Biserica Ortodoxa sarbatoreste duminica, 27 octombrie, pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucurestilor.Sfântul Dimitrie cel Nou s-a nascut la începutul secolului al XIII-lea, într-o familie de tarani din satul Basarabi, în sudul Dunarii, apartinând în vremea aceea regatului Bulgariei. Sfântul Dimitrie a purtat din frageda pruncie lupte acerbe pentru a dobândi o viata virtuoasa, în post si rugaciune. Într-o zi, pe când se dusese cu animalele la pascut, a calcat pe un cuib acoperit de ierburi si a strivit puisorii care se aflau în el. Profund mâhnit, s-a hotarât, spre pocainta, sa lase descult timp de trei ani, fie iarna, fie vara, piciorul care strivise cuibul, fapta considerata de el a fi ca o crima. Mai târziu, s-a atasat unei comunitati monastice, iar dupa ce a ucenicit cele ale ascultarii, s-a retras în padure, unde si-a statornicit adapostul într-o pestera, aproape de râul Lom, nestiut de oameni si aducând zi si noapte rugaciunile si lacrimile sale ca ofranda lui Dumnezeu.Cunoscând dinainte ziua mortii sale, s-a întins între doua lespezi de piatra si si-a dat în pace sufletul lui Dumnezeu. Au trecut ani multi si lumea uitase de existenta acestui pustnic, pâna într-o zi când - la trei veacuri dupa moartea Sfântului - o inundatie a facut ca apele râului sa urce pâna la pestera. Curentul a ridicat lespezile de piatra si a purtat cu el, îngropat în noroi, trupul ramas nestricat. Dupa alti 100 de ani, Sfântul îi aparu în vis unei fetite bolnave de duh necurat, poruncindu-i sa ceara parintilor ei s-o duca la malul râului, pentru a-si afla tamaduirea. De cum s-a aflat aceasta vestire, o mare multime de oameni, în frunte cu clericii din episcopie, a însotit familia fetitei pâna la locul în care, mai înainte, locuitorii observasera deja o lumina misterioasa si credeau ca este o comoara. S-au pus pe sapat si, de îndata, au descoperit trupul sfântului, întreg si stralucind de harul Duhului Sfânt. Fetita s-a vindecat pe loc. Trupul sfântului a fost transportat cu mare cinstire pâna în satul Basarabi, unde alte vindecari s-au petrecut. Atunci, poporul a venit din toate partile sa cinsteasca moastele Sfântului.Domnitorul Ţarii Românesti a trimis preoti si slujitori ca sa constate aceasta descoperire minunata si sa-l aduca pe Sfânt la Bucuresti, la biserica Curtii domnesti. L-au luat aceia pe Sfânt si au plecat spre Bucuresti, dar când au ajuns aproape de Ruse, lânga o fântâna, boii n-au mai vrut sa mearga cu nici un chip. Vazând aceasta minune, cei trimisi s-au sfatuit si au hotarât sa înjuge la car doi junci tineri neînvatati, ca sa vada încotro vrea Sfântul sa mearga. Şi asa s-a întors Sfântul la Basarabi în mijlocul satului si a ramas acolo. Trimisii domnitorului s-au întors la Bucuresti si au povestit cele petrecute, dupa care domnitorul a trimis alti oameni si puse sa se ridice, pe cheltuiala lui, o biserica în sat.Facator de minuniAsezat acolo, Sfântul a facut, de-a lungul vremii, multe alte minuni. Spre sfârsitul Razboiului ruso-turc (1774), armata rusa a ajuns în preajma satului Basarabi. Generalul Piotr Saltikov a poruncit ca moastele Sfântului Dimitrie sa fie transportate în Rusia, spre a le pune la adapost de o eventuala profanare de catre turci. Atunci când cortegiul a ajuns la Bucuresti, un crestin evlavios, Hagi Dimitrie, care era prieten cu generalul, i-a cerut acestuia sa lase românilor moastele Sfântului, spre mângâiere, dupa toate durerile pricinuite de razboi. Generalul Saltikov a fost de acord. Trupul Sfântului Dimitrie, întâmpinat cu mare alai, a fost asezat în biserica cea mare a Mitropoliei de la Bucuresti.Ca ocrotitor al Bucurestiului, a pazit ca un strajer, de pe Dealul Mitropoliei, locuitorii de pe malurile Dâmbovitei. În vremurile de necaz, racla cu sfintele sale moaste era scoasa în procesiune pe strazile Capitalei. Asa s-a întâmplat în timpul epidemiei de ciuma bubonica din anii 1813-1814, numita si „ciuma lui Caragea” (pe atunci era domnitor Ioan Gheorghe Caragea). Mureau zeci de oameni zilnic. La cererea domnului, s-a facut procesiune cu moastele Cuviosului Dimitrie. Drept rasplata pentru ajutorul invocat, epidemia a scazut în intensitate, locuitorii Capitalei reusind sa scape de cumplitul blestem. Sfântul Cuvios Dimitrie a raspuns rugaciunilor credinciosilor si pe timp de seceta, când sub domnia lui Grigore Ghica, pe la 1827, în Muntenia, lipsa apei facuse ravagii mari în agricultura. Legat de procesiunea de atunci a ramas si o întâmplare hazlie. Ploaia a cazut chiar din timpul pelerinajului, încât „Voda, boierii si norodul care erau dupa Sfânt fura udati pâna la piele. Şi ploaia a tinut trei zile, cu mici întreruperi”, aveau sa scrie cronicile vremii. Şi holera din 1831 au stârpit-o rugaciunile Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou. La cererea generalului Pavel D. Kiseleff, presedintele Divanului Ţarii Românesti de atunci, în data de 15 septembrie, moastele Sfântului au fost duse pe Câmpia Filaret, unde, în prezenta autoritatilor militare ruse, a preotilor si credinciosilor, mitropolitul si calugarii au facut rugaciuni pentru încetarea urgiei. „Din ziua aceea si pâna la începutul lunii octombrie a scazut repede numarul mortilor, care pâna atunci atinsese 160 pe zi”, mai consemneaza cronicile.Începând cu anul 2008, a devenit o traditie ca, în fiecare an, la sarbatoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou sa fie aduse în Capitala, spre bucuria credinciosilor, moaste ale sfintilor si odoare sfinte, care se pastreaza în lacasurile de cult ale Bisericilor Ortodoxe surori. Procesiunea „Calea Sfintilor“ a fost de fiecare data momentul în care oaspetii sfinti au fost întâmpinati de clerul si credinciosii români si apoi condusi catre baldachinul împodobit din curtea Catedralei patriarhale, împreuna cu moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou si ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena.Astfel, în octombrie 2008, la împlinirea a 2.000 de ani de la nasterea Sfântului Apostol Pavel, moastele sale au sosit pe Colina Bucuriei, din initiativa Preafericitului Parinte Daniel si cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului Parinte Panteleimon, mitropolit de Veria, Nausa si Kampania.În octombrie 2009, în cadrul procesiunii Calea Sfintilor, moastele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou au fost însotite de moastele Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, de moastele Sfântului Grigore Teologul, de moastele Sfântului Grigorie al Nissei si de cele ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena.În 2010, pe Colina Bucuriei a poposit, spre bucuria sutelor de mii de pelerini veniti din toate colturile tarii, Cinstitul Lemn al Sfintei si de Viata Facatoarei Cruci (23 – 29 octombrie 2010), adus fiind, cu straduinta Preafericitului Parinte Daniel, din Mitropolia de Drama (Grecia).În 24 octombrie 2011, Cinstitul Cap al Sfântului Apostol Andrei a sosit la Bucuresti, fiind purtat în procesiune pe marile artere ale Capitalei, inclusiv la santierul ansamblului Catedralei Mântuirii Neamului (24 – 31 octombrie 2011).În toamna anului 2012, la Bucuresti au sosit moastele Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul aduse în capitala României de la Manastirea Sfânta Treime din insula Eghina (Grecia).Anul acesta, din initiativa si cu binecuvântarea Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, au fost aduse pe Colina Bucuriei doua icoane ale Sfintilor Împarati Constantin si Elena cu particele din Lemnul Sfintei Cruci si din moastele Sfintei Împaratese Elena din Grecia, împreuna cu moastele Sfântului Mare Mucenic Artemie, general al Sfântului Împarat Constantin cel Mare, aduse de la Manastirea Caldarusani (jud. Ilfov).

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 641

Id: 34979

Data: Oct 26, 2013

Imagine: