Sfantul Vasile pune la baza dialogului religios un principiu intercultural bazat pe schimburi de ordin conceptual si metodologic.Omilia a XXII-a a Sfantului Vasile cel Mare este un exemplu in literatura patristica de dialog intercultural si interreligios, dialog initiat si incurajat intotdeauna de Biserica. Arhiepiscopul Cezareei Capadociei este unul dintre promotorii unui proces de culturalizare a oamenilor simpli, lideri constienti fiind ca accesul la cultura vremii, chiar diferita religios, poate fi o cale spre emanciparea sociala si spre descoperirea Adevarului Hristos. Ştiinta academiilor grecesti, abordata acum teologic din amvoanele bisericilor, in predici si cateheze, in dezbateri sinodale sau in scrieri vaste, a devenit dintr-un obstacol in raspandirea credintei crestine un mijloc necesar in demonstrarea valorii ei.Sfantul Vasile pune la baza dialogului religios un principiu intercultural bazat pe schimburi de ordin conceptual si metodologic, pe un anumit grad de integrare – dar care sa respecte fundamentele si logica respectivelor sistemele de gandire –, utilizarea unui limbaj comun care sa duca la o imagine unitara a realitatii. Prin flexibilitatea pe care o arata, marele arhiepiscop contribuie la dezvoltarea unei gandiri integratoare si omogene.Interdisciplinaritatea pentru care pledeaza Sfantul Vasile cel Mare constituie o exigenta a educatiei religioase contemporane supusa schimbarilor, acumularilor cognitive din diferite domenii ale cunoasterii. Acest proces educogen, in care Biserica are un rol fundamental, trebuie sa se bazeze insa pe ratiune si echilibru, dupa cum afirma Sfantul Vasile in Omilia catre tineri: Şi noi, daca voim ca slava binelui sa ramana tot timpul nedespartita de noi, sa ascultam invataturile sfinte si de taina, dupa ce am fost initiati mai intai in literatura profana. Dupa ce ne-am obisnuit sa privim soarele in apa, putem sa ne indreptam privirile si spre lumina lui. Asadar, daca exista vreo inrudire intre aceste doua feluri de invataturi, cunostinta lor poate sa ne fie de folos, iar daca nu-i nici o inrudire, sa cunoastem deosebirea dintre ele, punandu-le fata in fata; si nu-i putin lucru acesta, pentru a afla care-i mai buna (Sfantul Vasile cel Mare, Scrieri, in Colectia Parinti si Scriitori bisericesti , vol. 17, IBMBOR, 1986, p. 581).Echilibrul recomandat de marele pedagog crestin se bazeaza pe o buna cunoastere a psihologiei adolescentului si pe increderea in spiritul critic al tanarului, care este in cautarea unui sine ortodox, pe o traiectorie consecventa credintei, angajamentelor si valorilor. Admiratia Sfantului Vasile fata de pasiunea tinerilor pentru studiu, in special pentru intelegerea profunzimii Sfintei Scripturi, se transforma, in finalul deschis al epistolei, intr-un apel adresat posteritatii spre o mai mare implicare a Bisericii in educatia religioasa a tinerilor: Sa alegem viata cea mai buna si sa facem fapte de virtute. (…) E rusinos sa pierdem prezentul, iar mai tarziu sa rechemam trecutul (Ibidem, p. 582).Sfantul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este un teolog desavarsit al unitatii de credinta, un spirit ecumenic, teolog al unitatii de slujire invatatoreasca a Bisericii. Identificarea unui limbaj intercultural si interreligios comun ramane un deziderat al mediului teologic academic, care trebuie sa tina cont de realitatea de neclintit ca Ortodoxia trebuie sa ramana fidela Traditiei si, totodata, sa dea aceasta Traditie reinnoita, dar in nici un caz falsificata, lumii de astazi. (articol postat pe site-ul doxologia.ro, semnat de diac. Catalin Vatamanu)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 620

Id: 27273

Data: Dec 31, 2012

Imagine: