„Pacatosii din Iad nu sunt lipsiti de iubirea dum­ne­zeias­ca, dar aceeasi iubire devine suferinta în cei con­dam­­nati si bucurie în cei alesi.“(Sfântul Isaac Sirul)Omul a fost preocupat din toate timpurile de viata sa de dupa moarte. Revelatia dumnezeiasca ne des­copera ca soarta noastra ves­nica depinde de iubirea mi­los­ti­va a lui Dumnezeu si de credinta si faptele noastre. Iubirea ras­tig­nita si înviata a Domnului ne-a deschis usile Raiului pentru totdeauna; noua ne ramâne sa raspundem invitatiei de a intra în el.Cum credinta crestina e un act de fidelitate, de credinciosie fata de cuvintele lui Dumnezeu si ale sfintilor Sai, vom vedea, mai întâi, ce învata despre Rai si Iad Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie, iar apoi ca fericirea sau nefericirea noastra vesnica depinde de libertatea noastra.Sfânta Scriptura despre Rai si IadÎn Parabola bogatului nemi­los­tiv si a saracului Lazar, Mân­tu­itorul Însusi ne vorbeste despre existenta Raiului si a Ia­du­lui ca locuri si stari unde petrec sufletele dupa Judecata particulara (Lc. 16, 19-31). Îngerii duc sufletul lui Lazar în sânul lui Avraam, iar sufletul bogatului nemilostiv ajunge în foc. Între cei din Rai si cei din Iad aflam ca e „prapastie mare“, ca nimeni sa nu poata trece dintr-o parte în alta. Avraam ne spune ca boga­tul a primit cele bune în viata pa­mânteasca, iar Lazar pe cele rele, dar ca în viata de dincolo se instaureaza dreptatea, caci cel chinuit de saracie se mângâie, iar cel îndulcit de toate cele lu­mesti se chinuieste. Fiecare suflet primeste, asadar, rasplata fe­ricirii sau plata chinuirii dupa faptele sale.În capitolul 25 al Evangheliei dupa Matei aflam si învatatura Mântuitorului despre Judecata finala si despre petrecerea în ves­nicie a dreptilor si a pa­ca­to­si­lor. La Judecata finala omenirea va fi împartita în doua cete: cei de-a dreapta si cei de-a stânga lui Dumnezeu. Celor de-a dreap­ta, Domnul le va spune: „Veniti binecuvântatii Tatalui Meu si mosteniti împaratia gatita voua de la facerea lumii“, iar celor de-a stânga: „Duceti-va de la Mine blestematilor în focul cel vesnic, care este gatit diavolului si în­ge­ri­lor lui“. Apoi Mân­tu­i­to­rul con­clu­zioneaza: „Şi se vor duce aces­tia în munca vesnica, iar drep­tii în viata vesnica“ (Mt. 25, 16).Fericirea din Rai si nefericirea din Iad ne sunt înfatisate limpede în Noul Testament. Cei din Rai (numit si Împaratia ce­ru­rilor, bucuria Domnului, casa Tatalui ceresc etc.) aflam ca vor trai vesnic (Mt. 2 46; Lc. 20, 36) contemplând pe Dumnezeu (Mt. 5, 8); vor avea corpuri ceresti asemenea lui Hristos (Filip. 3, 21); vor fi îmbracati în haine al­be si vor fi scrisi în cartea vietii (Apoc. 2, 5); vor lua parte la os­pete cu patriarhii (Mt. 7, 11); vor gusta din pomul aflat în mij­locul Raiului (Apoc. 2, 7); nu vor mai fi flamânzi, înseta sau plânge (Apoc. 6, 16-17); vor fi asemeni îngerilor (Mc. 12, 25); vor sedea pe scaune judecând cele do­ua­­spre­­zece semintii ale Iui Israel (Mt. 19, 28); vor fi înfiati de Dum­nezeu (Apoc. 21, 7); vor cu­noas­te în chip desavârsit toate tai­nele (I Cor. 13, 12); vor fi pu­ru­rea cu Hristos (I Tes. 4, 17) si vor domni împreuna cu El (II Tim. 2, 12); vor vedea slava lui Dumnezeu (In. 17, 24); vor ve­dea ceea ce ochiul n-a vazut si vor auzi ceea ce urechea n-a auzit (I Cor. 2, 7). Cei din Iad în­sa (numit si foc nestins, gheena, întunericul cel mai din afara etc.) vor fi îndepartati de la fata lui Dumnezeu (Mt. 7, 23), arun­cati într-un loc unde va fi în­tu­ne­ric, plângere si scrâsnire a din­tilor (Lc. 13, 28) si vor suferi în foc vesnic (Mt. 25, 41).Rai si Iad - marturii ale Sfintei TraditiiSfintii Parinti ne învata ca sufletele merg îndata dupa moar­te în Rai sau în Iad, dupa cum au facut binele sau raul în viata pamânteasca. Starea din Rai si Iad, de dupa Judecata par­ticulara, nu este însa aceeasi cu cea de dupa Judecata universala; prima este provizorie, iar cea de a doua este definitiva. „Întrebarea unde se afla sufletele oamenilor iesiti din lume - scrie Sfântul Atanasie cel Mare - este o întrebare minunata si tai­nica pentru oameni, caci Dum­nezeu n-a îngaduit nimanui sa se întoarca de acolo la noi si sa ne spu­na unde si cum se afla sufletele care s-au dus de la noi. Cu toate acestea, noi stim din Scripturi ca sufletele pacatosilor se afla în Iad, dedesubtul pa­mântului si al marii, cum zice psalmistul: în întuneric si în um­bra mortii si în groapa Ia­du­lui. […] Iar sufletele dreptilor, du­pa venirea Domnului Hristos, precum vedem din exemplul tâlharului rastignit pe cruce, se afla în Rai, caci nu numai pentru un singur su­flet, al tâlharului rastignit pe cruce, a deschis Hris­tos, Dumnezeul nostru, Raiul, ci si pentru toate su­fletele sfintilor.“Sfântul Ioan Damaschin mar­turisea în Dogmatica sa: „Dia­volul, omul lui, adica anti­hrist, cei necredinciosi si cei pa­ca­tosi vor fi predati focului ves­nic […]. Cei ce au facut fapte bu­ne si cu îngerii vor straluci ca soa­rele spre viata vesnica îm­pre­una cu Domnul nostru Iisus Hristos“.Raiul sau Iadul faptelor noastreDesi vesnice, atât recompen­sele, cât si pedepsele vor fi pro­por­tionale cu faptele din viata pa­mânteasca, fapte care sunt roadele vointei noastre consti­en­te si libere: „Iar sluga aceea care a stiut voia stapânului si nu s-a pre­gatit, nici n-a facut dupa voia lui, va fi batu­ta mult. Şi cea ca­re n-a stiut, dar a facut lucruri vrednice de bataie, va fi batuta pu­tin. Şi oricui i s-a dat mult, mult i se va cere, si cui i s-a în­cre­dintat mult, mai mult i se va cere“ (Lc. 12, 47-48); „Caci Fiul Omului va sa vina întru slava Ta­talui Sau, cu îngerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia du­pa faptele sale“ (Mt. 26, 27). În mi­nunatele sale Omilii du­hov­ni­cesti, Sfântul Macarie Egip­tea­nul insista asupra ideii ca inima noastra e câmpul de batalie dintre Dumnezeu si dia­vol si ca de noi depinde pe cine facem sta­pân al vietii noastre. Adevarul ca Raiul si Iadul sunt date în libertatea noastra de alegere si în faptele noastre e reluat si de Dos­to­ievski în una dintre cele mai frumoase nuvele scrise vreodata: Visul unui om ridicol.Rugaciunile Bisericii pen­tru cei adormiti sau despre nadejdea de dupa moartea noastraDupa moarte, omul nu mai poate face nimic pentru mântu­i­rea sa. Biserica însa lupta cu dus­manul cel din urma, care este moartea vesnica, adica Ia­dul, prin jertfa liturgica, prin ru­ga­ciunile sale pentru cei ador­miti si prin milostenie. Ea do­res­te, asemeni Mirelui ei, si na­daj­du­ieste ca toti oamenii sa se mân­tuiasca si sa se împar­ta­seas­ca de fericirea vesnica.Fericitul Augustin ne în­deam­na sa nu ne îndoim ca ru­ga­ciuni­le si milosteniile folosesc celor morti în cre­din­ta. Dupa Sfân­tul Ioan Gura de Aur, e bine sa ne rugam pentru morti „ca daca cel mort e paca­tos, sa i se dezlege pacatele, iar daca e drept, sa câs­tige un adaos de pla­ta si rasplata“. Sfântul Ata­na­sie cel Mare, vorbind despre cei morti cu intentia de a se po­cai, spune ca Dumnezeu misca pe cei de aproape ai lor, le atrage ini­mile sa dea ajutor celor morti, în­deplinind ei neajunsurile lor.Raiul pregustat în Sfintele Taine Parintele Staniloae citeaza o poezie populara româneasca din care strabate credinta ca Sfin­te­le Taine ale Spovedaniei si Îm­par­tasaniei ne curata de pacate si ne urca în Rai:„Pusei saua pe doi cai,Ma suii în sus, la rai.Ce-am vazut m-a bucurat:Trupuri mândre si-nfloriteŞi de popa spovedite;Trupuri albe si spalateDe popa cuminecate.Frunzulita de susai,Drumul apucai spre rai.Dar stii, neica, ce-am vazut?Oamenii cei spoveditiStau ca pomii înfloriti,Iara cei nespoveditiStau ca bustenii pârliti.“Aflati în perioada Postului Nas­terii Domnului, sa primim sfa­tul poetului popular de a ne spo­vedi, spre a deveni „pomi în­flo­riti“ si a ne cumineca cu Hris­tos Domnul, Raiul sufletelor noas­tre.(Articol publicat în Ziarul Lumina din 7 decembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1670

Id: 36344

Data: Dec 7, 2013

Imagine: