Multe din scrierile sale sunt comentarii la cartile Scripturii. Un devotat admirator al lui Origen, Sfântul Grigorie a aplicat constant principiile hermeneuticii, ale scolii alexandrine. El este în permanenta în cautarea interpretarilor alegorice si a întelesurilor mistice. Ne-au ramas de la el opt Omilii la cartea Eclesiastului, unde afirma ca sufletul trebuie sa se ridice deasupra simturilor si ca adevarata pace poate fi gasita numai dispretuind slava lumii. Este autorul si a 15 Predici la Cântarea Cântarilor, cinci cuvântari semnificative Despre Rugaciunea Domneasca si opt Omilii la Fericiri.Lucrarile sale cu caracter teologic au fost elaborate în a doua parte a vietii sale, când a urmat pas cu pas învatatura celorlalti doi capadocieni, Sfântul Vasile cel Mare si Sfântul Grigorie de Nazianz. Ca si ei, episcopul Nyssei apara unitatea Fiintei divine si Treimea Persoanelor. Cea mai importanta opera teologica ramâne Marele Cuvânt Catehetic, o aparare argumentata în 40 de capitole a învataturii crestine împotriva necredinciosilor si ereticilor. Dar cea mai vasta dintre scrierile sale este Contra lui Eunomie, o apologie a crezului niceean împotriva ereziei ariene, aceasta lucrare fiind una de referinta în lupta dusa pentru pastrarea adevaratei credinte. Sfântul Grigorie l-a combatut si pe Apolinarie de Laodiceea, care învata ca „Logosul Însusi S-a facut trup, dar n-a avut ratiune omeneasca, suflet rational, ci în persoana Lui, ratiunea era neschimbatoare, cereasca". Prin aceasta conceptie eronata, Apolinarie distrugea integritatea sau deplinatatea firii umane a Mântuitorului primita la întrupare, si punea astfel în primejdie întreaga Sa opera mântuitoare. Sfântul Grigorie a scris si împotriva altor eretici cum ar fi : Sabelie si Macedonie care negau dumnezeirea Sfântului Duh. În lucrarea Despre destin, el apara libertatea umana de fatalismul astrologilor. O alta carte, Despre copii, dedicata prefectului Capadociei, Hieros, contine explicatii la întrebarea de ce Providenta divina îngaduie moartea prematura a copiilor.În învatatura Sfântului Grigorie de Nyssa, omul a fost creat dupa chipul lui Dumnezeu ca un reflex al desavârsirii si în mod special al libertatii dumnezeiesti. Cazut în stricaciune si coruptie, îmbracat de acum în „hainele de piele" ale mortalitatii si patimilor prin folosirea rea a libertatii, omul nu a putut fi restaurat în conditia sa primara decât prin Întruparea lui Hristos. Aderând prin botez la corpul lui Hristos, Biserica si crescând neîncetat prezenta în suflet a Domnului prin virtuti si Sfintele Taine, el poate progresa la infinit în unirea cu Dumnezeu, antrenând în aceasta neamul omenesc si universul întreg. Este învatatura despre epectaza, a urcusului neîntrerupt spre Dumnezeu.„Astfel, în eternitatea veacului fara sfârsit, cel care alearga spre Tine devine întotdeauna mai mare si mai înalt decât el însusi, crescând prin bogatia harului. Dar cum ceea ce este cautat nu comporta limite în sine, capatul a ceea ce este gasit devine pentru cei care urca punctul de plecare în descoperirea unui bine mai înalt. Iar cel care urca nu se opreste niciodata de a merge din început în început prin începuturi care n-au sfârsit."(Sinaxarul Sfintilor Capadocieni, Editura Cuvântul Vietii, Bucuresti, 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 957

Id: 37259

Data: Jan 10, 2014

Imagine: