Astfel unii, lipsiti cu totul de nadejdea in cuvantul lui Dumnezeu, Care toate le poate, avand in suflet raul miros al putreziciunii si locuind intr-o locuinta a mortilor, aud Cuvantul venit la ei si puterea Lui patrunzand in sufletele lor, prin spusa: vino afara! dar ies inca legati de legaturile mortii.A scos pe mortul rau mirositor, dupa a patra zi de la moarte, din mormant si aporuncit celui legat si impiedicat, sa umble. Şi indata moartea a fugit de la el si mortul s-a miscat, izbavit de putreziciune. Lepadand raul miros al acesteia, a iesit scapat de portile mortii si neimpiedicat de legaturi. Eliberat de acoperamantul fetei, care-i opera vederea, a alergat neimpiedicat spre Cel ce l-a chemat, cunoscand glasul Stapanului. Caci cuvantul avea putere dumnezeiasca si porunca imparateasca avea puterea sa desfiinteze moartea si sa inlature stricaciunea, fiind dovada unei puteri mai presus de ratiune. Folosirea de strigarea patrunzatoare era straina si neobisnuita Mantuitorului Hristos. Caci Dumnezeu-Tatal zice undeva despre El: Nu va striga, nici va grai tare si cele urmatoare (Is. 42, 2). Caci faptele Dumnezeirii adevarate sunt nemustratoare si netulburatoare.Asa sunt faptele adevarului in Hristos, caci este Dumnezeu din Dumnezeu dupa fire si adevarat. Deci ce zicem, cand Il vedem strigand in mod neobisnuit? Nu va cobori cineva la atata nebunie, ca sa spuna ca El a iesit din ceea ce se cuvine si ca a gresit fata de ceea ce trebuie! Cum poate fi aceasta? Deci strigarea are un motiv. Vom spune ca ea a fost necesara spre folosul ascultatorilor. Caci face din minunea cu privire la Lazar un chip al invierii generale a mortilor.Şi ceea ce s-a implinit cu unul devine chipul tuturor. Deoarece credem ca va veni ca Judecator, socotim ca va fi o strigare oarecare prin trambita, dupa cuvantul lui Pavel (I Cor. 15, 52), care va porunci celor ce zac in pamant invierea, acest negrait lucru savarsindu-se prin puterea lui Dumnezeu, Care toate le poate. Pentru aceasta si Legea data prin Moise, cand s-a inchipuit sarbatoarea cortului, a zis: Praznuiti-o aceasta in amintirea trambitelor .Porunca Stapanului prevedea ca se vor cladi iarasi trupurile omenesti si ca sufletul fiecaruia isi va reprimi trupul sau. In acesta rasuna trambita lui Dumnezeu, ca o porunca a invierii, precum s-a spus. Ca chip al acestei porunci Hristos a spus, in cazul lui Lazar, ceva mare si vrednic de auzit, nereferindu-se la ceva obisnuit, ca sa le arate chipul celor ce vor fi in viitor. Astfel unii, lipsiti cu totul de nadejdea in cuvantul lui Dumnezeu, Care toate le poate, avand in suflet raul miros al putreziciunii si locuind intr-o locuinta a mortilor, aud Cuvantul venit la ei si puterea Lui patrunzand in sufletele lor, prin spusa: vino afara! dar ies inca legati de legaturile mortii. Caci a iesit, zice, mortul legat (In11, 44). Apoi, fiind de fata si ucenicii, si El poruncindu-le, ei dezleaga de legaturile mortului pe cel ce, ascultand de Fiul lui Dumnezeu, a iesit din mormant. Iar cel dezlegat porneste liber si indata se alatura lui Iisus. Socotesc ca Lazar este un simbol general. El era din Betania, care inseamna casa ascultarii. El s-a imbolnavit, insa pe urma s-a insanatosit, pentru ca era prieten al lui Iisus. Deci nu trebuie sa-si piarda nadejdea nici cel ce se afla in raul extrem. E bine sa nu se imbolnaveasca cineva, dar, daca se imbolnaveste, sa se roage ca sa nu-i fie boala spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu. Deci se poate vedea ca cel ce urmeaza lui Iisus iese la glasul lui Iisus inca legat si strans de lanturile pacatelor, facandu-se viu fiindca a ascultat prin pocainta de glasul lui Iisus. Dar pentru ca nu s-a dezlegat inca de legaturile pacatului, nu poate umbla pe picioarele lui liber, nici nu poate face lucruri deosebite in mod dezlegat, avand mainile legate si picioarele tinute in legaturile celor morti. De aceea, are vederea acoperita de nestiinta. Dar, dezlegat si inviat prin porunca lui Iisus, porneste pe aceasta cale, incat ajunge sa fie in unire cu Iisus.Nu s-a scris cui a poruncit sa-l dezlege. Poate ucenicilor, sau iudeilor care L-au urmat, sau poate ingerilor care Ii slujeau spre mantuirea oamenilor. Şi trebuie vazuta si deosebirea dintre cei care mor: unii nu ies din casa, ca fiica lui Iair, unii sunt dusi spre mormant, ca fiul vaduvei, iar unii sunt asezati deja in mormant si au inceput sa putrezeasca. Mai nefericiti decat acestia sunt cei ce intarzie si mai mult in mormant. (Articol preluat de pe www.doxologia.ro)(Extras din Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2000).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 764

Id: 21136

Data: Apr 7, 2012

Imagine: