Cu prilejul sarbatorii Sfintilor Împarati Constantin si Elena, la 21 mai 2014, Catedrala patriarhala îsi sarbatoreste hramul istoric. În acest sens, în cele ce urmeaza va prezentam un fragment din interviul realizat cu Înaltpreasfintitul Parinte Casian, Arhiepiscopul Dunarii de Jos, intitulat Sfântul Constantin, un Împarat Apostol, publicat în Ziarul Lumina din data de 21 mai 2013:Înalt Preasfintite Parinte Arhiepiscop Casian, este Sfântul Împarat Constantin modelul conducatorului european crestin?Nu este simpla abordarea acestui aspect în iconomia unui interviu. Mai înainte de toate, Sfântul Constantin este modelul omului lui Dumnezeu convertit în chip minunat. Preocupat la început de puterea lumeasca, fiu de împarat, crescut si educat în mânuirea armelor, în momentul unei lupte militare grele, are sansa de a descoperi o alta arma biruitoare, Sfânta Cruce, pu­terea si iubirea lui Dumnezeu. În toata istoria împaratilor romani, Sfântul Constantin face o exceptie, întrucât el crede în puterea Sfintei Cruci, desi era încrezator în puterea armelor si în tactica militara. De aici în­ce­pe, practic, o noua etapa, atât pentru el, cât si pentru umanitate: asocierea lui Dumnezeu nu numai pentru o lupta importanta, ci acceptarea Lui ca inspirator permanent în toate luptele pe care le are cu sine însusi, în familia sa, în armata si apoi la conducerea imperiului. Puterea lui Dumnezeu îl ajuta sa cu­ce­reas­ca pasnic Imperiul Roman de atunci. Pentru a-l conduce, el se inspira din lucrarea sfânta a Bisericii, care abia iesea din perioada cruntelor persecutii ale înaintasilor sai. El îndreapta ero­rile acestora, si nu doar opres­te persecutiile, ci le con­dam­na si proclama, în mod so­lemn, libertatea ca dar oferit de Dumnezeu omului. Aceasta li­ber­­tate o garanteaza în imperiul sau printr-o legislatie adecvata. Asa a rodit, în timp, în viata umanitatii si a Europei, concili­a­ri­tatea, si prin ea, împacarea oamenilor cu Dumnezeu, spre a fi pasnici între ei. El observa ca, dupa încetarea persecutiilor po­li­tice ale împaratilor romani, s-a nascut în Biserica o controversa care a generat mari necazuri, din nefericire cu consecinte du­re­roase, de dezbinare. Era vorba despre erezia lui Arie, care a luat proportii mari în imperiu. Împaratul a înteles ca o Biserica dezbinata nu mai este o Biserica linistita, iar aceasta stare nu-l ajuta nici pe el, în dorinta de unire a celor doua parti ale Eu­ro­pei, cea Occidentala cu cea Ra­sariteana, cum s-a si întâmplat prin stabilirea capitalei în Rasarit. Aceasta s-a realizat în chip spiritual, dar cu urmari sociale deosebite. Astfel a fost convocat Sinodul I Ecumenic la Ni­ceea, cu scopul restabilirii pacii spirituale. Sinodul ne-a oferit Simbolul credintei, Crezul, te­me­iurile doctrinare ale dreptei cre­dinte si „semintele“ spiritu­a­le, care au rodit în sufletele oa­me­nilor unitatea socio-politica, unificarea Europei.Mai multe informații în Ziarul Lumina

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 640

Id: 40787

Data: May 20, 2014

Imagine: