Se întâmpla sa te întorci într-o manastire pe care ai vizitat-o, sau la un parinte duhovnic, dintr-o chemare pe care nu stii cum s-o numesti. În aceasta toamna, am mers în pelerinaj la Manastirea „Sfânta Cruce“ din Arhiepiscopia Tomisului. Desi o faceam pentru prima oara, am trait sentimentul unei reveniri, caci cuvintele parintelui duhovnic Ilarion Dan, fost director de banca în Constanta, te invita la o repetabila întoarcere în sine. Acolo unde si cuviosia sa, dupa o lunga cautare, a descoperit chipul lui Hristos. Alergam dinspre Constanta spre Hârsova fermecati de frumusetea inconfundabila a podisului dobrogean. În comuna Crucea facem la stânga, strabatând o ramificatie a drumului, care urca si coboara în pante line printr-o nesfârsita livada de gutui, pâna în valea dintre dealurile Baltagesti si Alah-Bair, unde se afla Manastirea „Sfânta Cruce“, cu hramurile „Cuvioasa Teodora de la Sihla“ si „Înaltarea Sfintei Cruci“. Aici se nevoiesc 14 vietuitoare, sub îndrumarea maicii starete Teodora Tabaranu, si un parinte duhovnic. Zilnic, fiecare zideste, afara, chipul de lemn si de piatra al manastirii si, în interior, pe cel de sine, pentru a se apropia, a se uni astfel cu Hristos, Care lumineaza acolo, în inima fiecaruia.Manastirea, nevoirea si duhovnicul eiManastirea a luat fiinta în anul 2005, în apropierea unui firicel de apa, numit „Izvorul Tamaduirii“, pe un loc unde, de multa vreme, se organiza praznicul sarbatorii, traditie care a ramas vie pâna în zilele noastre. S-au construit mai întâi doua corpuri de chilii, biserica din lemn, sfintita în 2009, câteva anexe, s-a amenajat o gradina de zarzavat, alaturi s-a turnat fundatia pentru biserica cea mare si, astfel, s-a asezat în firescul ei viata obstii. Realizarile sunt multe, frumoase, si tot omul care ajunge aici se poate bucura de ele.În lipsa maicii starete, plecata din manastire cu ascultare, ne prezinta rodul nevoirii maicilor parintele duhovnic Ilarion Dan. Întâlnirea cu cuviosia sa se preface treptat însa într-o tulburatoare… întoarcere. Caci, pe masura ce ne adâncim în cuvinte, coborâm cu fiecare din ele si în noi, cautam si descoperim rostul acestei repetabile întoarceri: regasirea, constientizarea de sine ca minune creata de Dumnezeu. Povestea parintelui Ilarion, intrat în monahism la peste 50 de ani, este pilduitoare. Şi chiar daca multi o cunosc, repetând-o nu facem altceva decât sa redescoperim, cu fiecare cuvânt, cu fiecare învatatura, parti din noi însine. Este duhovnic aici din 2009, când a venit de la Manastirea „Sfântul Cuvios Ioan Casian“. S-a împlinit spiritual 20 de ani sub îndrumarea parintelui Arsenie Papacioc si, dupa plecarea la Domnul a sotiei, a parasit lumea-lume, pentru a renaste în cer.Lumea a pierdut constiinta de sineAm vorbit cu cuviosia sa despre multe, dar mai ales despre… lume. „Nu este usor nici în lume, nici în manastire. Fiecare mod de a vietui are provocarile lui. Eu am fost director de banca. Am desfasurat o activitate care mi-a permis sa înteleg modul cum functioneaza societatea moderna. Acum, eu nu as mai putea trai în lume. Ea tinde sa intre într-o zona a nefirescului. Exista o expunere a omului contemporan care face ca viata lui sa fie tumultuoasa, care îl îndeparteaza de la menirea lui, îndumnezeirea. Este o lume foarte agresiva, care a pierdut constiinta de sine. Omul contemporan nu mai stie ca este om. Este prabusit într-un egoism feroce. Pierzându-si constiinta de sine, L-a pierdut pe Dumnezeu. Nu ne uitam la noi si nu întelegem ca suntem o minune a lui Dumnezeu“, ne-a marturisit acesta. L-am întrebat apoi despre drumul pe care trebuie sa-l parcurgem, dinspre dumnezeul banului, la care se închina astazi aproape toata lumea, spre Dumnezeu Cel Adevarat. „Este unul pe care noi nu-l putem parcurge singuri. Privind retrospectiv viata mea, îmi dau seama ca Dumnezeu a lucrat într-un mod atât de paradoxal, atât de gingas, de inefabil, pentru a-mi calauzi pasii spre El. Nu pot sa spun exact cum a facut lucrul acesta. Spun doar ca mi-am practicat meseria cu foarte mare pasiune. Numai ca nu am fost acaparat de patima banului. Am privit banii ca pe un mijloc nonscop. În momentul în care transformi banul în scop, esti pierdut. Nu stiu când s-a produs «declicul». A fost un lucru pe care nu-l pot delimita foarte clar. A fost ceva în mine, o cautare din tinerete. Nu stiu daca Îl cautam pe Dumnezeu, ci niste raspunsuri, pentru ca nu eram multumit cu ceea ce stiam, cu ceea ce mi se spunea, cu ceea ce întelegeam. Cautam ceva care sa ma împlineasca, sa ma linisteasca. Acum pot sa spun ca eu cautam chipul lui Hristos care rasarise în mine, dar atunci nu stiam lucrul acesta. De aceea, tot cautam acel ceva în filosofie, în literatura, arta, stiinta, dar ramâneam nemultumit. Am avut familie, doi copii, o viata normala. Treptat-treptat, m-am apropiat de Biserica, eu nefiind la vremea aceea religios. Atunci am început sa descopar ca în Biserica este ceea ce cautam. La 40 de ani, sotia a plecat la Domnul, iar eu am ramas singur cu copiii, pe care însa nu i-am coplesit cu o atentie exacerbata. Când le-am spus ca voi merge la manastire, ei au înteles, pentru ca se asteptau la lucrul acesta, intuind «traiectoria» mea“, ne-a mai marturisit parintele Ilarion.Darâmând zidul dintre om si HristosCuviosia sa ne-a vorbit apoi despre duhovnicie, „care este cea mai grea parte a slujirii“, pentru ca „esti responsabil pentru fiecare dintre cei care vin la tine. Trebuie sa gasesti raspunsuri adecvate si îndrumari pentru o multitudine de situatii, unele care nici nu-ti trec prin cap. Un cuvânt al tau îl poate îngropa pe cel din fata ta. Dar când faci acest lucru cu responsabilitate si bucurie, darâmi un zid între el si Hristos. Şi eu ma hranesc cu asta. De aceea, duhovnicia, desi grea, nu devine povara“, spune parintele. Ascultându-l pe parintele Ilarion, nu poti sa nu te gândesti cât de important este sa ai un duhovnic. Şi cât de repetabila trebuie sa fie întoarcerea fiecaruia în sine. Acolo unde si monahii, si parintii, si noi trebuie sa zidim zilnic apropierea de chipul lui Hristos, Cel ce lumineaza în inima fiecaruia. Nu trebuie decât sa-L cautam... (Reportaj semnat de Dumitru Manolache si publicat în saptamânalul „Lumina de Duminica” din data de 8 decembrie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1180

Id: 36369

Data: Dec 8, 2013

Imagine: