Botezul Domnului se mai numeste si „Aratarea Domnului“, „Descoperirea Cuvântului Întrupat“, „Epifania“ sau „Teofania“, deoarece rememoreaza momentul când Mântuitorul Iisus Hristos a fost botezat de Sfântul Ioan Botezatorul în apele Iordanului, ocazie cu care s-a aratat lumii Sfânta Treime; glasul Tatalui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat si sta în râul Iordan, iar Sfântul Duh Se coboara în chip de porumbel. „Iar botezându-Se Iisus, când iesea din apa, îndata cerurile s-au deschis si Duhul lui Dumnezeu S-a vazut pogorându-Se ca un porumbel si venind peste El“ (Matei 3, 16). Tot atunci, Hristos Domnul s-a descoperit tuturor ca Mesia cel mult asteptat.Mântuitorul vine la Ioan la Iordan când avea vârsta de 30 de ani. La evrei, aceasta vârsta era cea a maturitatii. Botezul lui Ioan nu este tot una cu Botezul crestin, deoarece ceea ce savârsea Sf. Ioan Proorocul la Iordan era doar o prefigurare a botezului crestin care îsi are începutul în Pogorârea Duhului Sfânt la 50 de zile dupa Învierea Domnului si la 10 zile dupa Înaltarea Sa la cer.Cele mai vechi marturii despre existenta acestei sarbatori le avem din secolul al III-lea. Referiri gasim la Clement Alexandrinul, Sf. Grigorie Taumaturgul i se atribuie o predica la aceasta sarbatoare, iar în cartea „Constitutiile Apostolice“ o gasim trecuta printre primele sarbatori crestine, alaturi de Nasterea si de Învierea Domnului. Începând cu secolul al IV-lea, cuvântari dedicate acestei sarbatori gasim atât la parintii rasariteni, cât si la cei din Apus.Initial, în Rasarit, în primele secole crestine, pâna prin a doua jumatate a secolului IV, Nasterea Domnului era serbata în aceeasi zi cu Botezul Domnului, adica la 6 ianuarie; aceasta dubla sarbatoare era numita în general sarbatoarea Aratarii Domnului. Practica rasariteana se întemeia pe traditia ca Mântuitorul S-ar fi botezat în aceeasi zi în care S-a nascut, dupa cuvântul Evangheliei, care spune ca, atunci când a venit la Iordan sa Se boteze, Mântuitorul avea ca la 30 ani (Luca III, 23). Se considera ca cele doua sarbatori au fost cinstite separate, în Biserica din Antiohia în jurul anului 375 apoi la Constantinopol în anul 379.Sfântul Ioan Gura de Aur spune ca de marea sarbatoare a Botezului Domnului “Lumea se lumineaza din toate partile. Se bucura mai întâi cerul spunând oamenilor din înaltimea cerurilor glasul lui Dumnezeu; se sfinteste vazduhul cu pogorârea Duhului Sfânt; se sfinteste firea apelor … numai diavolul singur plânge, vazând sfânta scaldatoare gatindu-se spre încercarea puterii lui… O minune noua! O dar negrait! Hristos se nevoieste si eu primesc darurile. El se boteaza si eu lepad întinaciunea. Peste dânsul vine Duhul Sfânt iar mie îmi daruieste iertarea pacatelor. El se marturiseste de Tatal Fiul iubit, iar eu ma fac fiu al lui Dumnezeu pentru Dânsul. Lui I s-au deschis cerurile iar eu intru într-însele. Lui, celui ce s-a botezat, I s-a aratat împaratia cea de sus, pe care si eu o primesc ca si mostenire; catre El a fost glasul Tatalui si dimpreuna cu Dânsul eu sunt chemat; Tatal a binevoit catre Domnul si nici pe mine nu ma departeaza. Deci, si eu vreau sa preaslavesc pe Tatal cel ce a dat din ceruri glasul Sau, pe Fiul care S-a botezat pe pamânt, si pe Duhul cel ce S-a pogorât ca un porumbel, pe Unul Dumnezeu în Treime”.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 594

Id: 37128

Data: Jan 5, 2014

Imagine: