In fiecare an, la 24 iunie, Biserica face pomenirea Sfantului Niceta de Remesiana, ierarh daco-roman de neam. Numele sau provine din limba greaca si inseamna invingator. Cetatea Remesiana a fost intemeiata de imparatul Traian, situata in provincia romana Dacia Mediterranea, intr-o regiune de deal, pe valea raului Nisava. Astazi este localizata in satul sarbesc Bela Palanka, la 30 de kilometri de orasul Nis (fostul Naissus roman), catre granita cu Bulgaria. In scaunul episcopal al cetatii a pastorit Ierarhul Niceta incepand din anul 366, pana dupa 414, cand avem ultimele date despre existenta sa. Prin rodnica sa activitate misionara si pastorala de la sud si nord de Dunare, Sfantul Niceta a avut o contributie importanta la raspandirea crestinismului in randul stramosilor nostri daco-romani.Viata si activitatea sa au fost consemnate in scris, in primul rand prin condeiul prietenului sau, Sfantul Paulin de Nola (353-431). In limba romana se remarca studiile parintelui profesor Ştefan Alexe, autor al unei teze de doctorat cu titlul Sfantul Niceta de Remesiana si ecumenicitatea patristica din secolele IV-V, precum si scrierile vrednicului de pomenire mitropolit Nestor Vornicescu al Olteniei. Nascut pe la anul 340 chiar in cetatea pe care avea sa o pastoreasca, Niceta se pare ca si-a petrecut prima parte a vietii in Apusul Europei. Toate scrierile sale sunt in limba latina, intr-o exprimare aleasa, izvoarele acestor scrieri sunt tot de limba latina, iar cel mai bun prieten al sau a fost Sfantul Paulin de Nola, localitate din Italia, in apropiere de Napoli. S-au consemnat doua vizite facute de Niceta in Italia, cu destinatia Roma, dar si opriri la Paulin, in Campania, spre a se inchina la moastele Sfantului Felix, in anii 389 si 402. Dupa fiecare vizita, episcopul nolanez i-a dedicat cate un poem din care descoperim atat portretul vrednicului ierarh daco-roman, cat si admiratia autorului pentru organizarea exemplara a eparhiei din Remesiana.Paganii, datorita lui Niceta, au devenit slujitori ai lui HristosPrimul poem al Sfantului Paulin porneste de la grija ce i-o poarta prietenului sau in lungul drum de intoarcere din Italia catre Remesiana natala, avand in vedere ca Niceta avea de strabatut teritoriile balcanice controlate de barbari, ale caror atacuri erau cunoscute. Aceiasi barbari, insa, erau tinta operei misionare crestine: Paganii, vestiti prin talharii si omoruri, locuind prin munti, datorita lui Niceta au devenit slujitori ai lui Hristos, popor pasnic, unii imbracand chiar haina monahala. Scitii, getii, dacii si bessii, cu totii il numeau parinte. Mitropolitul Nestor scria, in acest sens, ca si-a desfasurat sfanta sa lucrare de convertire in spatiul Daciei Mari, pentru acelasi popor crestin, atat din dreapta, cat si din stanga Dunarii.Eruditia Sfantului Niceta de Remesiana este dovedita de lucrarile scrise, toate in limba latina, ca mijloc de activitate misionara si pastorala. Dogmatic, veghea cu strasnicie la apararea dreptei credinte, des incercata de disputele cu ereticii, specifice perioadei in care a vietuit. Didactic, descoperea invatatura crestina atat catehumenilor, cat si crestinilor neinitiati. Liturgic, explica frumusetea cultului divin, povatuind atitudinea necesara in timpul slujbelor, cantarea omofona sau tinuta vestimentara.Opera socotita de capatai a fost tradusa in limba romana cu titlul de Carticele de invatatura, un catehism pentru cei ce se pregateau sa primeasca Sfanta Taina a Botezului, caci ce poate sa fie mai bun decat hotararea omului de a deveni din pagan credincios, din pacatos drept, din sclav liber, din dusman prietenul lui Dumnezeu si mostenitor al imparatiei ceresti?.Privegherea si psalmiiScrierile Despre privegherea robilor lui Dumnezeu si Despre folosul cantarii de psalmi sunt doua predici cu caracter practic ale Sfantului Niceta, care dovedesc unitatea si continuitatea cultului ortodox randuit de Sfintii Parinti si pastrat cu sfintenie pana in zilele noastre. Din prima predica aflam ca privegherea fusese introdusa de curand ca slujba bisericeasca randuita a se savarsi vineri seara si sambata seara, bogata in cuvantari, imne de lauda si lecturi sfinte. Poporul roman a adoptat aceasta randuiala, dand noi intelesuri notiunii de priveghere, toate pornind de la slujba atestata de Sfantul Niceta. Mitropolitul Nestor Vornicescu vorbeste despre pasarea numita privighetoare, despre slujba de sambata seara sau din ajunul praznicelor care la manastiri se numeste Priveghere, si tot de la priveghere, in cultul Bisericii pentru cei raposati, avem priveghiul din noaptea dinaintea inmormantarii si denumirea de privighetoare pentru lumanarea de pe pieptul mortului. Cea de-a doua scriere este un istoric al utilizarii psalmilor in scrierile Vechiului si Noului Testament, aceste taine ale lui Hristos care aduc atatea binefaceri spirituale. Pentru ca slujba bisericeasca sa fie o armonie in comuniune, recomanda urmatoarea conduita: Cand se canta, toti sa cante; la rugaciune, toti sa se roage; cand se citeste, sa se faca liniste ca toti sa auda la fel ceea ce citeste lectorul, iar nu unii rugandu-se cu voce tare, sa faca zgomot. Daca sosesti mai tarziu, in timp ce se citeste, adora numai pe Domnul, inchina-te si asculta cu atentie. Un indemn de acum mai bine de 1.600 de ani, la fel de actual si astazi! Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam - imnul compus de Sfantul Niceta de RemesianaIn anul 370, Sfantul Niceta a compus imnul Pe Tine, Dumnezeule, Te laudam, sau, pe scurt, Te Deum, cu scopul de a intari invatatura dogmatica ortodoxa in fata provocarii ereticilor. Cunoscator al artei muzicale, a folosit cantarea liturgica pentru o mai buna insusire de catre credinciosi a adevarurilor de credinta. Mitropolitul Nestor avea sa afirme ca noi, romanii, de la inceputurile Bisericii noastre am avut in sfanta folosinta si acest inaltator imn al Sfantului Niceta de Remesiana, in limba originala latina, la vremea crearii lui, fiind apoi, in mod incontestabil, tradus si in romana de timpuriu, pentru ca nu ar fi putut lipsi din repertoriul serviciului religios al unui popor ca al nostru, avand o neabatuta ravna crestina, un cler si ierarhi care se preocupau cu toata grija de pastrarea ritualului ortodox, a integritatii continutului acestui ritual. Parintele profesor Ştefan Alexe socoteste ca imnul Te Deum a patruns pe pamantul romanesc odata cu misionarii trimisi de autor: Usor de retinut, cuprinzand, pe scurt, invataturi esentiale mantuirii, de o curatie cristalina a credintei intocmai ca apa izvoarelor de munte, imnul Sfantului Niceta a fost invatat cu usurinta de strabunii nostri, care l-au lasat mostenire din neam in neam, ajungand pana la noi. Frumoasa cantare se regaseste si la sfarsitul Psaltirii in versuri a Sfantului Mitropolit Dosoftei, din anul 1673, in limba slavona.Parintele daco-romanilor si al romanilorO scrisoare din data de 13 decembrie 414 adresata de episcopul Inocentiu I al Romei episcopilor macedoneni este ultimul document ce aminteste de Sfantul Niceta in scaunul eparhiei de Remesiana. Data mutarii sale la cele vesnice a fost trecuta sub tacere de istorie, lasand loc diferitelor interpretari care ajung chiar la anul 416. Martirologiile romane il sarbatoresc la 7 ianuarie, in aceeasi zi cu cel ce i-a fost bun prieten, Sfantul Paulin de Nola. Biserica noastra il praznuieste, insa, la 24 iunie.Prin vorba, condei si cant, Sfantul Niceta de Remesiana se dovedeste a fi, pentru poporul roman, un misionar de evanghelizare, dar si un factor de romanizare. Predicand si scriind intr-o latina clara si simpla, a avut o importanta contributie la continuitatea populatiei daco-romane in spatiul carpato-danubiano-pontic dupa retragerea aureliana. Tezaurul mostenit este pretuit de ilustrul preot profesor Ioan G. Coman: Ortodoxia romaneasca a primit prin stramosii ei daco-romani si prin generatiile lor urmatoare pana azi credinta si doctrina teologica fara schimbare de la Sfantul Niceta... Claritatea gandirii teologice la romani vine, in mare masura, de la Sfantul Niceta. Dulceata slujbelor si a cazaniilor Ortodoxiei romanesti, care a dat nastere, se pare, cuvantului «privighetoare», se prelinge, probabil tot de la el: «Limba noastra-i limba sfanta, limba vechilor cazanii». Impletirea teologiei cu filocalia, in Ortodoxia noastra, e o traditie spirituala care urca pana la Sfantul Niceta, Sfantul Ioan Casian, Teotim I si calugarii sciti, care, toti, se straduiesc pentru desavarsire.(Articol publicat in Ziarul Lumina din data de 24 iunie 2009)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 848

Id: 22847

Data: Jun 24, 2012

Imagine: