Rasaritul spiritualitatii cernicane in Oltenia

Lucrand in ogorul Sfintei noastre Biserici ca o neobosita albina, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica a fost randuit de Dumnezeu spre bunastarea si inflorirea pravoslavnicei Ortodoxii din zona Olteniei. Locul sau in istoria monahismului romanesc este unul cu totul aparte, adapandu-se din traditia filocalica a genealogiei paisiene si din patrunderea mistica a ascetismului atonit.Providenta l-a adus pe lume la ceas de grea incercare pentru credinta noastra strabuna. A fost randuit episcop in anii in care multe sate nu aveau biserici, preotii uitasera de carte, iar cantaretii abia daca stiau sa buchiseasca prin si asa putinele carti liturgice. Toate aceste greutati si altele mai mari decat acestea au fost trecute de Sfantul Ierarh, care a gasit intotdeauna putere si ajutor pentru a trece toate incercarile ce-i stateau inainte. Nimic nu s-a dovedit a fi cu neputinta celui care fusese randuit calugar din pantecele mamei sale. Şi cu toate acestea, ne putem intreba: cum si in ce chip, dincolo de aceasta randuiala, Dumnezeu ne-a randuit noua romanilor ceva atat de bun, pentru a ne adapa precum cerbii din prospetimea izvoarelor duhovnicesti? Raspunsul il gasim cercetand traditia filocalica a monahismului romanesc. Altoit in mare pe mostenirea isihasmului paisian, monahismul romanesc a aparut in pamantul stramosilor nostri prin randuiala dumnezeiasca. Profund mistic si in totalitate hristocentric, acest filon de traditie orientala a adunat in sine experiente si marturisiri, pilde de viata si sfintenie, frumos randuite in catapeteasma unei genealogii seculare.Traditia paisiana la CernicaIn aceasta atmosfera a respirat si Sfantul Calinic, calugar mult incercat si slefuit in lavra Manastirii Cernica. Acolo a invatat randuiala isihasmului chinovial, deprinzandu-se cu darul Rugaciunii lui Iisus de la incercatii sai dascali, intre acestia numarandu-se mai cu seama Sfantul Grigore staretul, om de aleasa traire duhovniceasca si experienta calugareasca. In istoria monahismului romanesc, scoala sa de calugarie, Cernica s-a facut cu adevarat pestera nenumaratelor nevointe si rugaciuni. Locul acestui spatiu de asceza si mistica ortodoxa in traditia isihasmului paisian este delimitat de pr. prof. Dumitru Staniloae in functie de evolutia ideilor isihaste promovate de Sfantul Paisie Velicicovscki. Despre Paisie – spune el – s-a scris foarte mult si in ruseste, si in romaneste. Dar credem ca o latura, asupra careia ar trebui sa se insiste mai mult, ar fi incadrarea lucrarii duhovnicesti si organizatorice a lui in ambianta romaneasca in care a trait, aratandu-se, pe langa ceea ce a dat el monahismului romanesc, si ceea ce a primit el, cu mult mai mult, de la acesta. Ceea ce ni se pare ca a adus el in monahismul romanesc nu e preocuparea pentru rugaciunea lui Iisus – caci aceasta s-a mentinut mereu intre miile de sihastri din muntii tarilor romane -, ci o introducere a acestei rugaciuni in viata de obste, si prin aceasta o inviorare a spiritualitatii isihaste in ea si prin ea o inviorare a vietii de obste. Paisie a venit din Sfantul Munte cu o obste romano-rusa preocupata de aceasta rugaciune, si la aceasta s-au adaugat si unii calugari din Moldova. Dar inca Vasile de la Poiana Marului afirma cu insistenta ca rugaciunea inimii nu e numai pentru sihastri, ci si pentru cei din viata de obste. Dar oare nu e aceasta o influenta a unui mod de participare a acestei rugaciuni in pamantul romanesc, care a luat o si mai mare dezvoltare in Manastirea Cernica? In orice caz, din intalnirea dintre traditia romaneasca sihastreasca de mare adancime si introducerea ei in cadrul obstii mari prin Paisie, a rasarit echilibrata viata duhovniceasca din manastirile Cernica si Caldarusani. Restauratorul Cernicai si initiatorul marelui elan de viata duhovniceasca imprimata acesteia a fost transilvaneanul Gheorghe, care a insotit pe Paisie 24 de ani in Athos si in Moldova si se declara ucenicul lui (Filocalia VIII).Un monahism impletit cu munca si rugaciuneDin experienta dobandita alaturi de Sfantul Paisie Velicicovski, Preacuviosul Parinte Gheorghe aduce in lavra de la marginea Bucurestilor dorinta dupa adevarata vietuire in duhul. Simtindu-se nevoia unei revigorari spirituale, dar si practice, Sfantul Gheorghe asaza alaturi de rugaciune si ascultare munca, implinind astfel intr-un mod practic dimensiunea duhovniceasca a vietii calugaresti. El a facut aceasta nu numai pentru a ajuta pe monahi sa-si dobandeasca in mod sigur desavarsirea nepatimirii, ci si pentru a-i face folositori obstii manastiresti si chiar altor oameni care au nevoie de ajutor (Ibidem, p. 548). Floarea cea aleasa a spiritualitatii cernicaneDin aceasta frumoasa traditie s-a adapat si Sfantul Calinic care, primind aleasa crestere duhovniceasca, s-a facut maslin roditor sub inraurirea Sfintitilor Parinti, punand in inima exemplul lor si in ureche povetele lor. Intr-o simbioza perfecta, in viata sa au fost legate laolalta munca si rugaciunea, intocmai poruncii sfinte: Roaga-te si munceste (Ora et labora). Dupa calugareasca randuiala, a primit de la primul sau staret, preacuviosul Timotei (1807 – 3 martie 1816) drept duhovnic pe Pimen, unul din ucenicii staretului Gheorghe. De la el a invatat sa sape in lemn frumoase cruciulite si l-a deprins cu acea neincetata rugaciune a mintii. Dupa regula statornicita pentru cernicani de staretul Gheorghe, tanarul frate Constantin isi impartea timpul intru «cetirea dumnezeiestilor carti» si intru rocodelii, adica lucrul cu mana, si-si «omora trupul sau cel inca crud» cu postul si cu rugaciunea. Se supunea, cu multa ravna, «la toate nevointele cele grele ale vietii monahale», in scurt timp ajungand «pe dascalii sai», si covarsindu-i «cu tot felul de fapte laudabile si ostenelnice» (Pr. Niculae Şerbanescu, Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, in BOR, nr. 3-5/1968, p. 357). Tot despre el, pr. prof. Dumitru Staniloae mai spune: Sfantul Calinic, floarea cea aleasa a spiritualitatii cernicane, uneste in profilul lui duhovnicesc, in mod uimitor, rugaciunea si infranarea cea mai severa, pe de o parte, cu ascultarea cea mai deplina in obste si cu grija de saraci, iar pe de alta parte, cu activitatea de ctitor si ziditor de biserici. El cere in Povatuirile lui scrise, in primul rand, implinirea poruncilor lui Dumnezeu si fapte de smerenie, de ascultare, dar mai spune si ca «rugaciunea lui Iisus sa o avem neincetat in gura si in inima». Am putea sa avem aici o «spiritualitate integrala» (Filocalia VIII, p. 548). In scoala nevointelor de la Cernica, Sfantul Calinic ajunge sa practice un ascetism sever, dublat de rugaciune si intensificat printr-un riguros program liturgic. Toate aceste elemente definesc foarte bine conturul frumoasei sale staturi duhovnicesti, atat de bine surprinsa de protos. Ioanichie Balan in paginile Patericului romanesc, unde este asezat alaturi de ceilalti sfinti de seama ai neamului nostru. Cuviosul Calinic, inca pe cand era calugar tanar la Manastirea Cernica, postea foarte mult, isi implinea regulat canonul si pravila cu multa osardie si se lupta impotriva somnului. Dormea numai trei ceasuri pe noapte, insa nu intins pe pat, ci pe un scaunel intr-un colt al chiliei, dupa marturia batranului Hariton, iar ziua lucra impreuna cu parintii la ascultarile cele mai grele ale manastirii (Editia a II-a, Ed. Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, Galati, 1990, p. 424).(Articol publicat in Ziarul Lumina, Editia din 4 martie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 416

Id: 28876

Data: Mar 4, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar