuiesc transcendența cu o transformare a naturii umane în lumea de aici.

Ceea ce au în comun fenomenul de secularizare și „religiile seculare” este „promisiunea iluzorie (…) că la nivelul vieții sociale și culturale poate fi instalată o umanitate perfectă și o societate omogenă din punct de vedere economic sau moral”, a răspuns ierarhul.

El a calificat această omogenitate drept totalitarism, identificând și principalul „ingredient” al acestuia, și anume „butada progresistă: «Eu sunt viitorul, tu ești trecutul»”.

„Pentru un comunist autentic, trecutul trebuia neapărat mitizat, pentru a fi legitimat viitorul iluzoriu al omului nou1. Pentru un progresist, trecutul trebuie demonizat, rădăcinile smulse sau uitate, ca viitorul să fie populat de o societate permanent revoltată, ale cărei valori sunt fluide și relative.”

Astfel se lucrează la construirea unor utopii folosindu-se violența psihologică și culturală, sugerează Episcopul Ignatie. Fenomenul corectitudinii politice face parte din această sferă ideologică și atitudinală, prin falsificarea noțiunii de bine, „ocuparea centrului pentru a transforma totul în periferie”, depersonalizare și propunerea unor noi „religii”.

„Progresismul propovăduiește, cu mult sârg, detronarea faptului religios de către știință, căreia îi sunt conferite puteri dumnezeiești, devenind atât marcionist (credința este ceva apus și perimat, creație a unui Dumnezeu irațional), cât și gnostic (răul credinței și binele științei)”, comentează ierarhul în termeni teologici.

Soluția se găsește în „experiența credinței în Dumnezeul revelației biblice, în Sfânta Treime și în dragostea fără de margini a lui Iisus Hristos, adevărata și unica paradigmă morală și spirituală pentru omul modernității aflat în perpetuă derivă”, afirmă Preasfințitul Părinte Ignatie.

A doua întrebare s-a referit la ordinea politică și socială apărută după războaiele religioase din secolul al XVII-lea, și anume la întemeierea ordinii politice și sociale pe alte fundamente decât cele religioase. Ierarhul a fost întrebat dacă această întemeiere este dezirabilă și sustenabilă pe termen lung.

„Procesul secularizării este perceput, în varianta lui clasică, ca fiind expresia separării dintre Biserică și Stat, fapt care a dus la ceea ce generic denumim laicitate”, a explicat ierarhul. Dar adesea conceptul este înțeles greșit, a adăugat Preasfinția Sa.

El l-a citat pe filosoful Pierre Manent: „Nu greșim când o definim [laicitatea] prin «separarea» instituției religioase de stat, sau, dacă preferați, prin «neutralitatea» religioasă a statului. Dar, spunând asta, nu spunem nimic despre cealaltă mare componentă a organizării politice moderne, și anume societatea. Or, societatea nu ar putea fi «neutră». Laicitatea, în sensul francez, nu a neutralizat religios societatea franceză, rămasă o societate de tip creștin, în principal”7.

Întrebat ce rol mai poate avea Biserica într-o societate democratică, Preasfințitul Părinte Ignatie a sugerat că și în receptarea Bisericii de către societate s-a strecurat o viziune secularizantă.

„Din nefericire, unii vor să transforme Biserica doar într-un ONG, ca furnizor de servicii sociale, culturale sau de atitudini civice, reducându-i misiunea acesteia la sfera mundanului, de vreme ce rostul ei este de a ne face conștienți de verticala transcendenței vieții noastre.”

De aceea, fără a pierde din vedere necesitatea implicării sociale, ierarhul a subliniat: „Biserica este Trupul tainic al lui Hristos în umanitate, care este permanentizat prin Liturghie, secondată de Filantropie”.

Syntopic este un grup de tineri intelectuali care își propun să introducă în spațiul românesc teme, idei și argumente care până acum nu au pătruns în dezbaterea publică. Totodată, ei propun „un mod de a dezbate în care accentul să cadă pe argument, nu pe elocință, pe logică, nu pe erudiție, pe gândire, nu pe statutul intelectual sau academic al interlocutorului”.

NOTE

1. Alain Besançon, Nenorocirea secolului. Despre comunism, nazism și unicitatea „șoah”-lui, traducere din franceză de Mona Antohi, București, Editura Humanitas, 1999, p. 71. ↑
2. Ibidem, p. 48. ↑
3. Ibidem, p. 44, 49. ↑
4. Ibidem, p. 49. ↑
5. Ibidem, p. 103. ↑
6. Ibidem, p. 101. ↑
7. Pierre Manent, Musulmanii, obstacolul inedit: situația Franței, Iași, Editura Adenium, 2016, pp. 31-32. ↑
8. H.-R. Patapievici, Discernământul modernizării. 7 conferinte despre situația de fapt, București, Editura Humanitas, 2004, p. 108. ↑
9. Ibidem, p. 108. ↑
10. Ibidem, p. 108. ↑

Foto credit: Arhiva Basilica.ro

Urmărește-ne pe Telegram: t.me/basilicanews

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 272

Id: 76420

Data: Mar 3, 2022

Imagine: