Duc la moarte pe Datatorul vietii. Şi s-a facut aceasta pentru noi, prin puterea si iconomia dumnezeiasca mai presus de minte, patimirea si sfarsitul Lui risipind intr-un mod neasteptat planul iudeilor. Şi ei au luat pe Iisus si L-au dus ca sa fie rastignit. Şi ducandu-Şi crucea, a iesit la locul ce se cheama al Capatanii, care evreieste se zice Golgota, unde L-au rastignit, si impreuna cu El pe alti doi, de o parte si de alta, iar in mijloc pe Iisus (In 19, 16-18)Duc la moarte pe Datatorul vietii. Şi s-a facut aceasta pentru noi, prin puterea si iconomia dumnezeiasca mai presus de minte, patimirea si sfarsitul Lui risipind intr-un mod neasteptat planul iudeilor. Caci patima lui Hristos s-a prefacut intr-un mijloc de biruire a mortii, si moartea Domnului s-a facut inceputul innoirii omenirii spre nestricaciune si viata noua. Purtand pe umeri lemnul pe care avea sa fie rastignit, inainteaza, fiind osandit de mai inainte la moarte si purtand aceasta hotarare asupra Lui numai pentru noi. Caci a luat asupra Sa osanda ce atarna cu dreptate asupra celor pacatosi, in baza Legii. Pentru ca S-a facut pentru noi blestem, caci Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn, dupa cum s-a scris (Gal. 3, 13). Iar blestemati suntem noi toti, care nu voim sa implinim Legea dumnezeiasca. Caci in multe pacatuim toti (Iac. 3, 2), firea omeneasca fiind foarte lunecoasa spre aceasta. Fiindca a zis Legea dumnezeiasca: Blestemat este oricine nu staruie intru toate celescrise in cartea Legii, ca sa le faca (Deut. 27, 26). Deci blestemul se refera la noi, si nu la altceva. Caci cei vinovati de calcarea Legii si dusi cu repeziciune la lunecarea din ceea ce s-a randuit se cuvine sa fie pedepsiti. Cel ce n-a stiut de pacat S-a facut blestemat pentru noi, ca sa ne elibereze pe noi de vechiul blestem. Fiindca a fost de ajuns sa patimeasca pentru toti Dumnezeu Cel mai presus de toti, ca, prin moartea trupului Sau, sa obtina rascumpararea tuturor.Deci Hristos nu poarta crucea cuvenita Lui, ci pe cea care atarna peste noi si pe care eram datori sa o purtam noi, daca ne gandim la osanda ce ni se da prin Lege. Caci, precum a fost intre morti nu pentru Sine, ci pentru noi, ca sa Se faca incepatorul vietii noastre, desfiintand in Sine stapanirea mortii (Evr. 2, 14), asa a luat asupra Sa si crucea cuvenita noua, osandind in Sine pedeapsa provenita din Lege, ca toata faradelegea sa-si astupe gura ei, dupa cuvantul din Psalmi (Ps. 106, 42), o data ce Acela care nu avea pacat a fost osandit pentru pacatul tuturor. Iar ceea ce s-a savarsit in Hristos va folosi foarte mult sufletelor noastre, intrucat ni S-a facut model de barbatie. Socotesc ca nu vom putea in nici un alt mod sa ajungem la bunatatile desavarsirii si la unirea deplina cu Dumnezeu, daca nu vom pune iubirea fata de El mai presus de cea fata de viata pamanteasca si nu vom voi sa ne primejduim, cu toata ravna, pentru adevar, daca nu se va cere aceasta. Fiindca zice Domnul nostru Iisus Hristos: Cel ce nu-si ia cruceasi nu-Mi urmeaza Mie nu este vrednic de Mine (Mt. 10, 38). Iar a-si lua crucea cred ca nu inseamna nimic altceva decat a se lepada de lume pentru Dumnezeu si a socoti viata cu trupul ca al doilea bine intre cele nadajduite. Domnul nostru Iisus Hristos nu Se rusineaza sa poarte crucea si sa patimeasca din iubire pentru noi. Noi insa, nenorocitii, desi avem ca mama acest pamant nesimtitor si am fost chemati la existenta din nimic, nu indraznim uneori nici macar sa ne atingem de faptele evlaviei si, daca ni s-ar intampla sa patimim ceva pentru Hristos, am socoti aceasta o rusine de nesuportat - si ne-am feri de batjocura celor obisnuiti sa rada de noi - ca savarsim un lucru pierzator lepadand ceea ce place Dumnezeului tuturor pentru putina si trecatoarea iubire de slava, bolind de mandrie, care este maica tuturor relelor si cazand, de aceea, in pacatele ce vin din ea.Cugetam si lucram ca niste slugi care se cred mai presus de Stapanul si ca niste ucenici, mai presus de invatatori. E o slabiciune cumplita, care pune mintea la picioare, coborand-o de la cinstea ce i se cuvine.Sa amintim cum dumnezeiescul Petru a socotit de nesuportat prezicerea patimilor de pe cruce, facuta de catre Domnul nostru Iisus Hristos, caci a spus: Iata nesuim la Ierusalim si se vor implini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului,caci va fi dat paganilor... si, dupa ce Il vor biciui, Il vor ucide si-L vor omori (Lc. 18, 31-32). Iar ucenicul neintelegand inca taina, ca unul ce era iubitor al Invatatorului, miscat de evlavie, a zis: Ai mila de Tine, Doamne, sa nu Ţi se intample Ţie aceasta. Şi ce raspunde la aceasta Hristos? Mergi inapoia Mea, satano! Sminteala imi esti; ca nu cugeti cele ale lui Dumnezeu, ci cele ale oamenilor (Mt. 16, 23). Din acestea putem culege mult folos, caci vom sti, atunci cand vom fi chemati in slujba lui Hristos, ca trebuie sa ne aratam barbatia cea dupa Dumnezeu si sa patimim luptele pentru virtute; dar si, daca cei ce ne cinstesc si ne iubesc mult ne impiedica sa facem ceva pentru dobandirea virtutii, ferindu-ne, chipurile, de lipsa de slava intre oameni, sa nu primim nicidecum indemnul lor. Caci nu se deosebesc in nici un fel de Satana, caruia ii este placut si obisnuit sa ne indemne la fapte de sminteala, sau sa ne atraga in rataciri si in vorbe molesitoare, spre a impiedica pe cel ce vrea sa staruie in cugetarea iubitoare de Dumnezeu, retinandu-l de la savarsirea a ceea ce-i este de folos. Şi mie mi se pare ca ceva de felul acesta voieste sa arate Hristos cand zice: daca ochiul tau cel drept tesminteste, scoate-l si arunca-l de la tine (Mt. 5, 29). Caci ceea ce ne pagubeste nu mai este al nostru, chiar daca prin legea iubirii ne atrage intr-o unitate, chiar daca firea il face sa para ca e al nostru.Iar cei doi talhari au fost rastigniti impreuna cu Hristos, viclenia iudeilor uneltind si aceasta. Caci osandesc pe cei nedrepti impreuna cu Cel drept, ca sa arate, si prin aceasta, cat mai necinstita moartea Mantuitorului. Acesti osanditi la rastignire impreuna cu Mantuitorul sunt un simbol al celor doua popoare, adica Israel si neamurile, un semn ca si ele vor scapa de stricaciune impreuna cu El. Pentru ce sunt aceia chipul celor doua popoare? Pe iudei Legea ii arata osanditi, caci erau vinovati de calcarea ei. Pe pagani ii arata astfel ratacirea, caci s-au inchinat fapturii in locul Facatorului (Rom. 1, 25).Dar si in alt mod cei rastigniti impreuna cu Hristos sunt alipiti Lui, caci, suportand moartea pentru vechea abatere, sunt schimbati spre viata noua si evanghelica. De fapt, Pavel a spus ca cei ce sunt ai lui Hristos si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si poftele (Gal. 5, 24), si iarasi vorbeste despre sine, ca despre toti: caci eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine (Gal. 2, 19-20). Iar altora le scrie: Daca deci ati murit lumii, pentru ce sunteti ca cei ce vietuiesc in lume (Col. 2, 20)? Caci moartea vechii vietuiri lumesti ne aduce viata in Hristos. Deci rastignirea celor doi talhari impreuna cu Hristos inseamna pentru noi infatisarea celor doua popoare care vor muri impreuna cu Mantuitorul Hristos, prin lepadarea placerilor lumesti si refuzul vietuirii trupesti, alegand sa traiasca impreuna cu Stapanul lor, ca unii ce, traind Lui, isi predau Lui viata lor. Nu se opune intru nimic acestui simbol faptul ca cei spanzurati impreuna sunt raufacatori. Caci inainte de credinta in Hristos eram, prin fire, fii ai maniei si toti osanditi la moarte, precum am spus la inceput.(Extras din Sfantul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia lui Ioan, Editura Sf. Lacu, 1999) - Preluat de pe doxologia.ro.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 560

Id: 21277

Data: Apr 13, 2012

Imagine: