“… parintii nostri ne-au spus noua” (Psalmul 43,1). Ascultati cuvintele acestea, voi toti. Voua va spun, celor carora nu va pasa de copiii vostri, celor ce le treceti cu vederea cântarile diavolesti pe care le cânta si celor carora nu va pasa de pildele din Scripturile dumnezeiesti.Copiii din Biblie nu erau asa. Îsi petreceau viata istorisind faptele de seama ale lui Dumnezeu si câstigul lor era îndoit. Ascultând istoriile Bibliei, tinerii asupra carora se revarsa deja iubirea si bunatatea lui Dumnezeu deveneau si mai buni, amintindu-si câstigul pe care-l aveau din felul lor de viata. Copiii lor ajungeau, la rândul lor, sa-L cunoasca din aceste pilde pe Dumnezeu si erau îndemnati sa imite virtutea parintilor lor. Cartile lor erau doar aceste istorii auzite din gura parintilor, învatau tot ce aveau nevoie doar din ele, caci nimic nu era mai folositor si mai placut pentru ei decât aceste pilde.Daca, de obicei, cei ce asculta povesti îsi petrec placut timpul, cu atât mai mult cei ce asculta astfel de pilde au parte de cea mai mare binecuvântare. Pentru ei istoriile despre Dumnezeu sunt cea mai mare binefacere, fiindca le dau putere, întelepciune, prudenta, placere si, pe lânga toate acestea, le desteapta mintea si sufletul si îi fac mai buni.A asculta întâmplari este acelasi lucru cu a le vedea cu proprii tai ochi. Tinerii acestia le ascultau de la parintii lor care fusesera martori la evenimente, care le vazusera cu ochii lor si le transmiteau mai departe urmasilor prin viu grai. Desi nu fusesera de fata la întâmplari, le credeau tot atât de mult ca si cum le-ar fi vazut cu ochii lor.Din “Parinti, copii si cresterea lor” (Erminie la Psalmului 43)Sursa:www.ioanguradeaaur.ro

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 485

Id: 37759

Data: Jan 29, 2014

Imagine: