Resfințirea unei inimi

După slujba de sfințire a sfântului lăcaș, care de fiecare dată dă împresia că te afli în mormântul plin de Înviere al lui Hristos, a urmat săvârșirea Sfintei Liturghii, înainte de care Înaltpreasfințitul Teofan a citit o rugăciune de dezlegare a păcatelor pentru toți cei prezenți, atât mireni cât și clerici. În cuvântul de după Sfânta Evanghelie, părintele mitropolit a pus la rădăcina minții și inimilor celor prezenți faptul că cunoașterea lui Dumnezeu se face în mai mulți pași care pot fi sintetizați în cunoașterea învățăturii despre Dumnezeu, trăirea și propovăduirea acesteia. Odată ce a cunoscut învățătura de credință, omul este chemat să dorească să se lase cuprins de iubirea lui Dumnezeu și nu doar să se rezume la a o cunoaște intelectual: suntem chemați ca această învățătură să ne ardă, să ne încălzească și să ne împodobească, să-L simțim pe Hristos pătruns în adâncimea sufletului nostru, a subliniat Înaltpreasfinția Sa.

La finalul Liturghiei părintele de caritate al capelei a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor iar mai mulți credicioși care au contribuit prin râvna și dragostea lor la ajungerea acestei zile de veșnică pomenire pentru istoria acestui sfânt lăcaș au primit distincții de vrednicie. Aceștia și-au arătat și ei dragostea față de Înaltpreasfințitul Teofan dăruindu-i o icoană cu Sfinții Împărați Constantin și mama sa Elena.

Construcția capelei a fost realizată prin stăruința și râvna arhimandritului Neonil, stareț la mănăstirile Secu și Neamț. În acest sfânt lăcaș s-au săvârșit slujbe fără întrerupere timp de 100 de ani, începând cu anul 1852 și până în 1952, an în care a fost închis. După 40 de ani, în anul 1992, s-a săvârșit din nou o sfântă Liturghie aici. În perioada 1996-2013, sub păstorirea părintelui de caritate al spitalului, Emilian Crețu, s-au efectuat ample lucrări de restaurare, înfrumusețare și împodobire. Capela, în ansamblul construcției, a fost gândită a fi inima duhovnicească care puslează duh tămăduitor în trupurile și sufletele celor aflați în suferință, dar și ca formă de conștientizare a personalului medical că atunci când îngrijesc un pacient, nu au în față un frate sau un necunoscut, ci pe Însuși Dumnezeu.


sursa: doxologia.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 348

Id: 31821

Data: Jun 17, 2013

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei