Salcia, simbolul intrarii triumfale a lui Iisus in Ierusalim

Dupa un drum lung si aspru, prilejuit de Postul cel Mare, am ajuns si in ultima duminica dinaintea Pastilor. Duminica Floriilor sau sarbatoarea Floriilor, cum i se mai spune, este prilej de bucurie pentru toti crestinii. Cei mici se prind de cei mari si merg impreuna la biserica, cu ramuri de salcie inverzite in maini, pe care la intoarcerea acasa le aduc sfintite, pline de binecuvantari menite sa le purifice trupul, casa si familia. Cititi mai jos un interviu cu Doina Isfanoni, director stiintific al Muzeului National al Satului 'Dimitrie Gusti', care a avut amabilitatea sa impartaseasca cu noi trairile care o leaga de aceasta sarbatoare, ca etnograf, dar si ca om.Povestiti-ne, va rugam, o experienta personala legata de sarbatoarea FloriilorO experienta interesanta am trait in Bucovina. Am participat la o sarbatoare de Florii, la Voitinel, o localitate in care traiesc niste buni prieteni de-ai mei. Am ramas placut impresionata, in primul rand, de ritualul aducerii ramurilor de salcie in biserica, inca din Sambata lui Lazar, pentru a fi sfintite in Liturghia de duminica. Am avut, apoi, bucuria de a-i vedea pe oamenii de acolo, cum cu mic, cu mare, toti primeniti, au mers la biserica. Asta mi-a creat o stare de bucurie enorma, o repet. Pentru mine, sarbatoarea si mersul la biserica inseamna o depasire a starii obisnuite, iar in Voitinel am regasit acest sentiment. Imi amintesc de felul cum ieseau pe poarta caselor lor, copii, batrani, barbati, uneori si familii integrale, si se indreptau spre biserica. Multi s-au impartasit la acea slujba de Florii. De asemenea, au aprins lumanari pentru memoria celor raposati, iar toata lumea a ascultat slujba intr-o stare de respect si de tihna.Aceeasi atmosfera s-a pastrat si in momentul in care oamenii, dupa ce preotul i-a miruit, au primit ramurile sfintite. Chiar daca credinciosii au venit in numar mare la biserica, salcia a ajuns pentru toti. Sunt atitudini si un mod comportamental pe care in oras nu le mai regasim. Participarea mea la aceasta sarbatoare a fost cumva si ca o carte de etnografie, pe care am imbogatit-o prin participarea la slujbele din Saptamana mare, inclusiv la slujba de Inviere si in prima zi de Pasti.Spun ca o carte, deoarece foarte multe lucruri pe care le-am descoperit in urma lecturilor mele oamenii continua sa le savarseasca in acea localitate - de la tinuta frumoasa pana la evlavia cu care isi asuma slujba, apoi la comportamentul civilizat cu ramurile de salcie. Intorcandu-ma acasa, impreuna cu gazdele mele, am regasit grija fata de copiii mici, grija fata de animale, si de-abia la urma grija pentru ei insisi, gospodarii casei. Este foarte interesant cum firescul gestului spune mai mult decat cuvantul. Oamenii acestia continua sa faca niste lucruri aproape din reflex. Nu-ti mai pot decripta toate intelesurile, dar ei continua sa faca aceste gesturi. Ceea ce am putut constata si mi-a facut multa placere - in momentul in care omul observa ca respecti gestul lui, ca esti interesat, nu ca sa-l pui in dificultate, ci, dimpotriva, din interes, el devine, deodata, sfatos. Daca nu stie el, sigur gaseste doi, trei in jur sau indeamna sa mergem impreuna la mama x, pentru ca ea 'sigur n-a uitat'. Te poarta ca pe un oaspete special si nu poti decat sa resimti bucurie in incercarea ta de a-i intelege si in dorinta lor de a-i cunoaste. Sigur, si din partea ta ca cercetator, trebuie sa existe o anumita deschidere, o anumita umilinta, daca vreti, sa nu faci pe 'atotcunoscatorul', pentru ca omul se inhiba si nu mai are nici un fel de bucurie in a-ti impartasi ce stie el. Cand familiile mai tinere nu stiu ceva, merg la cei mai in varsta sa afle. Asa am auzit, spre exemplu, despre una din practicile existente in zona, legat de Florii, cea care se refera la inghititul unui peste mic, de viu. In acest fel considera pescarii ca isi asigura norocul. Este vorba de simbolismul pestelui, legat de numele si activitatea lui Hristos, in perioadele in care crestinismul era trecut ca atitudine in afara legii. Pe atunci, proscrierea constituia un element de marcare a confesiunii doar prin anumite simboluri - miel, peste -, substitute prin care crestinismul se exprima cumva public si cei ce impartaseau aceleasi convingeri se puteau aduna.Unii mi-au povestit - aspect atestat de literatura de specialitate - cum ca aveau semetia de a da anafura pe apa raului sau a lacului, ca in felul acesta pestii sa traga la ei. Smerenia mladitelor, smerenia oamenilorAti simtit intr-un fel deosebit trairea sarbatorii, data fiind prezenta dumneavoastra in mijlocul acelor oameni si in acel spatiu?Pot sa spun ca pentru mine, ca oraseanca (sunt nascuta pe asfaltul Bucurestiului, desi am avut popasurile copilariei la tara, la bunici), aceasta experienta m-a ajutat sa fac o legatura intre amintiri. Sa mi-o aduc in minte pe bunica, cu o serie de cuvinte, de gesturi, de activitati, pe care acum, punandu-le intr-o succesiune logica de acte ritualice, mi le pot asuma. Asa am invatat sa fac pasca, traind in Bucovina momentele premergatoare Pastilor. Asa am invatat sa o fac rotunda, si am inteles de ce trebuie rotunda, am invatat sa fac pe ea crucea rastignirii si sa impletesc de jur-imprejur 'funia timpului'. Asa am invatat, chiar si ca reteta gastronomica, sa stiu sa apreciez cantitatile si calitatile cuvenite pentru aluat.Am mai invatat ca e bine ca la marile sarbatori sa fac cu mana mea cateva lucruri, care tin, iata, de simbolurile pascale. De exemplu, imi fac singura aluaturile, nu le cumpar de-a gata, stiu sa-mi inrosesc ouale, nu le iau de la market. Poate ca exista un drum initiatic in ceea ce faci, pentru ca, atunci cand pui ingredientele, framanti aluatul si modelezi viitorul cozonac sau pasca, ai un tip de traire. Aceste sortimente culinare devin ofranda. Eu numesc treaba aceasta hrana cu suflet, pentru ca exista un fel de sacrificiu al tau pentru ceilalti si exista acolo o bucurie a ta, dar si o rasplata pur morala, de apreciere a celorlalti fata de ceea ce tu ai fost in stare sa faci. Nu este vorba de o excelenta a feminitatii, ci este o recunoastere, daca vreti, a smereniei acesteia. Am invatat toate acestea si, de asemenea, ca nu am voie sa lipsesc de la slujba de Inviere.Revenind la sarbatoarea Floriilor, care este simbolistica ramurii de salcie?Ca orice element cu valoare simbolica, salcia capata de Florii calitati, care o fac sa depaseasca starea normala. Nu mai este o ramura banala a unui copac de pe malul apei. Devine, deodata, un simbol al intrarii slavite a lui Iisus in Ierusalim, cand toata lumea a vazut ultima dintre minunile Sale, cea a invierii lui Lazar din Betania, dupa 4 zile, promitandu-ne si noua aceasta inviere, aceasta viata de dupa moarte, pe care, noi, cei ce credem, vom reusi sa o dobandim. Salcia este si simbol al abundentei, al fertilitatii. Civilizatiile orientale au o sumedenie de credinte legate de fertilitatea salciei, ajutatoare in multiplicarea realitatii existente. Este asociata cu feminitatea. Este un exemplu de ceea ce inseamna rodnicie in conditii extrem de precare. Se si spune ca, acolo unde o ramurica de salcie cade, ea poate prinde radacini.Binecuvantarea Fecioarei Maria De aici si similitudinea cu credinta crestina. Orice ramurica, orice sambure de credinta, daca gaseste pamant fertil, suflet bun, va deveni un arbore, o corola de lumina launtricaExact. Aceasta este fantastica conexiune, zic eu, intre ceea ce inseamna aceasta spiritualitate precrestina si modul in care decupajul crestin a stiut sa functioneze, asigurandu-i continuitatea de gandire. Este, dupa mine, si partea de ortodoxie pe care eu o traiesc, mi-o asum si o declar cea mai creativa si cea mai potrivita sufletului si mintii omenesti, pentru ca nu 'a taiat traditia', ci a reusit sa o includa, sa o metamorfozeze, intr-un sistem de gandire novativ. Este ca atunci cand urci muntele, ca sa poti sa cuprinzi intreaga lumina. Ce frumoase sunt toate legendele Fecioarei Maria, care il cauta pe Iisus rastignit. Tot acel drum initiatic care, daca vrem sa ne gandim dincolo de mit, sigur ca are puteri mobilizatoare, virtuti formative. Ne arata cum trebuie sa fim: neinduplecti in ideea de a cauta ceea ce ne propunem, de a-L cauta pe Fiul rastignit. Acest drum al Fecioarei, care se intalneste cu broasca, cea care spune ca nu e nici o nenorocire ca i-a murit un fiu, si ea avand sapte brotaci care i-au murit toti, asa ca nu trebuie sa se vaicareasca. Din aceasta cauza, Sfanta Fecioara o blesteama, pentru ca ignora si nu acorda dreptul vietii. Broasca este pedepsita sa moara, dar sa nu putrezeasca, adica sa fie o pilda a nesocotirii vietii. De asemenea, atunci cand incearca sa treaca apa cea mare, doar salcia o ajuta, facandu-i punte din ramuri. Binecuvantarea Fecioarei pentru salcie este, iarasi, o pilda de intelepciune, pe care religia crestina o absoarbe foarte bine, si in teoria pildelor si a comportamentelor exemplare, in care trebuie sa ne regasim atat rational, cat si sufleteste. Asadar, salcia este binecuvantata, in sensul in care oriunde va cadea, va prinde radacini. Mai mult, Sfanta Fecioara o binecuvanteaza sa nu arda in foc, pentru ca simbolul sa nu piara niciodata. Ştim cu totii ca lemnul ei nu este un combustibil cu putere calorica mare. Tot ca urmare a binecuvantarii primite, salcia, oricat de batrana ar fi, tot mai are o mladita tanara. Oricat de scorburoasa ar fi, ea tot nu moare. Aparent se stinge si, totusi, lastareste. La fel se intampla si cu poticnirile credintei pe care le resimtim cateodata. Cat am zice noi ca avem o credinta amortita, de indata apare o mladita noua. Mai trebuie spus ca in credinta populara este atestat faptul ca Sfanta Fecioara a investit salcia cu aceste calitati de a inmuguri, de a inflori, dar de a nu rodi vreodata. Care ar fi explicatia lipsirii de darul rodirii?Tocmai pentru a nu-si pierde calitatea de anuntator. Ea nu rodeste, pentru ca, de fapt, credinta este vesnic deschisa, la fel ca si ideea de fecunditate. Niciodata nu se epuizeaza. Se mai spune ca matisorii de salcie sunt buni de tamaduit. Dupa ce ramurile se duc la biserica si se sfintesc, ele sunt, de-a dreptul, o pilda referitoare la folosul pe care il aduc prin panoplia de remedii, pe care le asigura si trupului, si spatiului gospodaresc, si chiar intregului cosmos. Se spune ca dupa ce ai mers cu salcia la sfintit, de indata ce iesi peste pragul bisericii, sa inghiti degraba doi matisori, ca sa nu faci galci. Şi acum am mai vazut oameni care inghit, bineinteles, doi matisori de pe ramura, ca sa nu faca amigdalita. Şi asta pentru ca este o perioada, inca, de instabilitate atmosferica. De asemenea, batranele spun ca femeile trebuie sa se incinga peste sale cu mladite de salcie, ca sa fie puternice, sa fie mladioase, ca sa fie tari, pentru ca le asteapta muncile primaverii si ale verii. Şi mai important, ca sa poata purta cu bine viata pe care o plamadesc, daruindu-ne prunci.'Privitor la asumarea traditiei precrestine sau crestine conteaza implicarea ta'Ce se face mai intai cu ramurile de salcie, dupa ce credinciosii se intorc acasa de la biserica?Intai de toate, cu ramurile sfintite se loveste pe cap copilutul din casa. Pe urma, se merge la junicile, mieii, viteii din grajd, ca toata partea tanara sa creasca, sa se implineasca. Dupa aceea, ramura se face colac si devine pavaza in fata raului. Daca, pana acum, aceste ramuri au fost remediu, au avut functie augurala, au fost anuntatoare de bine, acum devin pavaza impotriva fortelor adverse, pentru ca matisorii ei alunga furtuna, grindina. Ramura de salcie armonizeaza munca omului cu gandul Domnului, pentru ca in momentele de tumult cosmic se aprind degraba matisorii, spunandu-se ca 'alunga grindina de peste holde', imprastie norii grei si rai, aducatori de distrugere, inundatii, de calamitati. Dar mai alunga ceva: spiritele rele, strigoii. Strigoii cei vii, strigoii cei morti, care vin 'sa suga mana', sa ia laptele de la vaci, sa suga viata din oameni. Şi atunci, deasupra intrarii in grajd, se pune mladita de salcie, se asaza pe la stresini, pentru ca acolo zac si spiritele bune si cele rele. Sa nu uitam ca vine Joia Mare, cand spiritele se reintorc acasa si mladitele de salcie pot 'selecta' spiritele bune de cele rele. Astfel, se certifica inca o data forta apotropaica, protectoare, a vietii, prin aceasta ramura de salcie, care, prin natura ei de simbol, ocroteste munca omului, o inmulteste. In Bucovina exista credinta ca nu e bine ca salcia sa stea la icoane. Dimpotriva, in sud, acest percept este infirmat. Cum comentati? Este foarte interesant acest aspect si aici ne diferentiem putin fata de slavi. Bucovinenii cred, intr-adevar, ca ramura de salcie e bine sa stea pe-afara, sa nu lase raul sa intre si o pun la streasina, la intrari, dar niciodata la icoane. Explicatia este data prin faptul ca icoana este suficienta in sine, nu are nevoie de acest adjuvant. La Voitinel, am constatat pe viu comportamentul de a nu duce salcia in casa, tocmai pentru ca 'nu vrem sa ne moara cineva'. Acest aspect este atestat in mitologia slava si tine de un anume tip de decupaj al spatiului prolific. Spatiul de afara este unul generator al tuturor posibilitatilor, iar a 'baga salcia in casa', care este expresia fertilitatii, a multiplicarii binelui, inchizand-o in casa, poti sa-i omori puterea. Uneori, am parte de descoperiri si atitudini pe care nici nu mi le pot imagina. Traitul evenimentului, intr-un cadru care poate fi biserica, cimitirul, familia, genereaza, la un moment dat, un tip de redesteptare a unor atitudini, ganduri, idei, cioburi de spiritualitate, care devin semnale pentru atestarea unei arii de difuziune, a unor practici, a unor evenimente. Aceasta traire a unui moment memorabil in timpul si locul in care el se practica te ajuta sa cunosti si sa relationezi informatii, despre care, oricate lecturi ai face, nu le poti afla.Revenind la intrebare, in sudul tarii, ramurica de salcie se pune si la icoane. Este un soi de sincretism. Dar nu se pune niciodata pe la stresini. Este, iarasi, o pilda a ceea ce inseamna forta aceasta augurala a ramurei de salcie: se pune pe straturi, ca sa creasca legumele, sa nu le manance viermii sau alti daunatori, se pune pe cosnita stupului, pe gurgui, ca sa poata apara albinele si sa aduca binele. Salcia este o expresie complexa de tip simbolic a unor credinte si a unor concretizari comportamentale de convingeri, care te duc de-a lungul civilizatiilor din Orient in Occident, din primele secole in cea mai stricta actualitate. Interesant este cum si astazi vedem in aceste supravietuiri aceasta atitudine pozitiva fata de simbolul sarbatorii. Majoritatea oamenilor spun ca de Florii merg la biserica pentru a lua salcie, prea putini spun ca merg la slujba Floriilor. Mai mult, cei care nu pot merge la biserica roaga pe altii sa le ia ramurica sfintita, ca si cum ar fi un simplu suvenirAici ar fi de precizat ca, intr-o practica de tip ceremonial-ritualic (precrestina sau crestina), ce face altul este exclus sa aduca asupra sa partea de incarcare benefica. Nu poti sa dai acatist cu mana altuia, nu poti sa-ti aduca altul Agheazma, sau sa-ti ia ramura de salcie, asa cum nu te poate inchina altul. Doar mama poate, cand copilul este mic si acesta nu are inca puterea discernamantului de a face singur gestul respectiv. Trebuie inteles un lucru, si anume: privitor la asumarea traditiei precrestine sau crestine conteaza implicarea ta, pentru ca inseamna posibilitatea ca tu sa te purifici, sa fii beneficiarul constient al tuturor actelor pe care le savarsesti.(Articol publicat in Lumina de Duminica din data de 28 martie 2010)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 470

Id: 5367

Data: Mar 28, 2010

Imagine:

Articolele urmatoare
Cele mai vizualizate articole din categorie
Calendar
Evanghelia zilei