Nicaieri in pamantul romanesc verticala unei turle de biserici nu ilustreaza mai elocvent chipul de cruce al sabiei Arhanghelului Mihail ca in Maramuresul nostru voievodal. Şi daca ne referim concret la Manastirea Sapanta Peri, pe care am vizitat-o intr-o zi de iarna luminata de un strat de omat albit in valtoarea Tisei, putem spune, fara a gresi, ca insusi Arhanghelul Mihail, ocrotitorul asezamantului, s-a asezat cu sabia sa de foc drept pavaza la hotarul de nord al Ortodoxiei romanesti, unind cerul cu pamantul intr-o binecuvantare a Creatorului.Vertical si alb. Adica rugaciune si curatie sufleteasca izvorasc imediat in gand, in clipa in care pasesti din sosea spre Manastirea Sapanta Peri, din Episcopia Maramuresului si Satmarului, pe malul stang al Tisei, care ingana in piatra o doina, ca o straveche litanie. De cealalta parte a drumului, o alta verticala, cea a cetinii de brad, iti curateste respiratia, pregatindu-te intr-un fel sa pregusti din viata altfel: cu sentimentul nemuririi. Caci aceasta traire pune stapanire pe suflet de cum ajungi la Sapanta. Aici, simti trecutul si viitorul, metamorfozate in sentimentul ancestral al dainuirii vesnice, viu si linistitor.Sufletul crestin nu poate fi rupt de graniteVremurile nu tin pasul cu oamenii. Uneori, impotriva lor, vremurile ridica dureros granite de apa sau de piatra, intristand neamul. Dar ele nu pot instraina sufletul. Chiar daca este strapuns uneori de linia imaginara a granitei, acesta ramane intreg, la fel de viu si nevatamat, de o parte si de alta a conventionalului.Nu se putea insa sa se rupa iremediabil trairea crestina stramoseasca, zidita in constiinta morosenilor prin prima ctitorie a dinastiei voievodale a Dragosestilor, la Peri, in 1389, loc care astazi se afla de cealalta parte a Tisei, rau devenit, conventional, granita intre doua state. Nu se putea rupe, cu atat mai mult cu cat din inceputuri au luminat aici rugaciunile parintilor isihasti, iar Dragos Voda, la sfarsitul secolului al XIII-lea, infiinta o mica sihastrie cu hramul Sfantul Arhanghel Mihail. Nepotii lui, Balc si Drag, ridicau si ei la Peri o biserica de piatra si cereau patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului ca Manastirea Sfantul Arhanghel Mihail din Peri sa fie ridicata la rang de stavropighie patriarhala. Lucru acceptat la 13 august 1391, cu drept de jurisdictie asupra Bisericilor din Maramures si a inca sapte tinuturi, egumenul Pahomie, ruda apropiata a lui Dragos Voda, primind atributii de episcop. Şi tot aici, 312 ani, cu mici intreruperi, a fiintat sediul Episcopiei Ortodoxe a vechiului Maramures, unde se tipareau carti in limba romana ( Faptele Apostolilor, Codicele Voronetean, Psaltirea, Evanghelia, Moliftelnicul s.a.), se pregateau preoti si cantareti de strana, spre a lumina intru credinta neamul.In 1703, in timpul rascoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea, potrivnicii neamului romanesc au distrus Manastirea Peri.Cand Domnul reasaza dreptatea in istorieDar voia Domnului a fost alta. Rugaciunile ierarhilor, voievozilor, stramosilor, ale Cuviosului Pahomie, ale Sfantului Iosif Marturisitorul au fost ascultate de Cel Preinalt. Dupa secole de suferinta, cu binecuvantarea Inalt Preasfintitului Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului si Satmarului, si cu aprobarea Sfantului Sinod, parintele paroh din Sapanta, Grigore Lutai, a rectitorit voievodala manastire, dincoace de granita, in Parcul Dendrologic Livada. In 1997, a fost pusa piatra de temelie a noii manastiri, cu vechiul hram, avand destinatie precisa pentru calugarite.Astazi, sabia Arhanghelului Mihail a luat chip de turla de biserica, ridicandu-se deasupra pamantului la 75 de metri, fiind cea mai inalta constructie de lemn din Europa, inscriind aceasta lucrare nu numai in arhivele cerului, ci si in randul capodoperelor arhitectonice.Complexul de la Sapanta este opera arhitectului Dorel Cordos, transpusa in lemn si piatra de mesterul Ioan Ştiopei, zis Buga din Barsana.Biserica a fost sfintita la 31 august 2003, ca un raspuns la nedreptatile istoriei, dar si ca dovada ca sufletul neamului romanesc nu poate fi rupt si instrainat de granite, de vreme si vremuri, el dainuind, ca si sabia de foc a Arhanghelului Mihail, pe verticala vesniciei.Intre timp, la Manastirea Sapanta Peri au fost ridicate altarul de vara, cladirea staretiei, corpul de chilii, a fost introdus curentul electric, s-a amenajat drumul. La 14 septembrie 2005, Preasfintitul Iustin Sigheteanul, Episcopul-vicar al Episcopiei Maramuresului si Satmarului, impreuna cu parintele Grigore Lutai si peste 50 de preoti, stareti si starete din eparhie, au oficiat Sfanta Liturghie in altarul de vara, instaland-o totodata ca stareta pe monahia Agnia Ciuban, de la Manastirea Prislop, maramureseanca de loc.Harul si binecuvantarea Patriarhului Manastirea fiind asa de frumoasa si inalta, m-am straduit si eu sa fiu la inaltimea acestei lucrari. Nu stiu cat am reusit, oricum am vrut din tot sufletul sa continuu ceea ce a inceput parintele Grigore Lutai.Ca sa fac o legatura intre cele doua ctitorii, as spune ca radacinile celui mai falnic stejar din acest parc dendrologic sunt infipte in pamantul romanesc de dincolo de Tisa, de unde isi trag seva din vatra vechii ctitorii a Maramuresului.A fost o perioada grea. Maicile de aici au venit de la alte manastiri. Suntem doar patru. Am fost cinci, dar una a fost chemata la Domnul. Sunt surori ravnitoare, harnice, rugatoare, ascultarea fiind cea mai importanta componenta a vietii de manastire.Nadajduim ca atunci cand ne vom muta in casa noua, sa continuam activitatile cu si mai mult spor. Ii multumim lui Dumnezeu pentru toate.Mare ajutor am primit din partea celor doi episcopi ai nostri, carora le multumesc ca ne-au stat aproape tot timpul si ne-au sprijinit cu binecuvantare, cu dragoste, cu toata darnicia, ca sa putem trece peste momentele grele ale inceputului.Pe 30 iunie 2012, am trait un moment istoric. Am primit vizita Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, care ne-a facut o mare bucurie, aducand in aceasta manastire harul si binecuvantarea Preafericirii Sale si multe alte daruri importante.Aceasta vizita ne-a dat un imbold, o incurajare pentru continuarea si finalizarea lucrarilor, pentru sporul nostru duhovnicesc, pentru care ii multumim. De altfel, il vom invita pe Patriarhul nostru sa ne mai viziteze si cand vom termina partea de sus a bisericii, pentru a o sfinti, ne-a marturisit maica stareta, stavrofora Agnia Ciuban.Ne-am inchinat in paraclisul noii manastiri, de o frumusete si o taina aparte. Caci aici, arhitectul si mesterul au zidit taina in piatra si lemn. Ceea ce impresioneaza in acest paraclis este lumina. Un fel de caldura materiala, izvorata din bolti, din pereti, din arcade, ca sa limpezeasca si sa trezeasca in inimi, deopotriva, flacara rugaciunii si cea a neuitarii si continuitatii de neam. (Articol publicat in saptamanalul Lumina de Duminica din data de 17 februarie 2013, semnat de Dumitru Manolache )

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 900

Id: 28473

Data: Feb 17, 2013

Imagine: