Cuviosul Maxim Marturisitorul este cinstit în fiecare an la 21 ianuarie. Sfântul s-a nascut într-o familie de aristocrati din jurul capitalei Imperiului Roman de Rasarit, în jurul anului 580. În timpul împaratului Heraclie (610-641), în 610, a ocupat pentru trei ani functia de secretar la curtea imperiala, iar în jurul anului 614 a parasit curtea imperiala si a intrat în Manastirea Chrysopolis, în apropiere de Constantinopol. Din cauza invaziei persane din 614, a plecat în Africa, unde l-a cunoscut pe Sofronie, viitorul patriarh de Ierusalim, care începuse în Cartagina lupta împotriva ereziilor monoteliste si monoenergiste, aparute de ceva timp în Imperiu. În aceasta perioada, Maxim studiaza si îsi aprofundeaza cunostintele teologice, citind operele hristologice ale Sfântului Grigorie Teologul sau ale Sfântului Dionisie Pseudo-Areopagitul. În aceasta perioada, Sfântul Maxim a scris primele sale opere teologice. În perioada în care a stat în Cartagina, erezia monotelista a luat amploare. Sustinuta de împaratul Heraclie si de alti oameni politici din Constantinopol ca o formula de împacare cu gruparile necalcedoniene, erezia fusese îmbratisata chiar si de patriarhul Sergie I si de succesorul acestuia, Pyrrhus, fost staret la Manastirea Chrysopolis, dupa plecarea lui Maxim. Exilat în Africa, patriarhul Pyrrhus a fost provocat de Maxim Marturisitorul la o discutie teologica, prin care sfântul urmarea sa-l convinga pe patriarh de greseala pe care o facea când sustinea ca Mântuitorul a avut o singura vointa si o singura lucrare. Se spune ca la discutie au participat multi episcopi africani, iar iscusinta si elocinta lui Maxim i-au convins pe toti ca în Hristos exista doua vointe si doua lucrari corespunzatoare celor doua firi, omeneasca si dumnezeiasca, unite în acelasi ipostas. Maxim si Pyrrhus au plecat dupa putin timp la Roma, unde noul papa, Martin I, a convocat un sinod în Biserica Lateran, în 649, pentru a condamna monotelismul. Au participat 105 episcopi care au semnat actul sinodal. În 653, la ordinul noului împarat Constans II, sustinator al monoteismului, Sfântul Maxim a fost arestat si trimis în exil în Tracia. Papa Martin I a fost arestat si el fara a fi judecat, dar a murit în drumul spre Constantinopol. Dupa câtiva ani de exil, Maxim a fost readus la Constantinopol si întemnitat acolo. Se pastreaza traditia conform careia, cu putin timp înainte de moartea sa, sfântul a vazut cum ardeau trei lumânari deasupra mormântului sau. A trecut la Domnul pe 13 august 662, luptând pâna la sfârsit pentru adevarurile doctrinare ale Bisericii. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. Dupa aceasta au fost posibile si aducerea moastelor sfântului de la Lazica la Chrysopolis, unde a fost egumen, dar si stabilirea datei de 21 ianuarie pentru a-l cinsti, întrucât data de 13 august era foarte aproape de cea a praznicului Schimbarii la Fata. Sfântul Maxim Marturisitorul ramâne, astfel, unul dintre cei mai mari teologi rasariteni. Prin întelepciunea sa, prin lupta sa împotriva ereziilor hristologice, prin sfintenia vietii sale si mai ales prin operele sale teologice ramase ca odoare de pret în vistieria Bisericii, Maxim Marturisitorul a ramas pâna în zilele noastre model de monah si de teolog, fiind cunoscut drept sfântul care a aparat învatatura despre Hristos.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 582

Id: 37543

Data: Jan 21, 2014

Imagine: