Sfantul Apostol Toma este pomenit in prima duminica dupa marea sarbatoare a Sfintelor Pasti. Dincolo de cronologia evenimentelor din Evanghelii, trebuie sa existe un motiv cu totul special pentru care Biserica i-a acordat o astfel de cinste Apostolului Toma. Meditand asupra Evangheliei de astazi, vedem ca Sfantul Toma, asa-zisul necredincios, intuieste in semnele mortii lui Hristos taina Invierii Sale.Omul de dinainte de Hristos, si chiar de la Hristos incoace, nu reuseste, in general, sa depaseasca conceptia invesnicirii ca nemurire. El cauta vesnicia in nemurirea in sine, prin negarea si evitarea mortii. Aici intervine marele soc: nemurirea vine prin moarte. Sfantul Toma doreste, de fapt, sa vada la Hristos semnele mortii. El doreste sa se asigure ca a fost posibil ca Dumnezeu sa moara, si sa moara din iubire pentru noi, doreste sa traiasca experienta personala a iubirii divine. Orice dumnezeu s-ar fi dat jos de pe Cruce, numai Dumnezeul cel adevarat nu. In cazul in care Domnul n-ar fi trecut prin moarte, ci S-ar fi inaltat pur si simplu la cer, s-ar fi permanentizat moartea, nu invierea. Daca Hristos nu moare, nu inviem nici noi - aceasta este taina pe care a inteles-o, inaintea tuturor, Sfantul Toma. Aceasta este taina bobului de grau, care trebuie sa moara, ca sa aduca multa roada. Intelegand cutremuratoarea insemnatate, Sfantul Apostol Toma exclama Domnul meu si Dumnezeul meu!, mai mult decat marturisise inainte Petru ( Tu esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu - Matei 16, 16).Semnele mortii de pe trupul Domnului sunt si cea mai smerita si mai infricosatoare declaratie de iubire pe care Dumnezeu o face omului. Prin ele, Creatorul si Tatal ne spune tuturor: Uite, omule, ca atat de mult te iubesc, incat pe Fiul Meu cel Unul-Nascut L-am dat la moarte, si inca moarte pe Cruce, ca tu sa fii viu, in vecii vecilor! Astfel ele devin semne ale iubirii si Crucea devine altar vesnic sfintit al jertfei iubirii pana la moarte si dincolo de moarte.Omul de astazi si de totdeauna cauta mai degraba sa nu moara, nu sa moara si sa invieze. Cauta o vesnicie de-a gata, nu una care se lucreaza in noi, prin moartea trupeasca. Ratacitii zilelor noastre lupta pentru suprimarea mortii, prin diverse cercetari de anulare a imbatranirii, prin clonare. Toate acestea lupta in definitiv impotriva invierii si il blocheaza pe om la nivelul orizontal, in lumea aceasta. Insa in crestinismul autentic nu se traieste bine sau mult, ci se moare frumos. Bucuria crestina este bucuria invierii, dupa moarte, din moarte. De aceea, numai dupa Inviere, numai dupa moarte, Domnul nostru Iisus Hristos spune ucenicilor Bucurati-va!Rugaciunile care se citesc la inmormantare ne invata ca si moartea noastra nu este, in esenta, decat tot un semn al iubirii. Biserica spune: pentru ca rautatea sa nu fie fara de moarte - din iubire de oameni, ca un Dumnezeu al parintilor nostri ai poruncit ca omul sa moara trupeste. Prin moartea omului se distruge rautatea din el, iar iubirea, vesnica fiind, se implineste in sanul iubitor al Tatalui ceresc.Iata ca asa-zisul necredincios pomenit astazi ne incredinteaza asupra iubirii Domnului nostru Iisus Hristos pentru noi, cei plini de rautate vremelnica, dar chemati catre iubire vesnica, iubire care experimenteaza si biruie moartea pentru noi si impreuna cu noi. (Articol realizat de Pr. Iuliu Blaga si publicat in saptamanalul "Lumina de Duminica" din data de 12 mai 2013)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 660

Id: 30786

Data: May 12, 2013

Imagine: