Intr-o atmosfera de sarbatoare duhovniceasca prilejuita de bucuria cinstirii unuia dintre cei mai iubiți sfinți ai Eparhiei Romanului și Bacaului, Sf. Antipa de la Calapodești, ocrotitor spiritual al Paraclisului Arhiepiscopal de la Roman, consilierii centrului eparhial, alaturi de preoții slujitori ai Catedralei Arhiepiscopale și preoții din protopopiatul Roman, au oficiat la Catedrala Sf. Cuv. Parascheva din Roman, Sfanta Liturghie, dupa cum ne-a precizat Pr. Constantin Gherasim, inspector pe probleme de tineret si mass-media.In finalul intalnirii, pr. Ioan Gherasimescu, vicar-administrativ al Arhiepiscopiei Romanului și Bacaului, a rostit un cuvant de invațatura și zidire duhovniceasca, in care a subliniat importanța cinstirii Sf. Antipa.Acest cuvios parinte se numara printre cele mai alese roade duhovnicesti pe care le-a odraslit binecuvantatul pamant al Moldovei. Viata lui a fost povestita de el egumenului Pimen de la Manastirea Valaam din nordul Rusiei. S-a nascut in anul 1816 in satul Calapodesti, azi in judetul Bacau, primind din botez numele de Alexandru. Tatal sau era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, calugarita mai tarziu sub numele Elisabeta. A invatat carte la scoala satului. Inca nu terminase scoala cand tatal sau a fost chemat la Domnul. Ramas orfan, a fost nevoit sa invete mestesugul legarii de carti, pentru a contribui si el la intretinerea familiei.Dar pe cand avea 20 de ani fara de veste a fost cuprins de o negraita si minunata lumina, care i-a umplut inima de o nespusa bucurie , cum scria biograful sau. Drept aceea, si-a parasit familia, indreptandu-se spre Manastirea Neamt, dar staretul de aici nu l-a primit. A mers atunci spre o manastire din Ţara Romaneasca, se pare la Caldarusani, in care erau inca vii traditiile paisiene, mostenite prin ucenicii vrednicului de pomenire, staretul Gheorghe. Aici fratele Alexandru s-a dovedit a fi cu luare aminte la toate cuvintele de invatatura ale parintilor, nevoindu-se cu rugaciunea, cu postul, cu ascultarea, asa cum se cuvine celor dornici de viata calugareasca. Fara indoiala ca va fi staruit si in citirea cartilor folositoare de suflet, lucru pe care nu-l facuse in copilarie. Staretul de aici l-a tuns in monahism, dandu-i numele de Alipie.Dupa doi ani a plecat la Muntele Athos, despre care ii vor fi vorbit unii din parintii mai in varsta care traisera in acea gradina a Maicii Domnului . S-a asezat la Schitul romanesc Lacu, unde se nevoiau multi calugari de neam roman, fiind cunoscut de toti pentru asprimea vietii calugaresti care se ducea acolo. In acest schit s-a intarit sufleteste, prin ascultarile la care a fost randuit, ca si prin sfaturile pe care le primea cu dragoste si smerenie de la parintii cu invatatura si viata imbunatatita.Vreo patru ani a trait in Manastirea Esfigmenu, in nordul Sfantului Munte, mult ajutata de domnii moldoveni, precum si de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842). Acum a primit schima cea mare a calugariei, care cere post aspru, rugaciune si slujire neintrerupta, devenind schimonahul Antipa . Se pare ca tot acum a fost hirotonit intru ierodiacon si ieromonah. A trait apoi intr-o chilie, pe care a refacut-o.In anul 1860, Cuviosul schimonah Antipa, dupa o vietuire de aproape 20 de ani in Sfantul Munte, se reintoarce in Moldova. Tocmai atunci, doi imbunatatiti monahi moldoveni care traiau la Athos, Nifon si Nectarie, incepusera zidirea Schitului romanesc Prodromu, care va fi terminat si sfintit in 1863. Antipa a fost rugat sa mearga in Moldova pentru a strange ajutoare, in vederea terminarii lucrarilor de zidire. A stat la un metoc din Iasi (Bucium) al unei manastiri din Sfantul Munte. Numele sau ajunge sa fie cunoscut si aici, incat era cautat de multi credinciosi, pentru care era o adevarata pilda de smerenie, de dragoste si de traire cu adevarat crestina.Se indreapta apoi spre pravoslavnica Rusie, tot in vederea strangerii de ajutoare pentru Schitul Prodromu. S-a oprit la Kiev, pentru a se inchina moastelor Cuviosilor parinti din Lavra Pecerska, dupa care a pornit spre Moscova, si in cele din urma spre Petersburg, unde a primit felurite ajutoare de la mitropolitii din aceste doua orase, stareti de manastiri si credinciosi.Chiar din primul an al venirii sale in Rusia, a vizitat Manastirea Valaam, situata pe o insula din lacul Ladoga, in apropiere de Finlanda, care l-a impresionat in chip deosebit. Drept aceea, dupa ce a trimis ajutoarele la Schitul Prodromu, in noiembrie 1865 s-a asezat pentru totdeauna la Manastirea Valaam, si anume intr-o chilie de la schitul cu hramul Tuturor Sfintilor. Aici si-a continuat nevointele duhovnicesti, cautand sa fie folositor obstei care il infiase. De altfel, in aceasta manastire erau cunoscute traditiile paisiene, caci unii dintre monahii de pe vremuri fusesera ucenici ai marelui staret de la Neamt. Datorita vietii sale alese a ajuns sa fie cunoscut in partile de nord ale Rusiei, incat era cautat de multi calugari si credinciosi, pentru slujbe si cuvant de invatatura. S-au format, sub indrumarea lui, mai multi ucenici care l-au urmat in cele duhovnicesti.Dupa 17 ani de aspra vietuire, in ziua de 10 ianuarie 1882, Cuviosul Antipa ieroschimonahul si-a platit obsteasca datorie, departe de tara sa, dar mereu cu gandul la ea. A fost inmormantat in gropnita manastirii Valaam. Pentru ca era cunoscut si cinstit de toti pentru vrednicia sa, unul din ucenicii sai, ieromonahul Pimen, i-a scris viata care s-a tiparit in anul urmator la Petersburg, in ruseste, sub titlul: Viata vrednica de pomenire a ieroschimonahului Antipa. Cartea s-a raspandit repede, incat in 1893 a aparut din nou, tot la Petersburg. Faima lui de sfant s-a mentinut atat in Rusia, cat si la Muntele Athos, fie prin aceia care l-au cunoscut in timpul vietii, fie prin cartea pomenita aici. Asa se face ca in 1906, deci la 24 de ani de la mutarea lui catre Domnul, monahii rusi de la Manastirea Sfantul Pantelimon sau Rusicon, din Sfantul Munte Athos, l-au trecut in Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua 10, care s-a tiparit atunci in limba slava. Era deci vorba de o trecere in randul sfintilor fara un act oficial de canonizare din partea Bisericii, ci doar prin inscrierea numelui sau in Minei.La noi in tara, numele schimonahului Antipa a fost mai putin cunoscut, de vreme ce el si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in afara hotarelor ei. Dar este o mandrie pentru noi ca el a fost iubit si pretuit de monahii rusi, care l-au trecut in Sinaxar ca sfant cuvios , fiind singurul calugar roman athonit care s-a invrednicit de o asemenea cinstire. Faptul acesta a constituit un temei si pentru Sfantul Sinod al Bisericii noastre, in 1992, de a-l introduce in calendarele noastre in ziua chemarii sale la Domnul, adica la 10 ianuarie, si de a-l cinsti ca pe un vas ales al lui Hristos si a-i cere sa se roage pentru noi si pentru a noastra mantuire.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 604

Id: 27483

Data: Jan 10, 2013

Imagine: