Cel mai important obiectiv religios de pe agenda pelerinului aflat in tinutul Iudeii este manastirea Sf. Sava cel Sfintit, numita in limba araba Mar Sabbas. De la Bethleem pana la cea mai importanta lavra ortodoxa din estul pustiului Iudeii sunt doar 14,5 kilometri, informeaza Ziarul Lumina .Culmi neregulate de piatra calcaroasa, gri-cenusie, fara verdeata, vai abrupte, pesteri pustii mult cautate candva de catre calugarii iubitori de liniste, dealuri sterpe si pietroase - acesta este pustiul in care fost ctitorita manastirea de catre Sfantul Sava, intre anii 482-486, in timpul patriarhului Ierusalimului, Martirie. Mai tarziu, datorita respectului sau pentru Sf. Sava, imparatul Justinian a fost cel care a construit manastirea aproape asa cum este ea astazi.Mareata cetate a Duhului Sfant Privita de pe munte, manastirea, cu cele sase paraclise ale ei, ne aminteste de cetatile glorioase ale Bizantului, cu zidurile lor inalte, cu portile mici ferecate, cu chilii suprapuse si turnuri de rezistenta. Daca o cercetam, insa, ca si lacas de cult, ea ni se va infatisa ca o mareata cetate a Duhului Sfant situata intre pamant si cer, departe de oameni, dar aproape de sfintii ingeri. Doar portile mici, cu mari ferecaturi din fier, ne trimit cu gandurile la vremea navalirilor beduinilor nomazi. Iar aceasta imagine este intregita de privelistea ce ni se infatiseaza din balconul de nord al etajului in care se afla chiliile, de unde zarim Valea Cedrilor, cu micul ei paraias. Este o priveliste care ne misca inima, dar ne si infioara. In vale, in adancul prapastiei, ca un fir de argint, curge paraul Cedrilor, al carui izvor este in Gradina Ghetsimani. Dincolo de valea abrupta, in peretele fierbinte al stancii, se vad numeroase usi foarte mici. Sunt intrarile in pesteri, locuri din stanci in care au trait nenumarati sfinti pustnici. Tot acolo se observa o pestera cu cruce neagra deasupra. Este pestera Sfantului Sava cel Sfintit, in care, spune traditia, Sfantul Sava a facut asceza timp de 50 de ani, fiind slujit de un leu. Pe la anul 614, lavra avea 119 chilii, in care vietuiau 5.000 de calugari; alti 10.000 salasluiau in jur, in diferite locuri ascunse. Cei mai multi dintre ei au fost ucisi de sarazini, putin inainte de invazia lui Hosroc. Şi mai tarziu, in anul 728 multi parinti de aici au fost ucisi de arabi. Perioada cuprinsa intre anii 1608-1645 a fost marcata de prezenta majoritara a crestinilor ortodocsi sarbi. In aceasta perioada, manastirea a capatat caracter sarbesc. Dupa anul 1645, a inceput sa decada, datoriile napadindu-i vistieria si punandu-i in pericol existenta. O ravneau si catolicii, si armenii. Dar patriarhul Nectarie al Ierusalimului a platit, in anul 1667, toate datoriile si a intrat in posesia acesteia. Ulterior, a mai fost reparata, in anul 1686, de catre patriarhul Dositei, iar mai apoi intarita de urmasul sau, Hrisant.Din moastele Sfantului Sava cel Sfintit, asezate in partea dreapta a naosului, intr-o nisa mare, anume zidita, cu o icoana a lui foarte veche, se vede numai capul, invelit in schima. Restul corpului este imbracat in rasa calugareasca. Dupa o lunga si nedorita pribegie de sute de ani, moastele Sfantului Sava au fost aduse, in vara anului 1965, la manastirea intemeiata de el in Ţara Sfanta. Pe o placa alaturata putem citi o inscriptie in greceste, care arata ca aici se afla mormantul cuviosului Sava, nascut in anul 439 in Capadocia, care a trait 94 de ani, ale carui sfinte moaste au fost duse la Venetia, in Biserica Sf. Marcu, iar in 1965, au fost readuse la manastire. Tot aici se afla si capul Sfantului Xenofont, precum si moaste ale fiilor sai, Arcadie si Ioan. Nerodirea pustiului ai facut-o roditoare Biserica Manastirii Mar Sabbas, cu hramul Buna Vestire, desi este mica, simpla ca arhitectura, este impodobita cu odoare scumpe si icoane vechi de mare frumusete. In fata ei se afla mormantul Sfantului Sava. Este o cripta rotunda din piatra, acoperita, in care a fost inmormantat trupul marelui povatuitor al calugarilor de pe aceste meleaguri. Ulterior, fiind canonizat ca sfant, i s-au stramutat sfintele moaste in biserica, spre mangaierea ucenicilor, care ii canta mereu troparul: Cu curgerile lacrimilor tale nerodirea pustiului ai facut-o roditoare.De altfel, asistand la o slujba aici, pelerinul va observa cat de smeriti, tacuti si cuviosi sunt cei zece calugari vietuitori. In istoria manastirii figureaza si numele unor calugari romani, care au trait aici pana in 1973, cand au trecut la Domnul: ieromonahul Ignatie Radulescu, ierodiaconul Veniamin Trifan, monahul Ştefan si monahul Marcu, portarul manastirii. Lor li s-a alaturat, in 1936, cuviosul Ioan de la Neamt. Despre programul liturgic, retinem ca slujbele la biserica se fac, pe cat posibil, dupa Tipiconul Sfantului Sava, astfel: Liturghia - in fiecare zi, Utrenia - la miezul noptii, Vecernia - dupa-amiaza. Tipicul Mare, cu randuiala tuturor slujbelor ce se fac peste an in manastirile ortodoxe, este cea mai importanta carte scrisa de Sf. Sava.Manastirea ofera calugarilor o singura masa, la amiaza, in rest fiecare avand libertatea sa-si prepare singur cele de mancare. Manastirea nu are terenuri agricole, fiind situata, cum am aratat, in adancul pustiului, unde totul este desert, intretinerea curenta fiind asigurata din dania putinilor pelerini si din contributia lunara a Patriarhiei de Ierusalim. Ca si la manastirile atonite, carne nu se mananca aici niciodata. Este o manastire cu viata ascetica aspra, care a dat Bisericii Ortodoxe numerosi sfinti. Aici s-a nevoit, ca bibliotecar, si Cuviosul Ioan Iacob de la Neamt, intre anii 1937-1947. Manastirea are si un paraclis, o biserica destul de mica, anexata bisericii mari, in care se citesc Miezonoptica, Ceasurile si Pavecernita.

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 982

Id: 10590

Data: Dec 6, 2010

Imagine: