Evanghelia Duminicii a XXIII-a dupa Rusalii (Vindecarea demonizatului din tinutul Gherghesenilor) Luca 8, 26-39.In vremea aceea a venit Iisus cu corabia in tinutul Gherghesenilor, care este in fata Galileii. Şi, iesind pe uscat, L-a intampinat un barbat din cetate, care avea demon si care de multa vreme nu mai punea haina pe el si in casa nu mai locuia, ci prin morminte. Şi vazand pe Iisus, strigand, a cazut inaintea Lui si cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui!, fiindca poruncea duhului necurat sa iasa din om, pentru ca de multi ani il stapanea; si era legat in lanturi si in obezi, pazindu-l, dar el, sfaramand legaturile, era dus de demon in pustie. Şi l-a intrebat Iisus, zicand: Care-ti este numele? Iar el a zis: Legiune. Caci demoni multi intrasera in el. Şi-L rugau pe El sa nu le porunceasca sa mearga in adanc. Şi era acolo o turma mare de porci, care pasteau pe munte. Şi L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; iar El le-a ingaduit. Şi, iesind demonii din om, au intrat in porci, iar turma s-a aruncat de pe tarm in lac si s-a inecat. Iar pazitorii, vazand ce s-a intamplat, au fugit si au vestit in cetate si prin sate. Şi au iesit sa vada ce s-a intamplat si au venit la Iisus si au gasit pe omul din care iesisera demonii, imbracat si intreg la minte, sezand jos, la picioarele lui Iisus, si s-au infricosat. Şi cei ce vazusera le-au spus cum a fost izbavit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toata multimea din tinuturile Gherghesenilor sa plece de la ei, caci erau cuprinsi de frica mare. Iar El, intrand in corabie, S-a intors inapoi. Iar barbatul din care iesisera demonii Il ruga sa ramana cu El. Iisus insa i-a dat drumul, zicand: Intoarce-te la casa ta si spune cat bine ti-a facut tie Dumnezeu. Şi el a plecat, vestind in toata cetatea cat bine i-a facut Iisus.

Sfanta Evanghelie din Duminica a XXIII-a dupa Rusalii ne arata puterea dumnezeiasca a Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca putere de vindecare a oamenilor posedati de demoni.

Descrierea starii jalnice in care se afla omul chinuit de demon din tinutul Gherghesenilor este foarte tulburatoare. Despre acesta, Evanghelia spune ca nu se imbraca in haine, ca nu locuia in casa, ci in morminte. Nu mai locuia printre oameni, ci era un om gol si instrainat. Desi era viu, el se comporta oarecum ca un mort care locuieste in morminte. Demonizatul nu mai gandeste cu propriile sale facultati sufletesti, deoarece este posedat; adica mintea si trupul lui nu-i mai slujesc lui, ci sunt folosite de demonii care il chinuiesc.

Demonii marturisesc dumnezeirea lui Iisus

In aceasta stare jalnica l-a gasit Mantuitorul Iisus Hristos pe acest om chinuit de demoni. In Evanghelie nu se spune ca ar fi intervenit cineva pe langa Iisus pentru ca acest om sa fie vindecat. Duhul necurat care-l stapanea striga cu spaima catre Iisus: 'Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt? Rogu-Te, nu ma chinui' (Luca 8, 28). In Evanghelia dupa Matei, demonii au o intrebare pe care o pun lui Iisus: 'Ai venit aici mai inainte de vreme ca sa ne chinuiesti?' (Matei 8, 29). Din aceasta vedem ca nu omul vorbea prin glasul omenesc, ci demonii care il chinuiau spuneau aceste cuvinte.

Demonii marturiseau ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu Celui Preainalt si stiau ca Iisus ii va judeca si-i va osandi in ziua judecatii de apoi (ultime). Pentru ei, Judecatorul viilor si al mortilor venise acum prea devreme. Deci nu pentru ca demonizatul ar fi cerut vindecare a fost el vindecat de Iisus, ci pentru ca Iisus a avut mila de el.

Evanghelia ne mai spune ca Iisus a intrebat pe duhul necurat ascuns in omul posedat: 'Care-ti este numele'?, iar el a raspuns: 'Legiune' (Luca 8, 30). In Antichitate, o legiune militara avea intre 4.200 si 6.000 de soldati. Deci o legiune de demoni pusese stapanire pe acest om din tinutul Gherghesenilor.

Mai aflam din Evanghelia de astazi ca acest om demonizat avea o putere neobisnuita, dar aceasta nu era puterea lui umana proprie, ci puterea demonilor care intrasera in el. De aceea, se spune ca desi omul posedat era legat cu lanturi si obezi, totusi el le sfarama si pleca in pustie. Este deci inexplicabil din punct de vedere firesc cum poate un om singur sa rupa lanturile de fier sau obezile doar cu forta pur omeneasca.

Hristos Domnul arata mila Sa fata de omul demonizat redandu-i sanatatea si libertatea

Incercarea comunitatii din cetatea Gherghesenilor de a-l mentine pe acest om intre oameni nu a dat nici un rezultat. Dimpotriva, fiind chinuit de demoni, cauta singuratatea, nu comuniunea, dorea instrainarea, nu apropierea de oameni. Viata lui era un chin, desi era viu, totusi el traia printre cei morti, adica in morminte. El era mort din punct de vedere spiritual si din punct de vedere social. Insa tocmai acest om chinuit de demoni si instrainat de oameni devine centrul atentiei milostive a Mantuitorului Iisus Hristos. Demonii, vazand ca Iisus S-a apropiat de omul pe care ei il chinuiau, I-au cerut ca sa-i lase sa intre intr-o turma de porci, pentru a nu-i trimite in adanc, adica in adancul iadului. Mantuitorul a acceptat ca demonii sa intre in turma de porci, iesind astfel din omul pe care il chinuiau. Cand, insa, demonii au intrat in turma de porci, aceasta s-a aruncat in mare si s-a inecat.

Multi s-ar putea intreba de ce oare a ingaduit Mantuitorul Iisus Hristos ca demonii sa iasa din omul posedat si sa intre in turma de porci? De ce a eliberat El un om si a lasat sa fie dusi la pierzare o multime de porci? Deoarece Mantuitorul Iisus Hristos cunoaste ca sufletul omului are o valoare infinita, care nu se poate compara cu nimic din lumea aceasta, nici cu pretul animalelor, nici cu cel al obiectelor, indiferent cat de multe si de scumpe ar fi acestea. De unde stim aceasta? Din invatatura Mantuitorului Care spune: 'Ce ii foloseste omului sa castige lumea intreaga daca isi pierde sufletul sau? Sau ce ar putea sa dea omul, in schimb, pentru sufletul sau?' (Marcu 8, 36-37).

Mantuirea si bucuria vesnica - scopul vietii omului

Pentru Mantuitorul Iisus Hristos acest om are o valoare infinit mai mare decat toate bogatiile Gherghesenilor sau ale Gadarenilor (intrucat minunea s-a savarsit in spatiul dintre cetatile Gherasa si Gadara). De ce? Mai intai pentru ca omul este creat dupa chipul lui Dumnezeu Cel vesnic viu si, ca atare, este chemat la viata vesnica. Dorinta omului de comuniune si de bucurie vesnica este deci inscrisa in adancul sufletului sau ca un program pentru viitorul lui definitiv sau etern. In al doilea rand, se pare ca acesti locuitori ai tinutului Gherghesenilor erau prea mult preocupati de comertul cu porci, s-au legat prea mult de cele materiale, adica prea mult erau interesati de castigul material si prea putin de viata duhovniceasca. Uneori, Dumnezeu, ca sa ne faca sa cautam mai mult castigul sufletesc al vietii spirituale, ingaduie sau permite unele pagube materiale. Nu stim de ce ni se intampla sa moara animalele, sa vina o furtuna care ne distruge casele sau inundatii care fac sa pierdem intr-o clipa o agoniseala sau o avere de o viata. Totusi, in aceasta pedagogie sau purtare de grija, Dumnezeu nu simte o placere in a ne pedepsi, ci foloseste mijloace mai aspre pentru a ne chema spre El, spre viata duhovniceasca, spre mantuire.

Suferinta e ingaduita ca mijloc de dezlipire sau dezrobire a omului de averile limitate si trecatoare

Nu totdeauna medicamentele care ni se dau pentru vindecarea bolilor trupesti sunt dulci si placute. Adesea sunt amare si neplacute. Tot asa, Doctorul sufletelor noastre, Iisus Hristos Domnul, ingaduie ca noi sa trecem uneori prin suferinta, prin incercare, prin pagube materiale, ca sa nu ne mai legam prea mult de averile limitate si trecatoare, ci sa-L cautam pe El, Cel nelimitat si netrecator (vesnic). Asa se explica ingaduinta Mantuitorului ca vindecarea unui om demonizat sa se faca pricinuind o paguba materiala locuitorilor cetatii din care provenea acest om.

Evanghelia ne arata ca, fiind inspaimantati de aceasta minune, locuitorii din tinutul Gherghesenilor L-au rugat pe Iisus sa plece din hotarele lor. Nu stim exact de ce L-au rugat sa plece. Se spune ca 'erau cuprinsi de frica mare', dar nu stim daca spaima sau frica lor era cauzata doar de paguba facuta lor prin faptul ca Iisus a permis demonilor sa intre in turma de porci sau se temeau ca, stand mult in apropierea cetatii lor, Iisus ar putea sa-i mustre si in alt mod. Oricum, ne-am fi asteptat ca oamenii din acest tinut sa-I fi aratat lui Iisus un gest de recunostinta, zicandu-i: 'Desi porcii s-au inecat, e bine totusi ca s-a vindecat acest om chinuit de demoni in mod cumplit. Este totusi bine ca s-a facut sanatos un om care prin purtarea lui violenta, plina de ura si de rautate fata de oameni, era un pericol pentru noi'.

Insa, oamenii din tinutul Gherghesenilor nu gandeau astfel si nu I-au multumit lui Iisus pentru vindecarea omului demonizat. De fapt, nu s-au bucurat de eliberarea unui om posedat, ci I-au cerut lui Iisus sa plece din tinutul lor. Ei nu arata nici pocainta, nici recunostinta. Totusi, Mantuitorul a respectat cererea lor si a plecat din tinutul acela.

Hristos ii incredinteaza omului vindecat misiunea de a binevesti iubirea lui Dumnezeu printre cei care-l cunosteau cand era chinuit de demoni

Dar pe cand a hotarat Iisus sa plece din tinutul Gherghesenilor, iata, s-a apropiat de El tocmai omul pe care-l vindecase. Amanuntul acesta este semnificativ, adica plin de intelesuri duhovnicesti. Omul care traia inainte ca un salbatic si un instrainat, fiind violent si rau, deodata a devenit pasnic, linistit si-L ruga pe Iisus sa-L ia cu Sine oriunde va merge. Cel vindecat voia sa fie mereu cu Binefacatorul, Vindecatorul si Mantuitorul Sau. Se simtea bine langa Iisus, pentru ca a simtit puterea iubirii Lui milostive. A dorit sa fie ucenic al lui Iisus, sa-L insoteasca, pentru ca nimeni nu l-a ajutat mai mult decat Iisus, Care l-a eliberat de demoni. Insa Mantuitorul Hristos nu il ia cu El. Desi acest om vindecat doreste sa-L urmeze pe Iisus, El ii incredinteaza o alta lucrare: 'Spune tuturor cat bine ti-a facut tie Dumnezeu' (Luca 8, 39). De ce? Daca Mantuitorul Iisus Hristos il lua cu Sine pe acest om vindecat sau eliberat de demoni, nu-l mai cunostea multa lume in alte cetati ori in alte tinuturi. Doar in tinutul acela, unde inainte a patimit el mult si a fost violent cu oamenii, il cunostea foarte multa lume. Ca atare, din acest om vindecat, Mantuitorul a facut un misionar-marturisitor statornic, nu unul calator care merge dintr-o cetate in alta. Astfel, omul vindecat devine un marturisitor statornic in locul patimirii si vindecarii lui, pentru a vesti tuturor milostivirea lui Iisus Hristos Domnul, Iubitorul de oameni si Mantuitorul lumii.

Iata cum Mantuitorul Iisus Hristos, cand ne vindeca de o boala sau ne elibereaza de o situatie grea, ne schimba viata. El doreste ca noi sa spunem tuturor celor care ne-au cunoscut sau ne-au vazut patimind cat bine ne-a facut noua Dumnezeu. Astfel, El ne incredinteaza misiunea recunostintei fata de Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El.

Evanghelia de astazi ne invata sa-L marturisim pe Dumnezeu ca fiind milostiv si binefacator si sa-I aducem multumire prin rugaciune si prin fapte bune.

De aceea, Sfanta Biserica, in cea mai inalta si mai cuprinzatoare rugaciune a ei, in Sfanta Liturghie euharistica, multumeste lui Dumnezeu pentru 'binefacerile cunoscute si necunoscute, aratate si nearatate care s-au facut noua'. Ii multumim lui Dumnezeu pentru binefacerile primite de la El si ne rugam sa ne ajute in continuare, sa ne daruiasca harul si ajutorul Sau.

Vedem cum acest om, candva chinuit de demoni, a devenit misionar-marturisitor si a ajuns sa fie pentru noi un dascal al recunostintei. Deci, Iisus ne cere ca sa fim misionari-marturisitori acolo unde ne aflam, sa binevestim iubirea Lui si sa spunem tuturor cat bine ne-a facut noua Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mantuire. Amin!

† Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane* Text revizuit de autor in anul 2011.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 768

Id: 17330

Data: Oct 22, 2011

Imagine: