Împaratind Domnul nostru Iisus Hristos, se risipea slujba care se facea diavolilor si se strica închinarea idoleasca, pe vremea lui Sever, pagânul împarat al Romei. Atunci, în cetatea Magnesiei vietuia sfântul episcop Haralambie. El învata popoarele cuvântul lui Dumnezeu, povatuindu-le la calea mântuirii si le zicea: "Împaratul meu, Iisus Hristos, a trimis pe prooroci si pe apostoli cu puterea Duhului Sfânt, ca toti oamenii, prin propovaduirea lor cea sfânta, sa se întelepteasca si sa mearga neabatuti pe calea dreptatii. Sever, împaratul vostru, a nascocit cumplite prigoniri, ca sa se aduca jertfe idolilor celor neînsufletiti si sa dea sufletele la moarte. Iar Iisus Hristos, Împaratul meu, prin prooroci si prin apostoli ne-a trimis cuvintele vietii ceresti, prin care vrajmasii se izgonesc, sarpele se calca, necredinta se preface în credinta, iar nalucirea diavoleasca piere si cade cu cadere cumplita toata puterea vrajmasului. Sa credem mai mult cuvintelor care ne arata caile vietii vesnice, decât sa ne îndeletnicim în lucruri care ne aduc pierzare".Aceste cuvinte graind sfântul episcop, a fost prins de cei necredinciosi si adus la judecata si întrebare înaintea ighemonului Luchian si a lui Luchie. Înaintea lor graind acelea, ighemonul a zis: "Din prisosinta inimii tale scoate gura ta cuvinte fara de socoteala, nealegând binele de rau, dar sa nu socotesti, o, bunule batrân, ca pentru acele cuvinte nu vei fi chinuit. De aceea, asculta sfatul nostru, câstiga-ti obiceiurile ce se cuvin la niste batrâneti ca ale tale si sa-ti alegi o socoteala mai sanatoasa, apoi sa te apropii cu jertfe de zei, ca sa nu punem pe tine chinurile pe care niciodata nu le-ai cunoscut".Sfântul Haralambie a raspuns: "Eu care am îmbatrânit si mi-am sfârsit vremelnica viata, nu voi sa trec cu vederea bunatatile cele nevazute care sunt aproape". Mâniindu-se judecatorii, începura a pregati cumplite chinuri si zisera: "Jertfeste zeilor, o! raule batrân". Dar Sfântul Haralambie raspunse: "Fiilor, nu jertfesc diavolilor, caci sa stiti ca diavolii pe care îi cinstiti se cutremura si se scutura de semnul Crucii". Atunci judecatorii au poruncit sa ia de pe dânsul sfintele vesminte si dezbracând pe sfântul barbat, cel cu chip îngeresc, au început a-l tortura, iar torturile erau într-acest fel: doi slujitori l-au spânzurat si l-au strujit cu unghiile de fier pâna ce i-au rupt toata pielea de la cap pâna la picioare. Iar sfântul, fiind ranit cu totul, a zis catre prigonitori: "Multumesc voua, fratilor, ca, strujind trupul meu cel vechi, mi-ati înnoit duhul, care doreste sa se îmbrace în viata cea noua si vesnica". Zicând sfântul acestea, a cazut spaima peste amândoi slujitorii care îl torturau si au zis catre judecatori: "Necinstea facuta de voi omului acestuia se preface în cinste, iar torturile, întru racorire. Oare nu este acesta Însusi Hristos, Care, luând asemanarea batrânului barbat, a venit sa cerceteze Asia, ca sa întoarca pe locuitorii ei? Caci strujindu-se trupul lui cel mai tare ca fierul, cu unghii de fier, acelea se topesc, iar trupul ramâne fara vatamare".Acestea graind slujitorii, ighemonul a scrâsnit din dinti si a zis catre dânsii: "O! slujitori rai si lenesi la împlinirea poruncii, nu faceti cele ce vi s-au poruncit, ci aparati cu cuvinte pe cel osândit la chinuri".Slabind slujitorii, au început a marturisi si a preamari puterea lui Hristos, care întarea pe patimitor si amândoi au fost taiati pentru numele lui Hristos, iar numele lor este Porfirie si Vaptos. Asemenea si trei femei, privind la patimirea mucenicului au crezut în Hristos si preamareau pe sfântul si preaputernicul sau nume; deci si pe ele le-au taiat îndata. Atunci Luchie s-a sculat de la locul sau, a luat singur uneltele de tortura si a început a-l chinui pe Sfântul Haralambie, strujindu-i tare trupul. Dar îndata i s-au rupt mâinile din coate, ca taiate de o sabie, apoi s-au lipit si atârnau de trupul mucenicului. Luchie, cazând fara mâini la pamânt, striga: "Omul acesta este fermecator. Ajuta-mi, o, ighemoane". Iar ighemonul, alergând si vazând mâinile aceluia agatate de trupul mucenicului, a scuipat în fata acestuia si îndata capul ighemonului s-a sucit înapoi.Magnezienii, fiind cuprinsi de mare frica, au rugat pe sfânt, zicându-i: "Lasa mânia si întoarce dumnezeiasca pedeapsa, ca îti este poruncit sa nu rasplatesti rau cu rau". Iar Sfântul Haralambie le-a raspuns: "Viu este Domnul Dumnezeu, ca nu este rautate în inima mea, nici viclesug în limba mea. Sa stiti ca Hristos Dumnezeu a pedepsit pe începatorii cei faradelege. El ne va da noua viata vesnica, iar pe cei pagini îi va pierde".Atunci toti strigara catre Dumnezeu, zicând: "Sa nu ne pierzi pe noi, cei care Ţi-am gresit Ţie, Doamne. Iarta-ne pe noi, O! Dumnezeule, caci acum ai pedepsit pe boierii nostri, ca sa ne aduci la lumina si sa ne faci vrednici vietii vesnice". Atunci a crezut în Hristos o multime de lume. Luchie a zis: "Omule al lui Dumnezeu, îngere al Domnului, miluieste-ma pe mine, caci ma doare cumplit! Iata, mâinile mele te îngreuiaza, fiind agatate de trupul tau. Deci rânduieste-le la locul lor, ca sa scapi de greutate, si eu sa ma izbavesc de durere; iar de vei face aceasta, voi crede si eu în Dumnezeul tau".Sfântul a facut rugaciuni catre Dumnezeu, zicând: "Multumim Ţie, Stapâne, Care ne pazesti totdeauna si Care ai venit în trup! Învatatorul meu, cauta spre smerenia celor ferecati si dezleaga din legaturile pedepselor pe judecatorii acestia si ma vindeca pe mine martorul tau, cel cu totul ranit". Atunci un glas s-a auzit din nori, zicând: "Bucura-te, Haralambie, luminatorul pamântului si stralucitorul cerului, partas al îngerilor, împreuna vietuitor al proorocilor, prieten al apostolilor si împreuna vrednic ostas al mucenicilor. Am auzit rugaciunile tale si am primit cuvintele buzelor tale. Iata cuvântul tau sa fie vindecare bolnavilor". Şi îndata se tamaduira Luchie si Luchian, ighemonul. Apoi Luchie a cazut la picioarele mucenicului, cerând Sfântul Botez, pe care l-a si câstigat, iar ighemonul s-a lasat de prigonirea crestinilor, pâna ce va înstiinta pe împarat.Într-acea vreme, multi, alergând la sfânt, s-au botezat, marturisindu-si pacatele si cei bolnavi de diferite neputinte primeau tamaduiri. Luchian, ighemonul, ducându-se la împaratul Sever, care era atunci în Antiohia Pisidiei, i-a spus toate cele ce s-au facut în Magnesia, zicând: "S-a aratat un om între noi, din adunarea galilienilor, care îi întoarce pe toti de la zei, iar bolnavilor le da sanatate. Şi Luchie, tamaduindu-se, a crezut în Hristos si toata Magnesia a primit credinta lui, iar eu, însanatosindu-ma, am venit aici, sa spun acestea împaratiei tale". Sever, auzind acestea, s-a umplut de mânie si a strigat: "O! vesnici zei, cei necinstiti de oamenii necredinciosi, de ce s-a întarit pe pamânt acea graire a mincinosilor?" Apoi îndata a trimis trei sute de ostasi plini de neomenie si cruzime sa prinda pe Sfântul Haralambie si, punând multe rani pe dânsul, sa-l aduca din Magnesia în Antiohia.Mergând ostasii si prinzind pe mucenicul lui Hristos, i-au batut piroane de fier ascutite în tot trupul, iar barba lui cea lunga împletind-o ca pe o funie au pus-o pe grumajii sai, de care trageau pe sfântul pe cale, ducându-l la împarat. Mergând cale de 15 stadii de la cetatea Magnesia, un cal ce mergea pe partea dreapta, întorcându-se spre ostasi, a vorbit cu glas ca de om, graind: "O! de trei ori blestematilor, slujitori diavolesti, nu vedeti pe Hristos Dumnezeu si pe Sfântul Duh, care este în omul acesta? Pentru ce îi faceti acestea o! împietritilor cu inima? Dezlegati pe cel ce nu puteti sa-l legati, ca singuri sa va sloboziti din legaturi".La cuvântul acesta ca de om, ce s-a grait de cal, ostasii s-au înfricosat, dar împlinind împarateasca porunca, trageau pe mucenic spre Antiohia. Diavolul, închipuindu-se în om batrân, a stat înaintea împaratului Sever, zicând: "Vai mie, o împarate, eu sunt împarat al Scitilor, iata a venit în stapânirea mea un om, anume Haralambie, vrajitor mare, care toata oastea a întors-o de la mine si poporul s-a lipit de dânsul. Eu, de toti fiind parasit, am venit sa-ti spun acestea ca sa nu ti se întâmple si tie ceva". Acestea graindu-le diavolul, Sfântul Haralambie, târât de ostasi, s-a adus înaintea împaratului.Vazându-l împaratul, îndata i-a înfipt în piept trei tepuse lungi si a poruncit ca, aducând lemne, sa aprinda foc si sa arda pe mucenic încet, ca sa nu moara îndata, ci sa-l chinuiasca cât mai mult. Dar fiind ars sfântul, o femeie care statea acolo, vrând sa faca placerea împaratului, a luat spuza fierbinte si a turnat peste capul sfântului mucenic, precum si pe fata si pe barba sa, zicând: "Mori, batrânule, mori, ca mai bine este a muri, decât a ne sminti pe noi cu înselaciunile tale". Femeia aceea era sotia împaratului si a zis catre dânsa sora ei: "Oare nu te temi tu de Dumnezeu, ticaloaso, ca, împlinind voia împaratului, minii pe Dumnezeu? Nu-ti va ajuta tie Sever când se va mânia Hristos asupra ta!" Şi, întorcându-se catre mucenic, a zis: "Omule al lui Dumnezeu, cinstite sunt batrânetele tale si Dumnezeu este cu tine si eu vreau sa cred în El si sa ma izbavesc de pacatele mele".Dupa aceasta, stingându-se focul si slujitorii slabind, iar sfântul fiind nevatamat de arderea focului, împaratul a zis: "Sa se dezlege omul acela de tortura si sa-mi raspunda". Mucenicul, fiind adus mai aproape de dânsul, i-a zis împaratul: "Omule, în aceasta zi de dimineata, vorbind cu împaratul scitilor m-am mâniat pe tine si te-am necinstit, iar tu, rabdând chinurile, vei fi cinstit de noi. Însa sa-mi raspunzi la ce te voi întreba: Multi ani ai?" Sfântul Haralambie a raspuns: "Multi ani am petrecut în viata aceasta desarta, pentru ca am trait 113 ani".Împaratul Sever a zis: "De ai trait atâtia ani, cum de n-ai venit pâna acum, în pricepere, ca sa poti cunoaste pe dumnezeii cei fara de moarte?" Raspuns-a sfântul: "Multi ani vietuind, O! împarate si câstigând multa întelegere, am cunoscut pe Hristos Dumnezeu, Unul adevarat si am crezut într-Însul". Zis-a împaratul: "Ai avut femeie sau nu?" Raspuns-a sfântul: "Pe cereasca fecioara am însotit-o mie, adica împaratia Hristosului meu, iar pe pamânt n-am cunoscut femeie". Împaratul a zis: "Ştii sa înviezi mortii?". Sfântul a raspuns: "Nu este în puterea omeneasca un lucru ca acesta, ci într-a lui Hristos". Şi a poruncit împaratul ca sa aduca un om îndracit de multa vreme, pe care de 35 de ani îl chinuia diavolul, izgonindu-l prin pustietati si prin munti, aruncându-l în paduri si balti si în crapaturile pamântului ca sa-l piarda.Aducând aproape pe omul acela, îndata diavolul, simtind buna mireasma a sfântului, a strigat: "Rogu-ma tie, robul lui Dumnezeu, nu ma chinui mai înainte de vreme, ci porunceste-mi cu cuvântul si voi iesi! Iar de vei voi, apoi îti voi spune cum am intrat în omul acesta". Deci a poruncit sfântul ca sa spuna diavolul aceasta, si îndata el a început a spune: "Vrând omul acesta ca sa fure pe aproapele sau, a zis în mintea sa: de nu voi ucide mai întâi pe mostenitor, nu voi putea sa iau mostenirea lui. Ucigând pe aproapele, mergea sa-i rapeasca bunatatile lui, iar eu, aflându-l într-un loc ca acesta, am intrat în el si de 35 de ani locuiesc aici".Sfântul Haralambie a zis diavolului: "Iesi din omul acesta si sa nu-l vatami nicidecum". Şi îndata a iesit diavolul, iar omul a ramas sanatos. Atunci împaratul a zis: "Cu adevarat mare este Dumnezeul crestinilor!" Dupa trei zile a murit un tânar si poruncind împaratul sa aduca pe cel mort înaintea sa, a zis catre Sfântul Haralambie: "Roaga-te Dumnezeului tau sa învieze pe acest mort". Sfântul, rugându-se, a înviat pe cel mort si multi din popor crezura în Hristos, vazând niste minuni ca acelea, iar împaratul era în mare mirare.Atunci se afla la împarat un eparh, anume Crisp. Acela a sfatuit pe împarat zicând: "Sa pierzi pe omul acesta de pe pamânt, ca este vrajitor si face minuni cu farmecele". Împaratul, crezând cuvintele lui Crisp si schimbându-se din gândul cel bun, a zis catre mucenic: "Jertfeste idolilor, Haralambie, ca sa scapi de mâinile ucigasilor". Sfântul a raspuns: "Mult ma folosesc muncile, caci cu cât trupul meu se zdrobeste cu bataile, cu atâta se bucura în mine duhul meu". Apoi, mâniindu-se împaratul, a poruncit sa bata pe sfânt cu pietre peste gura, iar cei ce-l bateau ziceau: "Supune-te împaratului, ca sa nu piei în desert". Împaratul a zis catre slujitori: "Luati faclii aprinse, ardeti-i barba si pîrliti-i fata". Slujitorii, punând facliile în barba sfântului, un foc mare a iesit din barba si, întorcându-se catre cei ce stateau împrejur, a ars ca la 70 de pagâni.Umplându-se de mânie, Sever a zis: "Bine mi-a spus împaratul scitilor ca esti vrajitor, Haralambie, si voiesti ca si de la mine sa se întoarca ostasii". Apoi, catre boierii sai a zis: "Nu-mi spuneti cine este Hristos, în Care crede Haralambie?". Eparhul Crisp a zia: "Hristos este Fiul Mariei, Cel nascut din desfrânare". Iar un oarecare Aristarh a zis lui Crisp: "Nu bârfi, caci de unde ai cunoscut taina aceea? De unde stii cine a fost Maria si cine Hristos?" Crisp zise cu mânie: "Diavole, mai întelept esti tu decât mine?" Raspuns-a Aristarh: "Înteleg mai bine decât tine". Împaratul Sever a zis catre Aristarh: "O! cap rau, graiesti împotriva mea". Raspuns-a Aristarh: "Nicidecum, împarate, nu împotriva ta, nici a nimanui, ci pentru Hristos graiesc". Împaratul, arzând de mânie, a luat un arc si, încordându-l, a azvârlit sageata spre înaltime, zicând: "Vino aici, Hristoase, pogoara-Te pe pamânt, jos, sa-Ţi pui corturile Tale, ca iata gatesc asupra Ta razboi! Am destule puteri ca sa stau împotriva Ta! Pogoara-Te si stai putin aproape de mine, iar de nu, apoi voi surpa cerurile, voi stinge soarele si te voi prinde cu mâinile!"Niste hule ca acestea zicând împaratul, cu îndrazneala si fara de rusine asupra lui Hristos Dumnezeu, s-a cutremurat pamântul si frica mare a cazut peste toti, caci, mâniindu-se Dumnezeu în cer, pamântul se clatina ca o frunza si se auzeau de sus din nori glasuri înfricosate, fulgere si tunete si au murit de frica multi oameni. Împaratul, cu Crisp eparhul, erau legati cu nevazute legaturi si spânzurau în vazduh. Apoi, a strigat împaratul catre mucenic, zicând: "Haralambie, acestea le sufar pentru pacatele mele. Cu dreptate primesc pedeapsa, dar zi tu un cuvânt catre Dumnezeul tau, ca sa ma izbavesc din chinurile acestea si voi scrie numele Dumnezeului tau ca si pe al tau în toata cetatea, ca sa se slaveasca, pentru ca sunt lovit cu mare furie de Hristos al tau".Atunci a venit acolo fiica împaratului, anume Galini, si a zis catre tatal sau: "Crede în Dumnezeu si te vei izbavi din legaturile cele nevazute cu care esti legat, pentru ca Dumnezeu, care te-a legat, este vesnic si neatins". Apoi, cazând fericita Galini înaintea mucenicului, a zis: "Ma rog tie, robul lui Dumnezeu, roaga-te lui Hristos Dumnezeu si dezleaga pe tatal meu din legaturile nevazute". Rugându-se sfântul, a încetat înfricosata mânie a lui Dumnezeu, iar împaratul si eparhul, liberându-se de pedeapsa, au zis: "Stapâne al cerului si Ziditorule al pamântului, Cel ce locuiesti în cer, miluieste-ne, cauta cu milostivire pe pamânt". Apoi s-a dus împaratul cu eparhul si cu toti boierii în palatele sale si au petrecut trei zile, neiesind de frica cea dumnezeiasca si de groaznica certare ce li se întâmplase.În acea vreme, fiicei împaratului i s-a facut o vedenie, pe care a spus-o Sfântului Haralambie: "Mi se parea ca stau lânga apa si am vazut îndata o livada mare îngradita, în care erau saditi tot felul de copaci mirositori, iar în mijloc era o vie frumoasa si în vie un cedru înalt. De la radacina copacului iesea un izvor, iar strajerul locului aceluia era înfricosat si nu lasa pe nimeni sa intre acolo. Vazând pe tatal meu si pe Crisp eparhul, stând aproape, strajerul a întins spre dânsii toiagul sau cel de foc, gonindu-i de acolo. Însa eu, stând cu frica, l-am rugat sa-mi porunceasca sa ramân acolo". Dar acela mi-a zis: "Vino aici si eu te voi duce pe umeri cu cinste". Pe când eram înauntru, linga izvorul cel de sub cedru, am auzit un glas, zicându-mi: "Ţie-ti este dat locul acesta si celor ce sunt asemenea tie". O vedenie ca aceasta vazând, ma rog tie sa-mi spui tâlcul ei.Sfântul Haralambie i-a raspuns: "Tâlcuirea visului tau este: apa cea mare este darul Sfântului Duh, locul cel îngradit este Raiul, via este locuinta dreptilor, copacii cei mirositori sunt cetele sfintilor îngeri, cedrul cel înalt este slava Crucii, izvorul cel de la radacina cedrului înseamna viata vesnica, care prin Sfânta Cruce se daruieste neamului omenesc, iar Strajerul locului, Cel ce te-a luat pe umeri, este Hristos Domnul, Care pe cele 99 de oi lasându-le, a mers în urma celei ratacite si, gasind-o, a luat-o pe umerii Sai. Tatal tau si eparhul vor fi izgoni din Raiul lui Dumnezeu, caci acei ce n-au multumit Domnului întâi si pe urma vor fi nemultumiti, pentru ca se abat de la Dumnezeu prin diavolestile amagiri".Dupa acea înfricosata pedepsire ce s-a facut, trecând 30 de zile, împaratul s-a razvratit iarasi si, lasând pe Dumnezeu, a Carui mâna tare a cunoscut-o, s-a întors la idoli. Deci, chemând pe mucenic i-a zis: "Haralambie, asculta sfatul meu si te închina zeilor, ca sa fii cinstit". Sfântul a raspuns: "Nu se poate sa fie aceasta, adica sa poata a se razvrati robul lui Dumnezeu de cuvintele tiranului, caci cu adevarat cuvintele tale, o! împarate, sunt nesocotite si nebune". Mâniindu-se împaratul, i-a zis: "Cap nepriceput! zici ca ale mele cuvinte sunt nepricepute si nebune?". Atunci a poruncit sa puna la gura lui undita si sa-l poarte de gât prin toata cetatea.Fiica împaratului, apropiindu-se de tatal sau, a zis: "Ce faci? o! tata, de ce chinui pe dreptul acesta? Pentru ce te tu legi de cursele diavolesti si, lasând cele bune, alegi cele rele? De ce voiesti moartea si lepezi viata? Pentru ce te scoli cu mânie tiranica asupra robului lui Hristos? Asculta, tata, glasul meu si precum te sârguiesti la rau, tot asa sârguitor sa fii spre bine: caci cel ce seamana rele, rele va secera, iar cel ce seamana întru buna credinta, va secera cele bune. Adu-ti aminte de pedeapsa lui Dumnezeu ce a fost peste tine, când erai legat si spânzurat în vazduh, cu nevazute legaturi. Pe Dumnezeu Cel adevarat L-ai marturisit si, fiind dezlegat din legaturi, acum Îl lasi? Multi puternici, fiind pedepsiti, cunosc puterea Aceluia, dar scapând de pedeapsa, iarasi Îl uita".Acestea auzindu-le, împaratul nu s-a îndreptat, ci, mai aspru facându-se, i-a spus: "Jertfeste zeilor, Galino!" Ea, întorcându-se catre dânsul i-a raspuns: "Voi face ceea ce voiesti, tata". Împaratul, bucurându-se, a zis: "Sa se dezlege Haralambie, de vreme ce fiica mea jertfeste zeilor". Fiind adus Haralambie, împaratul i-a zis: "Iata, s-a schimbat fiica mea, Galini, de la credinta ta la a noastra si voieste sa jertfeasca zeilor". Deci vino si tu, Haralambie, cu dânsa, în capistea zeilor nostri si fa ceea ce noi dorim". Tacând Haralambie, împaratul socotea ca se învoieste. Apoi fiica împaratului a mers în capistea lui Dia si a lui Apolon si a zis slujitorilor: "Caindu-ma, am venit sa rog pe zeii pe care i-am mâniat, crezând în Hristos". Deci, strigara slujitorii: "Mare Dia, puternice Apolon, facatorii cerului, domnii domnilor, cautati spre doamna Galini si miluiti-o pentru Sever împaratul".Fericita Galini, intrând în capistea idoleasca, a chemat pe slujitori si le-a zis: "Pe care sa-l surp mai întâi: pe Dia, pe Iraclie sau pe Apolon?". Zis-au slujitorii: "Nu, doamna, nici unuia sa nu-i gândesti rau nici sa batjocoresti pe mântuitorii nostri, ca sa nu se mânie si sa clatine cerul si sa rastoarne pamântul". Atunci, fericita Galini, apucând pe idolul Dia, i-a zis: "Daca tu esti zeu, apoi cum n-ai înteles ca am venit sa te rastorn?". Şi zicând aceasta, l-a surpat; iar el, cazând la pamânt, s-a sfarâmat în trei bucati. Asemenea, apucând si pe Apolon, i-a zis: "Şi tu, satano, gârbovitule batrân, sa cazi la pamânt, facându-te praf". Apoi a sfarâmat pe ceilalti zei, care erau acolo. Şi-au alergat slujitorii la Sever, zicând: "Stapâne, împarate, a pierit nadejdea noastra, acum si soarele se va stinge si lumea va pieri, ca au murit zeii". Împaratul a zis: "Ce sunt cuvintele acestea?" Raspuns-au slujitorii: "Galinia, fiica ta, a sfarâmat pe zei". Zis-a împaratul: "Mergeti si chemati în aceasta noapte 50 de mesteri si înnoind idolii, sa-i puneti în capistea lor, apoi sa ziceti ca au înviat din morti, precum si Galileenii spun despre Hristos al lor, ca a înviat din morti".Slujitorii, cu sârguinta facând asa, au mers a doua zi la fiica împaratului, zicându-i: "Vino la capiste, stapâna, sa vezi pe zei înviati". Apoi a zis fericita Galinia: "Au înviat zeii? voi merge sa-i vad". Intrând în capiste, a vazut pe idoli din nou ciopliti si a zis: "Mare minune am vazut". Iar slujitorii zisera: "Cu adevarat, mare minune; pentru ca ieri, fiind necinstiti si batjocoriti, acum stralucesc cu mai mare cinste si slava". Fericita Galinia a zis: "Pe zeii cei noi mai cu înlesnire îmi este a-i rasturna decât pe cei vechi". Deci, a zis catre idolul Dia: "Ţie îti zic Dia, cela ce ai înviat din morti, sa te duci iarasi la cei morti". Aceasta zicând-o, iarasi a sfarâmat pe idoli. Atunci, slujitorii, umplându-se de mânie, au spus iarasi împaratului despre sfarâmarea idolilor. Împaratul, punând de fata pe fiica sa, i-a zis: "De ce ai sfarâmat pe idoli?" Ea a raspuns: "De vreme ce voi sunteti amagiti cu desarta parere, îi numiti zei pe când ei sunt materie neînsufletita". Împaratul a zis: "Jertfeste idolilor, samânta necurata, iar nu fiica a mea". Iar Galinia a raspuns, batjocorindu-l: "Acum am jertfit, precum am stiut, iar de voiesti si celorlalti zei ai tai, voi face asemenea". Mâniindu-se împaratul, a lasat pe fiica sa si, întorcându-se catre mucenicul Haralambie cu iutime, l-a dat la o femeie vaduva spre batjocura.Intrând sfântul în casa vaduvei, s-a lipit lânga un stâlp, ce era lânga casa si îndata stâlpul cel uscat a odraslit si a crescut copac mare, acoperind cu ramurile sale toata casa vaduvei. Vazând femeia o minune ca aceea, s-a înfricosat si a zis: "Iesi de la mine, omule, ca nu sunt vrednica a primi pe un asemenea barbat, pentru ca socotesc ca tu esti Hristos sau înger sau prooroc sau apostol. Pleaca de la mine, ma rogu tie, ca nu sunt vrednica sa intri sub acoperamântul meu". Sfântul i-a zis ei: "Îndrazneste fiica, pentru ca ai aflat dar de la Dumnezeu. Crede în El, ca mare este Domnul, milostiv si foarte laudat".A doua zi, vazând vecinii copacul cel înalt si cu multa frunza care acoperea cu umbra sa casa vaduvei, ziceau între dânsii: "Ce este aceasta minune?". Unii ziceau: "Fiindca a intrat acolo Haralambie, pentru aceea a odraslit stâlpul si a crescut copac mare". Şi, intrând, gasira pe sfânt sezând si învatând pe vaduva, graind astfel catre dânsa: "Fericita esti tu, femeie, ca ai crezut în Hristos; fericita esti ca se iarta pacatele tale, pentru ca Dumnezeu primeste pe cei ce se pocaiesc". Deci zisera lui oamenii care venisera: "Pentru ce nu ne spui noua de esti Tu Hristos cu adevarat?" Raspuns-a Sfântul Haralambie: "Iertati-ma, fiilor, sunt sluga a voastra, dar slujitor al lui Hristos si în numele Lui se fac acestea".Atunci femeia, luând îndrazneala, a strigat cu glas mare: "Bucura-te, Haralambie, care totdeauna luminezi lumea cu lumina cea nestinsa. Bucura-te Haralambie, cel mare cu darul; bucura-te Haralambie, sfesnicule cel prealuminos, pentru ca multi prin învatatura ta s-au apropiat de Hristos!" Acestea graindu-le femeia, toti au cazut la picioarele Sfântului Haralambie, marturisind pe Hristos, iar cu inimile crezând Într-însul, au primit mântuitorul Botez.În alta zi, a poruncit împaratul ca sa aduca pe mucenic la judecata si, alergând înainte, cei ce crezusera în Hristos au spus împaratului minunea ce se facuse, cum a odraslit stâlpul cel uscat si s-a facut copac mare.Mirându-se împaratul de aceea, Crisp, eparhul, i-a spus: "Stapâne împarate, de nu vei porunci ca degrab sa ucida cu sabia pe vrajitorul acela, toti se vor amagi de minunile facute de dânsul si, lasând pe zeii nostri si pe noi, vor merge în urma lui". Atunci, împaratul a hotarât asupra sfântului judecata de sabie, despre care auzind Sfântul Haralambie, a cântat cu bucurie psalmul lui David: "Mila si judecata voi cânta Ţie, Doamne; cînta-voi si voi întelege în cale fara prihana, când vei veni catre mine"; apoi a mai zis si un alt psalm pâna în sfârsit.Ajungând cu veselie la locul în care avea sa-si sfârseasca nevointa, a zis: "Multumesc, Ţie, Doamne Dumnezeule, ca esti milostiv si îndurat. Tu ai ucis pe vrajmasi, ai sfarâmat iadul si durerile mortii le-ai dezlegat. Pomeneste-ma, Doamne Dumnezeul meu, întru împaratia Ta". Astfel rugându-se el, s-au deschis cerurile si S-a pogorât la dânsul Domnul cu multimea sfintilor îngeri, pe un scaun de smarald cu foarte mare podoaba, si a sezut pe dânsul Domnul, zicând catre mucenic: "Vino, Haralambie, prietenul Meu, cel ce ai rabdat multe pentru numele Meu. Cere de la Mine ce voiesti si îti voi da tie".Sfântul Haralambie a spus: "Mare este taina aceasta, Doamne, ca m-ai învrednicit a vedea înfricosata Ta slava. Doamne, de-Ţi place Ţie, ma rog sa dai slava numelui Tau, ca oriunde se vor pune moastele mele si se va cinsti pomenirea mea, sa nu fie foamete în locul acela sau aer stricacios, care sa piarda rodurile. Ci sa fie mai ales în locurile acelea pace si sanatate trupeasca, mântuire sufleteasca si îndestulare de grâu si vin, cum si înmultire de dobitoace, pentru trebuinta oamenilor. Doamne, Tu stii ca oamenii sunt trup si sânge, iarta-le lor pacatele si le da îmbelsugare din rodurile pamântului, ca, cu îndestulare, pentru osteneala lor, sa se sature si sa se îndulceasca, preamarindu-Te pe Tine, Dumnezeul lor, Datatorul tuturor bunatatilor; iar roua ce se pogoara de la Tine, sa le fie tamaduire. O! Doamne Dumnezeul meu, varsa peste tot darul tau si îi izbaveste de boala ciumei".Astfel rugându-se sfântul, Domnul i-a zis: "Fie dupa cererea ta, viteazul meu ostas". Deci s-a dus Domnul cu îngerii Sai la cer si i-a urmat sufletul Sfântului Mucenic Haralambie. Atunci ostasii, ducându-se la împarat, i-au spus despre slava mucenicului si cum i s-a aratat Domnul si ca a murit fara taiere de sabie si au vazut sufletul lui suindu-se la ceruri. Atunci a cazut împaratul în mare mirare si frica, iar fericita Galinia, fiica lui, a cerut de la dânsul trupul mucenicului si, luându-l, l-a învelit în pânze curate si subtiri si l-a uns cu aromate si mir de mare pret si l-a pus în racla de aur, slavind pe Dumnezeu. Împaratul s-a temut sa judece si sa faca rau fiicei sale, pentru ca vedea pe Dumnezeu care era cu dânsa. Deci a lasat-o sa vietuiasca în dreapta credinta crestineasca, dupa voia ei.Acestea toate s-au facut în acel timp când era Sever în Antiohia, iar întru noi împaratind Domnul nostru Iisus Hristos. Acesta este nebiruitul Mare Mucenic Haralambie, arhiereul lui Dumnezeu, care mijloceste pentru toata lumea, care a patimit în ziua a zecea a lunii februarie si totdeauna sta de-a dreapta scaunului lui Dumnezeu, rugându-se pentru noi Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia se cuvine slava si împaratia, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.(Articol publicat pe site-ul doxologia.ro)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 673

Id: 38078

Data: Feb 10, 2014

Imagine: