Instituirea Tainei Euharistiei de catre Hristos a constituit punctul de plecare pentru repetarea acesteia de ucenicii Sai. „Frângerea pâinii“, asa cum apare denumita în Faptele Apostolilor, era elementul central al vietii liturgice pentru comunitatea crestina primara si a ramas astfel pâna în prezent. Cu toate acestea, înca din primul veac au existat anumite probleme legate de desfasurarea corespunzatoare a ritualului liturgic, asa cum putem observa din marturia Sfântului Apostol Pavel cuprinsa în prima sa Epistola adresata Corintenilor.În capitolul al unsprezecelea al primei Epistole catre Corinteni regasim un pasaj amplu care trateaza diferite aspecte legate de Taina Euharistiei. În debutul acestuia ni se spun urmatoarele: „Şi aceasta poruncindu-va, nu va laud, fiindca voi va adunati nu spre mai bine, ci spre mai rau. Caci mai întâi aud ca atunci când va adunati în biserica, între voi sunt dezbinari, si în parte cred. Caci trebuie sa fie între voi si eresuri, ca sa se învedereze între voi cei încercati. Când va adunati deci laolalta, nu se poate mânca Cina Domnului; caci, sezând la masa, fiecare se grabeste sa ia mâncarea sa, încât unuia îi este foame, iar altul se îmbata. N-aveti, oare, case ca sa mâncati si sa beti? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si rusinati pe cei ce nu au? Ce sa va zic? Sa va laud? În aceasta nu va laud“ (I Corinteni 11, 17-22). Conform parerii cercetatorilor, aici este criticat comportamentul necuviincios de care dadeau dovada locuitorii din Corint la celebrarea Euharistiei. Nu exista marturii conform carora sa putem afirma ca în primul veac Euharistia era însotita de ajunarea nocturna, asa cum este cazul în zilele noastre, dar este foarte posibil ca înca de atunci sa fi existat macar un post de câteva ore. Cu toate acestea, unele comunitati încalcau aceasta rânduiala si fie consumau alimente înainte de Împartasanie, fie se împartaseau grabnic pentru a putea apoi sa treaca la momentul agapei colective. Însa mai exista o problema fundamentala. Cei bogati nu împarteau mâncarea lor cu cei saraci, ci se grabeau sa se laude cu propriile feluri de mâncare, îngâmfându-se cu bunastarea lor. Din marturia Sfântului Apostol Pavel reiese ca nu se acorda cinstirea cuvenita Tainei Euharistiei, ci doar agapei care urma celebrarii acesteia. Din pacate, si în prezent observam un comportament asemanator, în special în zilele în care se celebreaza parastase. Liturghia este complet ignorata de unii crestini, care se preocupa exclusiv de aranjarea colivei sau a altor prinoase pe masa aranjata în acest scop, facând mult zgomot si izbucnind iritati atunci când li se atrage atentia. Prioritatile nu sunt situate într-un mod corespunzator. Fara cinstirea cuvenita Tainei Euharistiei, orice agapa ulterioara se transforma într-un banchet lumesc.Marturia EvanghelieiPentru a sustine cele precizate anterior, Sfântul Apostol Pavel recurge la exemplul evanghelic al instituirii Euharistiei de Domnul nostru Iisus Hristos. „Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, si, multumind, a frânt si a zis: «Luati, mâncati; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea». Asemenea si paharul dupa Cina, zicând: «Acest pahar este Legea cea noua întru sângele Meu. Aceasta sa faceti ori de câte ori veti bea, spre pomenirea Mea». Caci de câte ori veti mânca aceasta pâine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pâna când va veni“ (I Corinteni 11, 23-26). Este posibil ca în comunitatea din Corint sa fi aparut o serie de eretici care considerau Sfânta Împartasanie un simplu simbol. De altfel, ceva mai sus, Sfântul Apostol Pavel discuta problema „dezbinarilor“, care începusera deja sa framânte o parte din comunitatile crestine ale vremii respective. De aceea, el face referire cu exactitate la cuvintele Mântuitorului, pentru a fixa în mintea crestinilor din Corint realitatea prezentei lui Hristos în Euharistie. Constatam ca si în zilele noastre exista unele persoane care, desi merg la biserica, se spovedesc si se împartasesc arareori, de cele mai multe ori fiind lipsite de orice constiinta a prezentei reale a lui Hristos în Euharistie. Credinta în aceasta prezenta constituie piatra de temelie a cresterii noastre duhovnicesti. În lipsa ei, orice alt mijloc de crestere „spirituala“ îsi pierde consistenta.(Mai multe informații în Ziarul Lumina)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 669

Id: 37588

Data: Jan 23, 2014

Imagine: