Sarbatoarea Cincizecimii sau a Pogorarii Duhului Sfant este praznuita astazi, 23 mai, de catre toti credinciosii ortodocsi. Acest praznic este sarbatoarea anuala a Pogorarii Duhului Sfant peste Sfintii Apostoli. Faptele Apostolilor (2, 1-4) marturisesc despre acest eveniment foarte important din viata Bisericii. Evenimentul sarbatorit a avut loc la 10 zile dupa Inaltarea Domnului nostru Iisus Hristos la Cer si la 50 de zile dupa Sfintele Pasti, tot in momentul in care serbau si evreii Pastile. Totodata e si sarbatoarea intemeierii Bisericii crestine, deoarece, dupa cuvantarea Apostolului Petru, s-au botezat 3000 de oameni care vor constitui prima comunitate crestina din Ierusalim, asa cum aflam de la Faptele Apostolilor 2, 41.Acest mare eveniment a avut loc la data de 29 mai a anului 30 (sau 33 d. Hr.) cu prilejul sarbatoririi Cincizecimii care a fost la inceput, in cadrul ritualului evreiesc, o Sarbatoare de multumire pentru secerisul graului, iar apoi a devenit una dintre cele trei sarbatori dedicate pelerinajelor anuale, in care evreii comemorau Revelatia lui Dumnezeu data lor pe Muntele Sinai. Prin urmare, evreii din timpul Mantuitorului sarbatoreau Cincizecimea ca sarbatoare a Revelatiei. Pentru ucenicii Domnului Hristos si pentru toti credinciosii ortodocsi de astazi Cincizecimea este ziua in care Duhul Sfant S-a revelat si S-a daruit Bisericii lui Hristos, adica comunitatii crestine. In editia Saptamanalului Lumina de Duminica din data de 23 mai 2010, dintr-un articol al parintelui profesor doctor Ştefan Buchiu aflam mai multe despre semnificatiile Sarbatorii Cincizecimii:Darul limbilor de focPogorarea Duhului Sfant la Cincizecime este consecinta directa a Inaltarii la cer a Domnului nostru Iisus Hristos, la implinirea lucrarii Sale mantuitoare pe pamant, de rascumparare a omenirii. La Cina cea de Taina, Mantuitorul Hristos le descoperise ucenicilor Sai motivul principal al Inaltarii Sale la Dumnezeu-Tatal: 'Va este de folos ca sa Ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi' (Ioan 16, 7).Trimiterea aceasta va reprezenta un alt mare dar facut omenirii de catre Dumnezeu-Tatal, in continuarea primului dar, cel al Intruparii Fiului Sau preaiubit. Cele doua daruri dumnezeiesti descopera lumii pe cele 'doua brate ale Tatalui', adica pe Fiul si pe Duhul, amintind in acelasi timp de cel dintai dar, al crearii intregii existente, 'vazute si nevazute', care s-a lucrat de catre Tatal prin Fiul in Duhul. Intreaga Sfanta Treime este lucratoare in actul creatiei si tot intreaga Sfanta Treime se angajeaza in crearea din nou a umanitatii compromise de pacat. In ambele cazuri motivul este acelasi: preaplinul iubirii de oameni a lui Dumnezeu, Care nu voieste sa-si ia darul inapoi, ci vrea sa implineasca intocmai 'nemincinoasele Sale fagaduinte'. Ţinta initiala pe care n-o atinsese primul Adam, ridicarea de la chip la asemanarea cu Dumnezeu, se arata acum, prin Adam cel Nou, deplin realizabila si pentru toti accesibila, daca 'vor crede si se vor boteza' si daca 'se vor naste din apa si din Duh'. Pentru aceasta renastere spirituala trimite astazi Hristos cel inviat si inaltat la ceruri pe Duhul cel Preasfant, Cel care boteaza 'cu foc', adica impartaseste harul sau sfintitor ucenicilor lui Hristos Domnul, pentru ca acestia sa-si inceapa apostolatul in toata lumea.Duhul Sfant naste tainic pe Hristos in cei curatiti de ElModul in care Sfintii Apostoli au fost imbracati 'cu putere de sus' descopera lucrarea concomitenta si unitara a Fiului si a Duhului Sfant, fiindca darul limbilor de foc consfinteste calitatea sau slujirea lor unica si irepetabila de martori ai lui Hristos Cel rastignit si inviat 'in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului' (Faptele Sfintilor Apostoli 1, 8) dar si descopera puterea arzatoare a harului divin, care, ea singura, distruge sau consuma neghina pacatului. Se implineste, in acest ceas sfant si proniator, dorinta Mantuitorului, marturisita odinioara Ucenicilor Sai: 'Foc am venit sa aduc pe pamant, si cat as vrea sa fie aprins!' Dar nu era randuit Fiului sa-l aprinda, ci Duhului Celui de viata datator si de sfintenie daruitor, Cel ce va naste in mod tainic, spiritual, pe Hristos in cei curatiti de El. Iar Duhul aduce acest foc al iubirii si puterii dumnezeiesti din interiorul Preasfintei Treimi, din insasi comuniunea apofatica si desavarsita a Persoanelor Treimice. Prin acest foc suprarational, pietrele vii, care sunt Apostolii, se unesc intre ele, avand in capul unghiului pe Piatra-Hristos, intemeindu-se prin puterea si lucrarea Duhului Sfant Biserica Mantuitorului Hristos si a Preasfintei Treimi. Aici trebuie cautat modelul divin al Bisericii, in perihoreza desavarsita a Ipostaselor Treimice, care prin Duhul Sfant devine accesibila umanitatii restaurate de Hristos Domnul. Şi tocmai de aceea Biserica, pe care 'Tatal a zidit-o, Fiul a intarit-o si Duhul Sfant a innoit-o', reprezinta inaugurarea tainica a Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant.Sa revenim insa la sarbatoarea de astazi si sa remarcam o alta modalitate folosita de Mantuitorul Iisus Hristos, de a anunta intr-o maniera oarecum indirecta venirea Preasfantului Duh si faptul ca El este Cel ce Il trimite oamenilor: 'Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine si sa bea. Cel ce crede in Mine, precum a zis Scriptura: rauri de apa vie vor curge din pantecele lui. Iar aceasta a zis-o despre Duhul pe care aveau sa-l primeasca acei ce cred in El. Caci inca nu era (dat) Duhul, pentru ce Iisus inca nu fusese preaslavit' (Ioan 7, 37-39). Iisus, ca Fiu al Lui Dumnezeu si Dumnezeu adevarat, este izvorul vietii vesnice, El are in Sine 'apa cea vie' (Ioan 4, 10), cum a incredintat-o pe femeia samarineanca. Cine cauta aceasta apa in alta parte n-o va descoperi, ci se va adapa din izvoare otravite sau izvoare-surogat, care in loc sa stinga setea spirituala, mai tare o aprind. Propriu-zis, aceasta apa vie este harul divin necreat si vesnic, dupa care inseteaza fiinta umana din prima clipa a existentei sale, fiindca harul este constitutiv chipului divin din om. Doar intr-o stare de desfigurare spirituala, de secatuire morala, omul poate deveni indiferent la setea sa funciara, ce se coreleaza cu foamea sa duhovniceasca. Painea vietii si apa cea vie sau cuvantul lui Hristos si harul Sfantului Duh sunt sursa vietii noastre spirituale, daruite noua din belsugul vietii divine, ca sa hraneasca faptura cea noua, renascuta prin Botez, reconfigurata prin darurile Mirungerii si hranita prin Sf. Euharistie.Nu in ultimul rand, prin harisma glosolaliei, ca printr-un ultim argument divin, Sfintii Apostoli s-au incredintat de adevarul pentru care i-a pregatit indelung Mantuitorul: universalitatea crestinismului, ce descopera egalitatea tuturor persoanelor umane si a tuturor popoarelor cunoscute in istoria umanitatii in fata chemarii la mantuire. Incepand cu aceasta zi a Cincizecimii se va concretiza punctual parabola celor chemati la nunta Fiului de Imparat: neamurile pagane, in mod neasteptat si uimitor, vor primi, prin darul Evangheliei si prin efortul misionar al Apostolilor, chemarea la statura de fii ai Celui Preainalt, de mostenitori ai Imparatiei cerurilor si de primitori ai darurilor Duhului Sfant.Hristos-Domnul S-a rastignit si a inviat; Duhul Sfant a parasit si El sanurile parintesti, imbratisand fapturile rationale si creatia intreaga; Apostolii au fost trimisi la propovaduire; Biserica, mireasa a lui Hristos si templu al Duhului Sfant, naste fii pentru Imparatie: 'Veniti, toate sunt gata!', rasuna chemarea, ce nu va inceta pana la sfarsitul veacurilor, careia ii vor raspunde multi, chiar daca nu toti, caci 'multi sunt chemati, dar putini alesi'.Darurile Duhului Sfant unifica pe oameni in pleroma BisericiiCe mesaj special are aceasta sarbatoare, supranumita 'Duminica cea Mare', pentru noi, cei de astazi? Sa nu uitam nicicand darul limbilor de foc ale Duhului Sfant, carora si noi ne-am facut partasi prin Botez si prin Mirungere, si sa lasam harul dumnezeiesc sa curete, sa vindece si sa innoiasca iar si iar faptura noastra, pregatindu-se de inviere. Sa auzim acum si in toate sarbatorile Bisericii chemarea tainica, neintrerupta a Pastorului Ce-si cauta oaia pierduta pentru a reintregi turma cea duhovniceasca, pe care El insusi o conduce la locul odihnei si la pasunea cea aleasa.Darurile Duhului Sfant sunt nenumarate, diverse si totusi unitare si unificatoare; prin toate ni se impartasesc puteri dumnezeiesti, ce fac sa infloreasca in noi multime de virtuti. Şi toate au un scop superior: sa ne uneasca tot mai adanc in pleroma Bisericii, sa fim cu adevarat iconomi credinciosi, drepti si responsabili ai adevarului de credinta, ai comuniunii fratesti si ai ascultarii smerite de Parintele Ceresc. Sa transformam latura noastra patimitoare in zel neobosit pentru slujirea si zidirea aproapelui, pentru departarea consecventa si hotarata de ispitele veacului prezent; in jertfelnicie si daruire altruista celor din nevoi, carora Hristos vrea sa le intinda, prin noi, o mana de ajutor.Iar ca o cununa a tuturor eforturilor noastre, sa pretuim neincetat arvuna invierii, inscrisa in inimile noastre, vietuind cu ochii catre cer, umbland ca niste inviati dar neuitand nicio clipa ca suntem inca pe cale, avand nevoie de priveghere, de rugaciune si mai ales de iertarea si ajutorul Stapanului vietii noastre si de mangaierea, comuniunea si speranta Duhului Sfant.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 720

Id: 6650

Data: May 23, 2010

Imagine: