"Iertate sunt pacatele ei cele multe, caci mult a iubit.Iar cui se iarta putin, putin iubeste." (Luca 7, 47)Fie si la o privire grabita peste popasurile duhovnicesti ale Sfântului si Marelui Post, trebuie sa recunoastem ca unele personaje si momente liturgice ale acestei perioade atrag de departe atentia.Asa este Cântarea lacrimilor sau "Canonul Sfântului Andrei Criteanul", pe care îl parcurgem la începutul saptamânii duhovnicesti, precum si în saptamâna a V-a, în Utrenia (Denia) zilei de joi.Chipul Sfântului Grigorie Palama, ierarh misionar si teolog al rugaciunii si al energiilor divine necreate, prieten al virtutilor, lumina a monahilor care cauta Împaratia sau al Cuviosului Ioan Scararul, egumenul Manastirii Sfânta Ecaterina de la Sinai, autorul unui tratat filocalic paradigmatic, un adevarat manual initiatic, mistic, folosit mai bine de un mileniu în razboiul nevazut cu potrivnicul binelui, sunt invitatii la înaltele trairi întru Duhul Sfânt.Femeia ceea ce cazuse în pacate multe, simtind dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, I-a adus cu smerenie mir, prefigurând astfel îngroparea Sa, ungându-I parul capului si picioarele, cu putin timp înaintea Sfintelor Sale Patimiri.Împreuna cu toti acestia învatam permanent, în acest rastimp al pocaintei, cum sa ne îndreptam gândirea si faptuirea. Trebuie doar sa luam aminte la daruirea lor, la frumusetea trairilor pe care le-au lasat drept testament crestinilor pâna la sfârsitul veacurilor.Un alt exemplu, de-a dreptul tulburator prin intensitatea anilor de nevointa, este al unui personaj care a cunoscut prapastia pierzarii si înaltimile sfinteniei.Maria Egipteanca, desi privita în mod diferit, este un model de pocainta greu de ajuns, mai ales pentru cei care traiesc la începutul mileniului al III-lea.Potrivit traditiei pastrate cu evlavie în Biserica primara si fixata apoi în scris în veacul al VII-lea de Sfântul Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Cuvioasa Maria Egipteanca a trait pâna la începutul secolului al V-lea (†431), deci în perioada în care au vietuit si slujit pe Hristos, în felurite chipuri, mari parinti ai pustiei si smereniei, învatati dascali si îndrumatori ai credintei, propovaduitori ai cuvântului Evangheliei. Ea a fost deci contemporana slavitilor ierarhi care au marcat Istoria Bisericii la Constantinopol, Cezareea Capadociei sau Antiohia. Sfânta Cuvioasa Maria Egipteanca nu cunoscuse însa, aidoma lor, educatia crestina. Lumea din care provenea era straina de adevarurile vesniciei...Şi totusi ea s-a asemanat îngerilor, stralucind dupa noaptea întunericului, ca un diamant cazut în noroi si spalat apoi cu lacrimi curate ca si razele soarelui.Mai multe detalii în Ziarul Lumina.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 39539

Data: Apr 6, 2014

Imagine: