Pe când urâtorul de Dumnezeu, împãratul Iulian Paravatul, avea rãzboi cu un popor ce se numea Franci, a trimis împotriva lor pe voievodul Vach, în a cãrui armatã era un ostaş viteaz cu numele Varvar, cu credinţa creştin, însã în ascuns. Gãtindu-se armatele din amândouã pãrţile la rãzboi, francii aveau un luptãtor tare, asemenea cu Goliat, care, ieşind înaintea armatei grecilor, chema la luptã deosebitã pe cineva sã se lupte cu dânsul şi ocãra pe greci, deoarece nimeni din ostaşii lor nu îndrãznea sã iasã împotriva lui. Acel viteaz era înfricoşat la vedere, mare şi puternic la trup.

Vach voievodul, ştiind vitejia fericitului Varvar, l-a chemat la sine şi l-a întrebat: „Oare vei putea sã ieşi la luptã împotriva acelui mândru luptãtor, care se laudã în puterea sa?” Varvar, nãdãjduind spre ajutorul Domnului sãu Iisus Hristos, în care credea, nu s-a lepãdat, ci a ieşit întru întâmpinarea lui şi, întrarmându-se cu semnul Sfintei Cruci, s-a dus. Îmbrãţişându-se cu vrãjmaşul, l-a biruit şi l-a ucis cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru cã i-a ajutat un înger al Domnului, care era pus lângã fericitul Varvar. Deci, s-au ruşinat francii şi s-au temut; iar grecii, cãpãtând îndrãznealã, au pornit asupra lor şi i-au biruit pânã în sfârşit.

Deci, pentru o vitejie ca aceea, fericitul Varvar avea mare cinste între ostaşii greci, fiind lãudat de împãrat, care l-a şi cinstit cu dregãtoria de comit. Dupã acea slãvitã biruinţã asupra vrãjmaşilor, voievodul Vach, aflându-se cu oastea sa în Tracia, a voit sã aducã jertfã idolilor, dându-le mulţumire pentru acea biruinţã, pe care o socotea cã i s-a dãruit, nu de la Hristos Dumnezeu, ci de la zeii sãi cei deşerţi, chemând şi pe comitul Varvar la acele spurcate jertfe ca pe cel dintâi biruitor.

Sfântul Varvar s-a mãrturisit cã este creştin şi s-a lepãdat de idoli. Deci, voievodul a înştiinţat de acestea pe împãrat, care, aducând la sine pe ostaşul lui Hristos, îl silea ca sã jerfeascã idolilor. Iar el, nesupunându-se, a poruncit ca sã-l punã la munci şi sã-i taie pântecele cu sabia, pânã ce i se vor vãrsa mãruntaiele pe pãmânt. Rugându-se sfântul, i s-a arãtat îngerul, care, adunându-i cele dinlãuntru, le-a bãgat iarãşi la locul lor în pântece, şi astfel a tãmãduit pe mucenic, încât nu era nici o urmã de ranã pe trup, izbãvindu-l de munci.

Vãzând voievodul Vach o minune ca aceea, a crezut în Hristos împreunã cu doi ostaşi, Calimah şi Dionisie, şi L-au mãrturisit; iar pe spurcaţii zei i-au ocãrât. Pentru aceea, cu porunca împãratului Iulian le-a tãiat capetele noilor mãrturisitori ai numelui lui Hristos, Vach, Calimah şi Dionisie, şi s-au numãrat cu ceata sfinţilor mucenici la cer.

Iar pe Sfântul Mucenic Varvar a poruncit pãgânul împãrat sã-l pună la felurite cazne greu de închipuit, din care însă acesta ieșea viu și pe și mai mulți aducea la credință.

În sfârşit, muncitorul a poruncit sã taie capul mucenicului, şi aşa Sfântul Mucenic Varvar şi-a sfârşit nevoinţa sa cea pãtimãtoare pentru Hristos, iar trupul lui cel cinstit, luându-l episcopul Filichie, l-a pus în cetatea Mutonia din Pelopones.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 257

Id: 73496

Data: May 6, 2021

Imagine: