Cercetarea documentelor de cancelarie si a corespondentei voievodale atesta ca domnia de mai bine de 25 de ani a Sfântului Martir Constantin Brâncoveanu a fost consolidata prin bune relatii întretinute cu marii conducatori ai vremii. Domnitorului român i se poate aplica sintagma folosita de cronicarul Miron Costin pentru Radu Mihnea, care „si la turci credinta (credibilitate, n.r.), si la crestini lauda avea“.Evenimentele din anii 1689-1690, când voievodul Con­stantin Brân­co­veanu s-a vazut nevoit sa raspunda unor provocari mi­litare externe în urma carora a fost ocupata capitala Ţarii Ro­mânesti l-au determinat sa investeasca si mai mult în arta diplomatiei. Ca ortodox, pre­fe­ra anturajul puterilor europene crestine, dezvoltând relatia cu Sfântul Imperiu Roman de na­tiune germana, mostenita de la unchiul si predecesorul sau, Şer­ban Cantacuzino. Toate a­ceste actiuni diplomatice au fost facute cu mare discretie, pentru a nu atrage atentia puterii suzerane turcesti. O noua „cruciada“ era însa imposibila, mai ales în conditiile în care fran­cezii, prin ambasadorii tri­misi la Înalta Poarta, îi sustineau pe turci pentru a diminua avântul habsburgilor. Politica externa de echilibru a facut ca Brâncoveanu sa nu fie dusman al nici unei puteri vecine, men­ti­nând relatii discrete cu fiecare în parte. Conditia pentru o su­punere totala si vadita fata de crestini era cea formulata de Şerban Cantacuzino si re­în­noita de Constantin Brân­co­veanu: distrugerea totala a turcilor si a tatarilor. Pâna atunci, bunele relatii se cultivau printr-o diplomatie abila si discreta.Mai multe detalii în “Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 688

Id: 40450

Data: May 8, 2014

Imagine: