Partenie, parintele cel sfânt si minunat, vrednic urmas al sihastrilor din Muntii Agapiei, a vietuit în aceste locuri în veacul al XVII-lea. Sf. Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei, care a cunoscut multi calugari cu înalta viata duhovniceasca din Moldova, îl numara pe Cuviosul Partenie printre sfintii români carora le-a vazut viata si traiul.Ucenic al staretului Eufrosin, ctitorul manastirii din Livada Parintilor, primeste din mâinile acestuia tunderea în schima monahala. Cât a petrecut în viata de obste, cât s-a nevoit în sihastrie, nu putem sti. Traditia spune despre el ca a sihastrit în muntele Scaunele, dupa pilda parintilor de odinioara. Nevointa lor era aceasta: ziua se rugau în singuratate, mai ales cu Psaltirea, pe care o stiau pe dinafara, iar la apusul soarelui, gustau putin din pâine si legume fierte, dupa care toata noaptea se nevoiau rugându-se cu mintea (rugaciunea lui Iisus), iar cu mâinile împletind cosuri. Atipeau doar câte putin când oboseau, în lavite (scaune), asezate între trunchiurile de brazi. Aceasta nevointa continua fara întrerupere pâna dimineata. Ucenicii duceau cosurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii astfel câstigati, cumparau hrana si cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele si poiana primit numele de Scaune.El urca în acest munte al fericitilor ca într-un alt Tabor, când staretul Eufrosin îi îngaduie sa mearga la liniste, caci, gustând din dulceata harului dumnezeiesc, duhul îi tânjea dupa bunatatile ce le naste pustia. Acolo si-a închis portile simturilor cu legile lui Dumnezeu ca si cu niste zavoare si vorbea cu Stapânul tuturor în rugaciunea cea de taina, iar osteneala îi era desfatare. Cine poate spune nevointele cele fara de masura, privegherile cu lacrimi, lupta cu gândurile si duhurile înselaciunii? Prin rabdarea strâmtorarilor pustiei si uscaciunea trupului, s-a facut asemenea îngerilor si vrednic vietuitor al manastirii celor fara de trupuri.Acest dumnezeiesc barbat este numarat în rândul egumenilor Agapiei. Multi calugari si pustnici s-au mântuit prin rugaciunea si povatuirea sa blânda. Era luminat si plin de toata întelepciunea, caci dragoste de Sfintele Scripturi si de cartile Sfintilor Parinti având, s-a îngrijit ca fratii din obste sa nu fie lipsiti de aceste comori nepretuite în vremuri când cu anevoie si cu mare cheltuiala se dobândeau.Avea darul tamaduirii si îndrazneala la rugaciune înaintea lui Dumnezeu. Potrivit unor traditii, scotea si demoni din oameni. Pentru viata sa sfânta, dintotdeauna a fost cinstit de calugari si de credinciosi.Marturie a vietuirii sale sfinte si minunate este si faptul ca, dupa moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, dupa rânduiala stramoseasca, a fost gasit nestricat. Se spune ca se faceau minuni la mormântul sau. Cu adânca evlavie si nadejde veneau sa se închine la sfintele sale moaste calugari si credinciosi de pretutindeni. Sfintele moaste ale Cuviosului Partenie au fost tainuite, poate, odata cu ale Cuviosului Rafail. Acesti doi mai luminatori ai calugarilor întregesc sirul parintilor din veac, ce s-au sfintit prin mari nevointe în „Manastirea lui Agapie” si în împrejurimile ei.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 605

Id: 42610

Data: Jul 21, 2014

Imagine: