Predica Preafericitului Parinte Patriarh DANIEL la Denia din Sfânta si Marea Joi, în Catedrala Patriarhala, 17 aprilie 2014. Text revizuit de autor.Sinaxarul zilei ne arata ca în Sfânta si Marea Vineri se face pomenirea Sfintelor si Mântuitoarelor si Înfrico­satoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mântui­torului nostru Iisus Hris­tos: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjo­curile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita si, înainte de toate, crucea si moartea, pe care le-a primit de bunavoie pentru noi. Se mai face pomenire de marturisirea mântui­toare facuta pe cruce de tâlharul recunoscator, care a fost ras­tignit împreuna cu El.Slujbele din aceasta zi cuprind: Denia de Joi seara (în timpul careia se citesc „cele douasprezece Evanghelii” care vorbesc de Patimirile Domnului), Ceasurile împaratesti (de vineri dimineata), Vecer­nia (în timpul careia se face si „Punerea în mormânt” sau scoa­terea Epitafului în mijlocul bisericii, spre închinare) si Pavecernita.Toate cântarile din Vinerea Patimilor arata rautatile lumii cazute în pacat: tradarea lui Iuda, frica prea mare a uce­nicilor si lepadarea lui Petru, rautatea si viclenia mai-marilor car­turarilor si fariseilor, lasitatea si nedreptatea lui Pontiu Pilat, violenta soldatilor, ratacirea si nerecunostinta multimilor, obraz­nicia tâlharului nepocait si nepasarea sau indiferenta multora carora Iisus le-a facut mult bine. Aceasta este lumea pacatului care ucide, lumea patimilor egoiste si a mortii.Pe de alta parte, slujbele din Sfânta si Marea Vineri inspirate din Sfintele Evanghelii, pe care imnografii le tâlcuiesc în stare de ruga­ciune si doxologie, arata îndelung-rabdarea si bunatatea Domnului Iisus Hristos fata de toti oamenii, adica iubirea Sa mai tare decât sufe­rintele chinurilor si decât durerile mortii pricinuite de oameni.Patimile sau Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mân­tuitoare si înfricosatoare. Ele sunt sfinte, pentru ca Cel ce sufera este nevinovat, este „Sfântul lui Israel”, Mesia, Fiul lui Dumne­zeu, Cel despre Care îngerul Gavriil i-a spus fecioarei Maria: „Sfântul Care Se va naste din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema” (Luca 1, 35); mântui­toare, deoarece, îndurând aceste Patimiri sau ispite ale durerii, Hristos ca Om nu Se desparte de Dumnezeu-Tatal; El ramâne împli­nitor al vointei lui Dumnezeu, „ascu­ltator facându-Se pâna la moarte, si înca moarte de cruce” (Filipeni 2, 8). La miezul zilei, în mijlocul Raiului si în ziua a sasea, când a fost facut omul, Adam si-a întins mâinile neas­cultarii spre pomul oprit si s-a despartit de Dumnezeu. Acum Iisus, Adam Cel Nou, Şi-a întins mâinile pe lemnul Crucii, în miezul zilei si în „mijlocul pamântului”, în ziua a sasea (vineri), pen­tru a arata ascultare fata de Dumnezeu pâna la moarte, vin­decând pe om de neascultare si mântuindu-l de despartirea lui de Dumnezeu-Izvorul vietii. El a fost rastignit în afara cetatii, într-o gra­dina, pentru ca si Adam cel vechi a calcat porunca înfrânarii sau a postului în gradina Raiului. În acest înteles, Sfântul Maxim Martu­risitorul arata scopul patimirii Domnului Iisus Hristos: „Acesta a fost ... scopul Domnului, ca, pe de o parte, sa asculte de Tatal pâna la moarte, ca om, pentru noi, pazind porunca iubirii, iar pe de alta parte, sa biruiasca pe diavol, patimind de la el prin carturarii si fariseii pusi la lucru de el”.Patimile sau Patimirile sunt înfricosatoare, pentru ca Cel ce patimeste în trup nu este numai om, ci este Dumnezeu-Omul. Cel atotputernic si smerit, Cel fara de pacate, de bunavoie ia asupra Sa urmarea pacatelor lumii cazute. Pentru ca Cel ce patimeste pe Cruce este Dumnezeu, Facatorul cerului si al pamântului, se fac minuni în cer si pe pamânt: soarele se întuneca, în semn de doliu, iar pamântul se cutremura, în semn de înfricosatoare uimire. De aceea, dupa cum minunile Sale izvorâte din iubire pentru oa­meni sunt patimite, ca de pilda învierea lui Lazar pentru care a plâns, tot asa Patimirile Sale pe Cruce sunt minu­nate, dupa cum spune Sfântul Maxim Marturisitorul.În unele cântari ale slujbelor din Sfânta si Marea Vineri se arata uimirea celor ce vad iubirea smerita si îndelung-rabdatoare a Mântui­torului Care devine neputincios, desi El este atot­pu­ternic. Hristos patimeste pentru noi din iubire sfânta, ca pe noi sa ne mântuiasca de patimi, dupa cum se spune într-o cântare: „Fiecare madular al Sfântului Tau trup a rabdat ocara pentru noi: capul a rabdat spini, fata, scuipari; obrazul, loviri cu palme; gura, gustarea otetului celui amestecat cu fiere; urechile, hulele cele pagânesti; spatele, biciuiri, si mâna, trestie, întinsorile a tot trupul pe cruce si cuie; încheieturile si coasta, sulita. Cel ce ai patimit pentru noi si ne-ai mântuit pe noi de patimi; Care Te-ai smerit pentru noi, prin iubirea Ta de noi, si ne-ai înaltat, Atotputernice Mântuitorule, miluieste-ne pe noi”.Multimea sensurilor duhovnicesti este coplesitoare si, în ace­lasi timp, uimitoare. Fiecare Evanghelie ne aduce o taina în plus în ceea ce priveste iubirea lui Dumnezeu. Trei aspecte însa revin în ceea ce numim noi comentariul liturgic sau cântarile de la strana, care sunt o meditatie selectiva asupra unor aspecte din cele douasprezece Evanghelii.În primul rând, Biserica a fost sensibila la ceea ce a prevazut Sfânta Scriptura privind moartea Mântuitorului Iisus Hristos, deoarece multe aspecte ale patimirii Mântuitorului sunt deja prezise, proo­rocite cu sute de ani înainte. De pilda, expresia din Psalmi „Împartit-au hainele Mele lorusi si pentru camasa Mea au arun­cat sorti” (Ps. 21, 20) este o profetie a Sfintei Scripturi cu peste 800 de ani înainte de Hristos.O alta profetie se refera la „Ţarina Olarului”: „Şi au luat cei treizeci de arginti, pretul Celui pretuit, pe care l-au pretuit fiii lui Israel, si i-au dat pe Ţarina Olarului” (Matei 27, 9-10; cf. Ieremia 32, 9; Zaharia 11, 12-13). Acestia sunt argintii pe care Iuda i-a aruncat în Templu, mustrându-l constiinta ca a vândut sânge nev­inovat (cf. Matei 27, 3-5). Ţarina Olarului a fost cumparata pentru ca sa devina un loc de înmormântare pentru strainii din Ierusalim. Iar Evanghelia ne spune ca, întrucât tarina aceasta a fost cumparata prin vânzare de sânge nevinovat, ea se nu­meste pâna astazi „Ţarina Sângelui”, deci s-a schimbat denumirea ei din „Ţarina Olarului” în „Ţarina Sângelui” (cf. Matei 27, 6-8).O alta profetie zice: „Vor privi la Cel strapuns” (cf. Zaharia 12, 10). Stra­pun­gerea coastei Mântuitorului Iisus Hristos a fost, deci, profetita si ea cu mult timp înainte, prin inspiratia Duhului Sfânt.Al doilea aspect deosebit de semnificativ pentru viata noastra spirituala si pentru credinta noastra este modul cum s-a compor­tat natura înconjuratoare în timpul Patimirilor lui Hristos pe Cruce. Din acest punct de vedere, slujba din seara aceasta spune ca toata faptura s-a cutremurat vazând pe Facatorul ei suferind: „Toata faptura s-a schimbat de frica, vazându-Te pe Tine, Hristoase, pe Cruce rastignit. Soarele s-a întunecat si temeliile pamântului s-au cutremurat. Toate au patimit împreuna cu Tine, Cel ce ai zidit toate; Cel ce ai rabdat de voie pentru noi, Doamnei, slava Ţie”. Dimensiunea aceasta cos­mica a suferintei Mântui­torului este subliniata numai în cântarile orto­doxe. Al treilea aspect pe care slujba din seara aceasta ni l-a pus în fata, ca o pe icoana de meditatie, este modul în care diferite persoane s-au comportat în fata suferintelor si în fata mortii Mântuitorului Iisus Hristos. Daca meditam cu atentie la diferite categorii de oameni, vedem ceva deosebit de important: în fiecare cate­gorie exista oameni care se îndeparteaza de Iisus, se comporta cu ostili­tate, cu dusmanie, cu indiferenta, dar sunt si oameni care ramân fideli sau credinciosi pâna la capat. De exemplu, Pontiu Pilat, care reprezenta pe romanii cei ce au ocupat Ţara Sfânta, mai întâi constata nevinovatia lui Iisus, dar, sub presiunea mai-marilor carturarilor si fa­riseilor si sub presiunea multimii, cedeaza si le face voia pentru a nu-si pierde dregatoria, osândind pe Iisus la moarte. Mai-marii carturarilor si fariseilor întruniti în Sinedriu Îl judeca pe Mân­tuitorul Iisus Hristos, sunt împotriva Lui, dar cineva, totusi, chiar si din aceasta categorie, simte taina prezentei lui Dumnezeu în Iisus Hristos, si anume: Iosif din Arimateea, cel care a cerut trupul lui Iisus de la Pilat pentru a-L îngropa. De asemenea, Nicodim, om întelept si drept, pretuia mult pe Iisus si a crezut în El. Mai retinem, de asemenea, ca si din multimea oamenilor simpli, unii spuneau: „Rastigneste-L! Rastigneste-L!”, însa un om din popor care venea de la tarina, Simon Cireneanul sau Simon din Cirene, L-a aju­tat pe Iisus sa-Şi duca Crucea. El devine, astfel, icoana celui ce ajuta pe semenul sau când acesta nu mai poate sa-si duca propria Cruce a suferintei. Persoanele care ne retin în mod deosebit atentia, pentru ca e vorba de Taina Bisericii însasi, sunt Maica Domnului si ucenicul iubit al Domnului, Sfântul Ioan Evanghelistul. Cu ni­meni nu vorbeste Iisus de pe Cruce; multi striga hule îm­potriva Lui, iar El tace. Totusi, El vorbeste cu cineva, nu pentru ca este întrebat, ci pentru ca are un testa­ment de facut. El spune Maicii Sale: „Femeie, iata fiul tau”, ara­tându-l pe uce­nicul iubit, iar lui îi spune: „Iata mama ta”. Iar Evanghelia adauga: „si din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine” (Ioan 19, 27). În acest sens, Maica Domnului devine mama spirituala a tuturor celor care Îl iubesc pe Iisus în orice vreme.Maica Domnului stând la picioarele Crucii, în dreapta Crucii, asa cum o vedem în icoane, reprezinta însasi Taina Bisericii, figura ecclesiae, cum spuneau Parintii Latini. Ea sufera mult ca mama, dar nu mai are nici o teama de nimeni, ea nu spune nici un cuvânt, deoarece Dumnezeu-Cuvântul trece prin moarte. Ea doar priveste si traieste taina mortii Fiului ei rastignit într-o durere negraita. În iconografia ortodoxa, coasta strapunsa a lui Iisus a fost prefi­gurata odinioara când, din coasta lui Adam, a fost facuta Eva. Dupa cum Eva a fost facuta din coasta lui Adam, la fel Biserica se naste din coasta lui Iisus, Noul Adam. Evanghelia dupa Ioan ne spune: „Şi unul din soldati cu sulita a strapuns coasta Lui si îndata a iesit sânge si apa” (Ioan 19, 34) - simbolul Euharistiei si al Botezului. În partea dreapta a lui Iisus, aproape de coasta Lui strapunsa, sta Maica Domnului, pentru ca ea de la început a purtat în sine taina Bisericii, adica a umanitatii care-L poarta în ea pe Hristos, deoarece ea L-a purtat pe Hristos în pântece înainte de nasterea Lui, iar apoi L-a aratat pe Hristos lumii. Sfântul Ioan, ucenicul iubit care sta lânga Crucea lui Iisus de partea stânga, reprezinta clerul cel mai fidel lui Hristos, adica pe acei slujitori ai lui Hristos care niciodata nu-si pierd credinta si curajul. De aceea, în coltul drept al Sfintei Mese din Sfântul Altar, unde a fost asezat la sfintirea bisericii chipul Sfântului Evanghelist Ioan, sunt hirotoniti epis­copul, preotul si diaconul. Acolo cel ce urmeaza sa fie hirotonit pune capul pe coltul Sfintei Mese, dupa cum la Cina cea de Taina ucenicul iubit Ioan a pus capul pe pieptul Mântui­torului Hristos, fiind cel mai aproape de el. Întrucât Sfântul Ioan a fost cel mai aproape de Hristos la Cina cea de Taina si singurul ucenic lânga Crucea lui Hristos, tot el a ajuns primul la mormântul lui Hristos în dimineata Învierii Sale.În Evanghelia dupa Ioan, se arata ca aceeasi daruire de Sine a Mântuitorului Iisus Hristos, prezenta când El moare pe Cruce pentru pacatele lumii, se ma­nifesta si în taina Învierii Sale: „Pentru aceasta Ma iubeste Tatal, fiindca Eu Îmi pun viata Mea, ca iarasi sa o iau. Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi o dau. Putere am Eu ca sa o dau si putere am iarasi sa o iau. Aceasta porunca am pri­mit-o de la Tatal Meu” (Ioan 10, 17-18).Legatura aceasta nedespartita dintre puterea Crucii si a Învi­erii, ca putere a iubirii jertfelnice si smerite, care nu se cauta pe sine în mod egoist, ci pe Dumnezeu si pe semeni, se vede atât în moartea, cât si în În­vierea Mântuitorului Iisus Hristos, mai ales prin faptul ca, dupa Înviere, El Se daruieste în Sfânta Euharistie pentru iertarea pacatelor tuturor celor ce cred în el.În moartea lui Hristos pe Cruce, puterea iubirii Sale jertfelnice se vede în iertare, în capacitatea de a-i ierta pe cei care-L rastignesc: „Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23, 34). Dupa Înviere, puterea iubirii Sale jertfelnice se vede în Euharistie (cf. Luca 24, 30-31). Noi nu-i putem ierta, uneori, nici pe cei pe care îi iubim sau zicem ca îi iubim, dar în cazul Mântuitorului, El nu-i blestema pe cei ce-I fac rau si nu spune lui Petru „Scapa-Ma de ei”, ci îi spune „Întoarce sabia ta la locul ei, ca toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26, 52). Iisus nu foloseste violenta ca sa-Şi exter­mine dusmanii, ca sa poata El supravietui. El prefera sa îndure violenta altora, decât sa raspunda la violenta cu violenta. Iisus prefera sa îndure ura altora decât sa cada El Însusi din starea de iubire fata de Dumnezeu si fata de oameni. Aici vedem deja puterea iubirii jertfelnice si iertatoare, care anticipeaza Învierea.Slujbele din Sfânta si Marea Vineri la care participam ne învața sa ne deschidem sufletul pentru ca Hristos-Domnul Cel Rastignit, cu prezenta Sa nevazuta, dar reala, sa ne daruiasca si noua putere duhovniceasca de a birui rautatea cu bunatatea si pacatul cu sfintenia. Cei ce au postit, cei ce si-au plâns pacatele, cei ce s-au spovedit, cei ce au facut milostenie, cei ce au iertat pe altii, au biruit încetul cu încetul ispitele lacomiei, ale mândriei si ale rautatii. Iar cei ce, trecând prin necazuri si prin încercari, nu-si schimba si nu-si împutineaza credinta si nici dragostea lor fata de Dumnezeu si fata de semeni, aceia pot birui ispitele suferintei si se unesc cu Hristos. Foarte adesea, oamenii trec prin necazuri, prin sufe­rinte, iar daca aceasta trecere a lor prin sufe­rinta îi apropie mai mult de Dumnezeu prin rugaciune si prin înduhovnicirea vietii lor, atunci au început sa simta pu­terea Crucii si puterea Învierii în viata lor.Sa ne Domnului Hristos sa ne daruiasca puterea aceasta duhovniceasca a iubirii îndelung-rabdatoare, a dragostei duhov­nicesti curate nu numai când ne merge bine, ci si când trecem prin încercari si prin necazuri, pentru a simti bucuria izvorâta din iubirea lui Hristos Cel Rastignit si Înviat pentru noi, spre slava Preasfintei Treimi si spre a noastra mântuire.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 1301

Id: 39956

Data: Apr 18, 2014

Imagine: