Una din modalitatile cele mai concrete prin care omul intra in comuniune cu Dumnezeu este rugaciunea, cheia cu care deschidem poarta cerului si intram la Parintele ceresc, dupa cum ne invata Fericitul Augustin.I. Pregatirea aperceptivaEste cunoscut faptul ca prin cadere omul s-a rupt de Dumnezeu, adica vointa, sentimentul si ratiunea umana s-au pervertit. Cu toate acestea, omului cazut in pacat i-a ramas puterea de a intra in legatura cu Dumnezeu, de a comunica cu El.II. Anuntarea temeiDialogul intre om si Dumnezeu se realizeaza prin rugaciune, despre care vom face in continuare unele referiri.III. TratareaFelurile rugaciuniiRugaciunea, cel mai intim dialog intre om si Dumnezeu, este o adresare plina de sinceritate, naturalete si de daruire tainica a fiului fata de Parintele sau. Aceasta stare vine dintr-o simtire launtrica, omul fiind povatuit de propriile bucurii sau necazuri sa-si plece genunchii inaintea lui Dumnezeu. Insa, auzind replica Mantuitorului Hristos: Nu stiti ce cereti!, adresata fiilor lui Zevedeu cand acestia au cerut privilegii care nu tineau de demnitatea unor apostoli, ne dam seama ca rugaciunea trebuie sa urmeze anumite reguli. Aceste reguli tin de modul de adresare si de Persoana celui care iti asculta rugaciunea. Astfel, in rugaciune, putem sa-L slavim pe Dumnezeu (de pilda, la slujba Utreniei, va amintiti, cand preotul sau diaconul rosteste: Slava Ţie, celui ce ne-ai aratat noua lumina! si la strana se canta Doxologia), sa-i multumim pentru dragostea pe care o arata fata de noi si sa-i cerem ca bunatatea Lui sa se reverse asupra noastra si atunci cand nu facem voia Lui. In Biserica, la slujbele de obste, acasa, in intimitatea camerei noastre, pe strada, la serviciu, rugaciunea devine mod de viata. Aceasta stare o deprinde omul care a inteles ca fara Dumnezeu nu poate reusi in aceasta lume.Ritmul rugaciuniiSfantul Apostol Pavel ii sfatuia pe contemporanii sai ca, pe langa alte fapte bune, sa se roage neincetat. A ne ruga neincetat inseamna a tine legatura permanent cu Dumnezeu. Faptele, gesturile, cuvintele, gandurile sunt raportate la Dumnezeu, astfel incat omul transforma totul in rugaciune, se roaga neincetat. Dar pentru omul care se roaga numai cu buzele, insa mintea ii este risipita, rugaciunea aduce vreun folos? Ne raspunde Sfantul Macarie cel Mare: Omule, eu stiu ca tu nu stii sa te rogi! Roaga-te cum poti tu! Dar roaga-te adeseori!, iar Sfantul Teofan Zavoratul ne spune ca Cela ce se roaga des, insasi rugaciunea i se face lui cel mai mare dascal al rugaciunii. Monahismul ne invata ca rugaciunea trebuie sa aiba un ritm. Exista in manastiri o curgere a rugaciunii, indiferent de intemperiile vremii, de succesiunea guvernelor, de crize... De pilda, in Manastirea Sfantul Sava din Ţara Sfanta, rugaciunea (Sfanta Liturghie) se savarseste neintrerupt de mai bine de 1500 de ani! Rugaciunea sustinuta disciplineaza firea, creeaza obisnuinta de a veni inaintea lui Dumnezeu la anumite ore. Un scurt respiro de 5-10 minute, dimineata si seara, in cele 24 de ore ale zilei, de la care sa nu abdicam, sa nu negociem, este timpul nostru pe care l-am castigat pentru vesnicie. Omul trebuie sa se roage si cand nu simte nevoia, chiar si atunci cand nu are dispozitia necesara. Incapacitatea de a ne ruga se datoreaza firii noastre umane pacatoase, care doreste mai mult cele contrare lui Dumnezeu, si nu cele firesti. In lupta cu noi in-sine capatam o alta perceptie despre relatia noastra cu Dumnezeu, iar rugaciunea nu mai este inteleasa ca obligatie. Rugaciunea, pe acest fond, rodeste din belsug. Se activeaza in noi credinta, cea care face ca rugaciunea noastra sa aiba putere si siguranta. De aici si indemnul Mantuitorului: Toate cate cereti, rugandu-va, credeti ca veti lua si veti avea (Marcu 11, 24). De asemenea, nadajduim si ne punem increderea in iertarea si milostivirea Lui, asa cum spune Psalmistul: Nadajduieste in El si El te va calauzi (Psalmul 36, 5). Insa rugaciunea pornita din credinta si intarita de nadejde trebuie sa fie patrunsa de dragostea fata de Dumnezeu. Şi in celelalte religii credinciosii se roaga, desi unii fac acest lucru cu teama, dar in crestinism iubirea alunga teama (I Ioan 4, 18), caci numai aici, in crestinism, Dumnezeu se face Om si moare din iubire pentru oameni... Din a-ceasta perspectiva, prin rugaciune devenim mai buni, mai iubitori si doritori de cele spirituale, ne plac slujbele Bisericii, incepem sa ne descoperim pe noi insine ca fiind pacatosi si cerem indreptarea noastra. Cel care se roaga putin, se va ruga din ce in ce mai putin si va ramane la o intelegere marunta, deformata, a rugaciunii si rosturilor ei. Fiind intrebat parintele Porfirie din Muntele Athos daca diavolul se sperie de rugaciunile facute de credinciosi, a raspuns ca diavolul nu se sperie de rugaciuni facute cand si cand, ci doar de programul de rugaciune si de metanii... Cum se face totusi ca noi avem un program fix pe care-l respectam cu strictete (cafeaua de dimineata, stirile, serialul preferat etc.), dar cand e vorba de rugaciune, renuntam cu mare usurinta? Raspunsul este simplu: Dumnezeu nu este prioritar in viata noastra!Cand devine lucratoare rugaciunea?Paradoxal, cunoastem suficienti oameni care au un program strict de rugaciune, dar rugaciunea nu opereaza in ei acele schimbari de care aminteam. Se roaga, merg la Sfanta Liturghie, dar sunt la fel de neiertatori, de invidiosi; acatistele sunt nelipsite din rugaciunea personala, dar trufia, mania, calomnia si alte patimi sunt la fel de vii ca la cei care nu merg la Biserica. Ce sa intelegem? Ca nu este importanta rugaciunea? Nu, rugaciunea este izvor de sfintenie, ea descopera interiorul nostru, lumineaza cugetul nostru. Iar atunci cand descoperim cum suntem noi de fapt, nu mai putem dori raul cuiva, nu putem tine vreme indelungata supararea pe o persoana care ne-a gresit, caci rugaciunea ne ajuta in primul rand sa ne curatim firea noastra, sa luptam impotriva propriilor noastre patimi care ne uratesc sufletul si ne despart de Dumnezeu. Numai din aceasta perspectiva rugaciunea il poate transforma pe credincios, punandu-l intr-o relatie sincera cu Dumnezeu si cu aproapele.IV. RecapitulareaCe este rugaciunea? De cate feluri este ea? De ce este important sa avem un ritm al rugaciunii? Care sunt roadele ei?V. AsociereaAsa cum avem nevoie de hrana pentru trup, avem nevoie de hrana si pentru suflet, caci ce este hrana pentru trup, asa este rugaciunea pentru suflet. Sau, cum spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, ce este apa pentru peste, aceasta este rugaciunea pentru sufletul credinciosului.VI. Generalizam spunand ca rugaciunea este comunicarea si comuniunea sufletului credincios cu Parintele ceresc, in urma careia omul devine mai cunoscator sub aspect duhovnicesc, iar iubirea fata de semeni si fata de intreaga creatie devine mai profunda.VII. Aplicam afirmand ca rugaciunea se poate rosti spontan sau dupa un program anume, spre a exprima simtamintele care angajeaza sufletul la un anumit moment, dar recomandam mai ales rugaciunile pe care ni le ofera Biserica prin cartile de cult, care raspund tuturor cerintelor vietii noastre, fiind formulate de sfinti sau de cei mai induhovniciti parinti ai Bisericii.Repere biografice:1. Invatatura de credinta ortodoxa, Mitropolia Moldovei si Bucovinei, Editura Doxologia, 2009.2. Parintele Sofian-Duhovnicul, Editie ingrijita de Garoafa Coman, Editura Bizantina, Bucuresti 2012.3. Pr. prof. Sorin Cosma, Cuvinte ale dreptei credinte, Arad, 1992.(Articol aparut sub semnatura Pr. Adrian Nita si publicat in "Ziarul Lumina", Editia din 2 februarie 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1300

Id: 28076

Data: Feb 2, 2013

Imagine: