În Duminica a doua a Postului Mare al Învierii Domnului, Înaltpreasfințitul Parinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, împreuna cu un sobor de preoți și diaconi a savârșit slujba Sfintei Liturghii la Manastirea Dealu Mare, Gorj, ca într-un minunat prilej, pentru cei aproape trei sute de credincioși, de a pregusta din frumusețea glasurilor grupului psaltic al Catedralei Mitropolitane din Craiova, dar și de a desluși marea taina a cuvântului aducator de izbavire și de mângâiere în vremea postului și a rugaciunii noastre catre Bunul Dumnezeu! Chiar daca meteorologic se prevestea o vreme mai aspra, vântul s-a domolit ca la un semn divin, iar soarele s-a coborât cu o caldura binecuvântata peste inimile celor prezenți, parca pentru a se dovedi ca vorbele nepotrivite și umbra norilor aducatori de furtuna palesc în fața rugaciunii și a smereniei, ca e mai folositor a cauta urcușul acesta care graiește de bine un sfânt lacaș care ne înalța înlauntrul nostru, ca sa prezinte într-o lumina pozitiva și de bun augur temeluirea credinței în aceasta minunata culme a cautarilor îndumnezeite și a cuvintelor care aduc împlinire și mângâiere sufletului nostru, ce se vrea viețuitor și dincolo de intrigile neavenite și nechibzuite ale momentului de cumpana! Manastirea «Dealu Mare» sau «Micul Tabor» românesc și gorjenesc.Așa cum ne-a relatat Maica Stareța, Monahia Pahomia Pascu, Sfânta Manastire «Dealul Mare» supranumita și «Micul Tabor» românesc și gorjenesc se afla la 65 km de Târgu-Jiu, spre Craiova, la vest de satul Gârbov(Turceni), în vârful culmii denumita popular «Cioaca lui Surcel». Minunata lavra este strajuita de paduri seculare și se înalța deasupra împrejurimilor ca un sfânt veghetor și ocrotitor, într-un climat de liniște și pace din care razbate mireasma rugaciunilor ce rasuna zi și noapte spre slava cereasca. Este o ctitorie a vrednicului de amintire Constantin Savoiu, membru al Divanul Divanului ad-hoc, care a votat Unirea de la 1859 și al carui trup se afla în racla din cavoul de sub sfântul lacaș, împreuna cu osemintele altor membri ai familiei. Manastirea are doua hramuri: “Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și “Sfinții Împarați Constantin și Elena (21 mai), dar trecând prin mai multe vitregii ale veacului, s-a împlinit ca la 1 februarie 1992, Mitropola Olteniei sa redeschida acest lacaș monahal cu viețuitoare de la Manastirea «Sfânta Treime» din Strâmba-Jiu, dupa care s-a început un anevoios proces de reconstrucție și de consolidare a bisericii, precum și a anexelor gospodarești ale manastirii, cu mult sprijin al credincioșilor și al oamenilor de bine, pentru ca s-au realizat și speram ca se vor aduce îmbunatațiri unui minunat loc de rugaciune și de închinare!“Domnul, când gasea credința la oameni, savârșea minuni”!La sfârșitul oficierii Sfintei Liturghii, în cuvântul de aleasa învațatura, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre Pericopa Evanghelica a Duminicii a doua a Postului Mare, apreciind, așa cum se cuvine, importanța vindecarii trupulu și a sufletului nostru de povara pacatului și a bolilor trupești, tocmai pentru a ne pregati mai bine de a porni spre Împarația cerurilor, deoarece: “Am ascultat la Sfânta Evanghelie una dintre minunile savârșite de Mântuitorul nostru Iisus Hristos în fața mulțimilor, vindecând un bolnav, un om paralizat, un om care nu putea sa se miște, adus de alții pe un pat prin acoperișul casei, deci, prezentat înaintea Mântuitorului. Sfântul Evanghelist Marcu ne spune ca Domnul a venit în casa, într-o casa cunoscuta în Capernaum unde și cu alte ocazii venea și le vorbea oamenilor despre Împarația Lui Dumnezeu, despre felul cum trebuie omul sa se pregateasca pentru a trece din viața aceasta și sa fie rasplatit pentru faptele bune cu fericirea și odihna în slava Tatalui Ceresc. Atât de mulți au venit sa-L asculte pe Mântuitorul Iisus Hristos, așa încât casa în care se afla Domnul cu ucenicii era neîncapatoare. Sfântul Evanghelist pregatește momentul acesta al vindecarii, aratându-ne locul strâmt, locul neîncapator al casei, ca sa sporeasca și mai mult sublinierea credinței și a evlaviei celor care au purtat pe cel bolnav înaintea Mântuitorului Iisus Hristos. De fiecare data Domnul, când gasea credința la oameni și la cei care aveau nevoie de sanatate, savârșea minuni”!“Avem credința în Dumnezeu, dar n-o exprimam prin fapte bune”!Accentuând faptul ca tot ceea ce ne îndeamna și ne îndreapta pe fiecare dintre noi spre credința este o adevarata minune, Întâistatatorul Eparhiei noastre a ținut sa aprecieze ca: “Minunea este pentru întarirea credinței, este pentru ca omul sa ajunga la maturitate sufleteasca, sa-și întareasca și mai mult convingerea ca Dumnezeu este acela care face ca lucrurile sa fie de folos și noi sa avem cele trebuincioase vieții noastre, ca mai apoi sa le dobândim mai desavârșit în viața cea de dincolo. Deci, în momentul în care Mântuitorul Hristos vorbea în Capernaum, iata, s-au aflat câțiva oameni credincioși, niște oameni care nu cereau pentru ei vindecare, ci, pentru un semen de-al lor, un apropiat de-al lor. Nu ne spune Sf. Evanghelist Marcu, daca erau rude sau apropiați ai casei omului bolnav, ci, ne arata numai credința lor. Aceasta ne face sa credem și ne îndeamna și pe noi sa fim convinși ca numai credința în Dumnezeu este aceea care ne apropie de cel Atotputernic, și aceasta este bine primita înaintea milostivului Dumnezeu. Daca erau din familia celui bolnav, noi nu știm, dar înțelegem ca ei îl iubeau mult. Aceasta credința a lor, ca Mântuitorul Hristos îl va vindeca pe cel bolnav era însoțita și de iubirea celui bolnav, de mila pe care o aveau pentru cel bolnav, ca de multe ori, noi, oamenii, avem credința în Dumnezeu, dar n-o exprimam prin fapte bune”.“Sa-L rugam pe Preabunul Dumnezeu sa ne întareasca în credința noastra”!Întregul Cuvânt de învațatura a Stapânului nostru Mitropolit, putem spune ca a fost un îndemn la rugaciune ziditoare de suflet și la post, mereu sa ne rugam cu smerenie, sa fim uniți și iertatori cu semenii noștri, pentru ca: “Ajungem ca paralizatul din Evanghelia de astazi, iar așa cum s-a rugat, bineînțeles, și bolnavul din Evanghelie, dar boala lui era atât de avansata, încât el nu se mai putea mișca. Dar, ca sa vina înaintea Mântuitorului Hristos, avea nevoie de alte ajutoare, de alte puteri, de alt sprijin, și acesta era sprijinul apropiaților sai. Vedem ca Dumnezeu ne asculta rugaciunea noastra, dar uneori face ca boala sa fie mai îndelungata, ca sa rasplateasca și celui bolnav, care se roaga, dar și celui care îl aduce înaintea Doctorului, cum este cazul din Evanghelia de astazi. Sa amintim ca în aceasta zi de Duminica, îl cinstim pe unul dintre marii parinți ai bisericii, Sf. Grigorie Palama, cunoscut ca sfânt al luminii necreate, cel care a vazut Lumina Lui Dumnezeu, cel care, ca și Sfinții Apostoli, Petru, Iacob și Ioan, de pe Muntele Taborului, a vazut și el Lumina în rugaciune! Sa-L rugam pe Preabunul Dumnezeu sa ne întareasca în credința noastra, în evlavia noastra, iar osteneala noastra s-o rasplateasca cu al Sau Har și cu a Sa iubire de oameni, acum și pururea și în vecii vecilor, Amin”!La sfârșitul Sfintei Liturghii, în trapeza manastirii, harnicele maicuțe ostenitoare le-au daruit credincioșilor o mâncare de post gustoasa și binevenita, sub îndrumarea celor doua starețe prezente la slujba, Maica Stareța Monahia Marina Gligor, de la Manastirea «Sfânta Treime», Strâmba-Jiu și Maica Stareța, Monahia Pahomia Pascu!(Articol realizat de Profesor Vasile Gogonea)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 939

Id: 38902

Data: Mar 18, 2014

Imagine: