Ieri, 2 octombrie, Amfiteatrul „Ion Heliade Radulescu“ din cadrul Bibliotecii Academiei Române a fost gazda prezentarii cartii „Sfântul Antim Ivireanul - Scrisori“, informeaza Ziarul Lumina. La eveniment au participat academicieni, profesori universitari, preoti, monahi, studenti si apropiati de opera antimiana.Volumul, îngrijit de arhimandritul Mihail Stanciu si academicianul Gabriel Ştrempel, cuprinde 17 scrisori redactate de Sfântul Antim Ivireanul si alte opt care fac referire la el ca mitropolit al Ţarii Românesti si ctitor al Manastirii Tuturor Sfintilor - Antim din Capitala, mai mult, gramatele patriarhale de la Constantinopol, Ierusalim, Alexandria si Antiohia, actul de caterisire si de ridicare a caterisirii nedrepte, actul de canonizare a lui. „Proiectul realizarii acestei carti l-am început cu doi ani în urma si mai întâi am adunat documentele din sursele românesti, scrisorile în limba româna ale Sfântului Antim, dar si scrisorile în limba greaca deja publicate în colectia lui Eudoxiu D. Hurmuzachi sub îndrumarea profesorului Nicolae Iorga. Aceste scrisori ale mitropolitului georgian vin sa întregeasca opera lui din noua colectie aparuta pâna acum la Editura BASILICA“, a spus în deschiderea evenimentului arhimandritul Mihail Stanciu de la Manastirea Antim, ctitoria ierarhului georgian.Primul vorbitor, academicianul Gabriel Ştrempel, a aratat în discursul sau ca volumul de scrisori prezentat astazi contine si documente inedite. „Este vorba despre un act datat decembrie 1709, o scrisoare a Patriarhului Hrisant Notara al Ierusalimului, potrivnicul ierarhului georgian. În aceasta scrisoare exista documente biografice pe care nu le cunostea nimeni. Nici eu, nici altii care s-au ocupat cu cercetarea personalitatii marelui ierarh. De aceea, este utila o noua editie dedicata vietii si activitatii lui Antim Ivireanul. Ma bucur din toata inima ca acest sfârsit de activitati privindu-l pe Sfântul Antim sub raport publicistic a avut loc la Biblioteca Academiei Române. Pentru ca tot aceasta institutie a manifestat prima interesul pentru opera marelui ierarh din Iviria când Ioan Bianu, directorul Bibliotecii Academiei, la 1886 a publicat prima editie a Didahiilor.“A urmat cuvântarea parintelui consilier Florin Şerbanescu, delegat al Preafericitului Parinte Patriarh Daniel. „Prezentarea acestei carti se încadreaza într-o ampla suita de aparitii editoriale care marcheaza în continuare anul acesta dedicat Martirilor Brâncoveni. Acest efort sustinut de diferite edituri în toata tara, la care se alatura consistent si editurile Patriarhiei Române, în speta, Editura BASILICA unde au aparut, cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, scrisorile Sfântului Antim.Aparitia «Scrisorilor» este dovada atasamentului nostru fata de o perioada si de oamenii acelei epoci care ne-au dat foarte multa demnitate noua ca români, ca popor important în Europa si întreaga lume. De ce este aceasta carte o valoroasa aparitie editoriala? Pentru ca ea reuneste pentru prima data acest tip de lucrari (scrisori) ale lui Antim, pe de o parte, si cele referitoare la el. Ele au mai fost publicate în diferite contexte (în documente Hurmuzachi, fie în volumele de predici unde sunt prezente apararile ierarhului înaintea domnitorului de la începutul anului 1712, fie în colectia Muzeului cartii vechi românesti si tiparului din Şcheii Brasovului), cu exceptia a doua, documentele nr. 2 si 7, asa cum apar ele inserate în carte, noutati descoperite de arhimandritul Mihail Stanciu.“ Al treilea vorbitor a fost artistul plastic Sorin Dumitrescu. „Este o eroare sa comentam o persoana sau un eveniment fara sa contextualizam. Documentele de care dispunem trebuie sa le luam si sa le traim, sa le luam în interiorul nostru si sa le întâmpinam printr-un comportament numit experiere harismatica. Ivireanul fara Brâncoveanu nu se poate. Şi reciproca e la fel de valabila. Fara acest excurs în România, ramas la Sfântul Mormânt, la Ierusalim, Antim nu ar fi dat rezultatele exceptionale din Ţara Româneasca. Mediul în care a intrat acest strain si s-a naturalizat e identic celui de astazi. Ţarile erau sub suzeranitate otomana. Ce se putea face în aceasta situatie? Aceasta piedica a fost transformata într-o trambulina. Ce înseamna asta? Antim si Brâncoveanu asemenea au folosit aceasta stare de suzeranitate ca sa poata face lucruri pe care liberi fiind nu le-ar fi putut realiza. Marile necazuri din care putem trage avantaje în istorie se numesc cu un nume catastrofa redemptorie, cum au fost caderea Bizantului, de pilda. Antim Ivireanul este o personalitate ecumenica. Sa ne gândim ca el exporta la începutul secolului al XVIII-lea tipografii în Orient, trimitea material de difuzare a Ortodoxiei, dar nu ca confesiune, ci în mod bizantin, adica universal. Ivireanul, ca si Brâncoveanu, nu apara o confesiune, ci Adevarul, pe Hristos“.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 623

Id: 44466

Data: Oct 3, 2014

Imagine: