De la „eu“ la „noi“ este un parcurs al nevoirii crestine, care ridica smerenia si rugaciunea credinciosului de la persoana la comunitatea întreaga, ca speranta de mântuire colectiva. Am înteles rostul si bucuria acestui fapt fundamental al vietii dintr-o discutie pe care am purtat-o cu mama Victoria Mocanu. O femeie în vârsta, mult încercata de viata, care si-a gasit linistea si rostul rugaciunii în nevoirea pentru sine si pentru semeni, asemenea unei pustnice, în asezamântul social al Parohiei „Sfântul Nicolae“ din Câmpina, judetul Prahova.Suferinta, încercarile vietii, boala fizica aseaza pe chipul crestinului care se roaga stralucirea frumusetii vietii asumate, ca semn al dobândirii roadelor unei gingase lucrari colective la care concura deopotriva rugatorul, duhovnicul, semenii, si mai presus de toate si de toti raspunsul lui Dumnezeu. Multi dintre noi rezumam rugaciunea la nevoile personale sau ale celor foarte apropiati, nefacând, nu din rautate, ci mai degraba din neîntelegere, din necunoastere, pasul cel mare. Adica extinderea ei înaltatoare si adânc cuprinzatoare asupra tuturor celor care ne sunt frati întru Hristos. Şi ne suparam uneori ca nu primim raspuns. Exista în aceasta pedagogie a rugaciunii o lectie pe care, în simplitatea ei, a înteles-o si o traieste parcurgând concret drumul mântuitor de la „eu“ la „noi“ o femeie simpla, care s-a asezat cu viata ei cu tot într-o veche chilie de schit, astazi asezamânt social al unei parohii, unde nimic, dar absolut nimic din lume nu mai conteaza. Doar raspunsurile pe care le va da în fata Judecatorului si mila pe care doreste ca Acesta sa o reverse asupra tuturor.Mai multe detalii în „Ziarul Lumina”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 685

Id: 41292

Data: Jun 5, 2014

Imagine: