Biserica Ortodoxa cinstește la 16 august pe Sfinții Martiri Brancoveni: Constantin Voda cu cei patru fii ai sai, Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ianache. In istoria poporului roman, la sfarsitul secolului al XVII-lea si inceputul secolului al XVIII-lea, a ramas o marturie de credinta exemplara: aceea a voievodului Constantin Brancoveanu si a familiei acestuia. In plus, acest voievod, prin preocuparile sale, va fi cel care va influenta peste veacuri intreaga arta si cultura ortodoxa. Mergand pe linia marilor conducatori ai neamului romanesc, alaturi de Ştefan cel Mare si Neagoe Basarab, Constantin Brancoveanu si cei patru fii ai sai: Constantin, Ştefan, Radu si Matei, precum si Ianache sfetnicul, ginerele sau, au marcat profund viata societatii romanesti - datorita credintei lor puternice de care nu s-au despartit nici in fata mortii - si preocuparilor culturale de la curtea domneasca din timpul lor.Creatorul unei epoci distincte, atat pe linie politica dar si bisericeasca, Constantin Brancoveanu reprezinta un punct luminos in sirul voievozilor romani. Un important punct de reper al domniei sale a fost acela al practicarii unei diplomatii de exceptie, precum si accentul deosebit pus pe stabilirea relatiilor personale cu marii conducatori ai perioadei sale. Avand radacini voievodale, tanarul Constantin era boier dupa tata din spita lui Matei Basarab. Nascut in anul 1654, in satul Brancoveni, din fostul judet Romanati, si ramas orfan de tata la numai un an din viata, a fost crescut de mama sa in casele parintesti din Bucuresti, din apropierea Curtii Domnesti. Ramane singurul fiu in urma mortii celor doi frati ai lui si, totodata, devine mostenitorul intregii averi parintesti.Un diplomat de exceptiePrimind Taina Cununiei, isi intemeiaza familia alaturi de doamna Marica, nepoata lui Antonie-Voda din Popesti. Nepot al domnitorului Şerban Cantacuzino, predecesorul sau la tronul Ţarii Romanesti, Constantin devine prezent in viata de la Curte inaintand treptat in ierarhia boiereasca. Om de incredere al lui Şerban-Voda, indeplineste diferite misiuni cu caracter politico-religios. Una dintre acestea viza, dupa cum afirma cronicarii vremii, apararea intereselor religioase ale romanilor din Transilvania. Datorita interventiei sale in calitate de ambasador, romanii transilvaneni, vanati de pericolul Uniatiei, ce prindea contur, devin liberi in a-si pastra credinta strabuna. Totodata, Curtea Imperiala, pentru a garanta indeplinirea promisiunii, il elibereaza pe mitropolitul Sava Brancovici. Domnia unui crestin exemplarDupa ungerea ca voievod al Ţarii Romanesti, Constantin Brancoveanu nu a uitat ca inainte de toate este crestin. Aceasta calitate a pastrat-o, pretuit-o si valorificat-o intreaga viata. Nu a avut inclinatii obsedante pentru obtinerea domniei, ci, dimpotriva, asemenea marilor Parinti ai Ortodoxiei care fugeau de preotie, nici Constantin nu dorea cu orice pret acest jug al conducerii celorlalti. Datorita staruintelor sfatului de obste al tarii, accepta aceasta numire in anul 1688. Punand inceput bun domniei sale, ctitoreste Manastirea Hurezi din Oltenia, ce va deveni simbolul si etalonul artei brancovenesti. Pacea de care s-a bucurat pentru scurta vreme este ravasita de luptele dintre turci si imperiali ce constituiau o amenintare serioasa pentru Ţara Romaneasca. Drept urmare, are loc lupta de la Zarnesti din 21 august 1690, soldata cu victoria romanilor asupra austriecilor, batalie ce va fi catalogata de cronicari ca una in care voievodul s-a dovedit un deosebit strateg.Cu trecerea anilor, Constantin atrage atentia asupra sa in mod pozitiv, fiindu-i recunoscute abilitatile sale diplomatice si politice prin primirea unor titluri si diplome. Astfel, in 1679, primeste diploma de nobil ardelean, conte al Ungariei, precum si titlul de print al Sfantului Imperiu, alaturi de fiul sau, titlu cunoscut sub numele de Illustrissimus. Datorita primirii acestor titluri, dar mai ales al celui de conte al Ungariei, Poarta Otomana avea sa-l dojeneasca aspru pe Constantin. De aceea, pe fondul reluarii luptelor dintre turci si austrieci, romanii trebuiau sa contribuie consistent, din punct de vedere financiar, in favoarea turcilor. Prins la mijloc atat de turci, dar si de austrieci, Constantin credea intr-o posibila alianta cu Rusia, tara ortodoxa prin excelenta. Pentru a-si implini acest gand, marele comis Gheorghe Castriotul este trimis la Moscova in 1697. Nu a fost vorba de o tradare din partea voievodului roman, ci se lua in calcul o eventuala alianta doar in cazul in care otomanii nu isi respectau promisiunile facute la inceputul domniei lui Constantin Brancoveanu. Haraciul anual datorat Portii trebuia achitat, insa posibilitatile financiare erau reduse drastic din cauza razboiului amintit dintre turci si austrieci. In 1699, Brancoveanu trimite o delegatie prin care solicita marelui vizir scutirea darilor pe o perioada de doi ani, intrucat aceasta fusese platita in avans, prin cheltuielile implicate de razboaiele purtate de turci pe teritoriul tarii sale. Este acceptata aceasta propunere si, totodata, i se acorda voievodului, de catre sultan, domnia pe viata. Bucuria acestui moment dureaza insa doar pana in 1703, cand Constantin va fi chemat la Adrianopol. Aceasta chemare presupunea tacit plata consistenta a darilor in functie de schimbarile politice de la Poarta.Tradarea voievoduluiPe fondul greutatilor externe amintite, ca si cum nu era de ajuns, politica interna se destabilizeaza din cauza adancirii conflictului dintre domn si gruparea boiereasca a Cantacuzinilor, ce urmarea inlaturarea lui Constantin de la tron. Asteptand rezultatul luptei dintre turci si rusii aliati cu moldovenii din 1711, voievodul Constantin va fi tradat de catre insusi comandantul armatei sale, Toma Cantacuzino, care a parasit in mod tainic tabara de la Albesti - Urlati, trecand de partea rusilor, acuzandu-l pe Constantin de tradarea tarului Rusiei. Turcii vor specula acest gest ce va complica sfarsitul tragic al voievodului. Aceasta tradare era, insa, regizata de foarte multa vreme, inca din 1707, cand Cantacuzinii pregateau dovezile ce vor demonstra turcilor duplicitatea fata de Poarta. Anul 1713 atinge apogeul tradarii, atunci cand fratii Mihai si Constantin Cantacuzino au procurat in mare taina copii ale sigiliilor marilor boieri. Cu acestea, cei doi au alcatuit diverse petitii catre turci, ca fiind din partea adunarii boieresti in care sustineau ca voievodul Constantin Brancoveanu detine relatii secrete atat cu imparatul de la Viena, cat si cu Ţarul Rusiei, precum si cu polonezii si venetienii. Totodata, aceste acte falsificate atentionau sultanul de achizitionarea unor mosii si case in Transilvania, ca locuri de scapare pentru domn si familia lui. La fel se sugera Portii detinerea unei averi colosale de catre voievodul muntean in diverse banci din Venetia si Olanda. Toate acestea, dar mai ales averea estimata exagerat de tradatori, vor constitui pretextele mazilirii sale imediate. Totusi, cu o puritate si incredere oarba, Brancoveanu nu se gandea ca pericolul ce avea sa-i aduca moartea era reprezentat de apropiatii sai.Saptamana Patimilor a Sfintilor BrancoveniAnul 1714, prin martiriul familiei voievodului Constantin Brancoveanu a ramas in istoria Europei unul dureros pentru intreaga crestinatate. La inceputul acestui an, vizirul Gin Ali Pasa, care tocmai se instalase in aceasta demnitate, hotaraste mazilirea voievodului. Cu toate ca domnul muntean trimisese din timp la Constantinopol daruri insemnate pentru marele vizir pentru a primi aprobarea acestuia in vederea casatoriei fiului sau Radu, in ziua de 24 martie 1714, marti, in Saptamana Mare, a sosit la Bucuresti un reprezentant al sultanului. Acesta, fara a descoperi intentia Portii, anuntase ca era doar in trecere. Totusi, a doua zi, fiind primit cu mare alai de domn si de sfatul boierilor, Mustafa Aga implineste gestul simbolic al mazilirii aruncandu-i o naframa de matase neagra pe umar. Citindu-se porunca sultanului, Brancoveanu a fost acuzat de tradare fata de Poarta si, drept urmare, trebuia sa fie dus la Constantinopol alaturi de intreaga sa familie. S-au luat masuri dupa acest eveniment de a izola intreaga familie domneasca. Deja a doua zi, reprezentantii turci anuntau vointa poruncii otomane de a fi ales alt domn. Boierii, cu exceptia cantacuzinilor, nu doreau un alt domn. Eforturile lor insa nu au avut nici un rezultat ci, dimpotriva, s-a produs o rumoare generala in urma careia trimisul turc numeste domn pe Ştefan Cantacuzino. Acesta este uns domn al Ţarii Romanesti, in timp ce Brancoveanu era inchis in camera sa. Actul tradarii devenise realitate. Chinurile intregii familii brancovenesti vor atinge apogeul la Constantinopol, insa, inainte, i-au fost confiscate toate mosiile din tara.Inconjurati de soldatii otomani, fostul voievod si familia sa paraseau meleagurile romanesti. Dupa un drum de trei saptamani, Brancoveanu si familia au fost aruncati in inchisoare, unde vor fi aspru torturati pentru a scoate la iveala toate avutiile. Chinurile au durat aproape 4 luni, neincetat. Grandioasele averi inventate de tradatori nu existau, dar acest lucru aprindea si mai tare furia sultanului si a vizirului sau. Cel mai crud a fost chinuit insusi Constantin, care, conform istoricilor, a fost intins pe roata, i s-a pus pe cap un cerc de fier incins, a fost ars cu fierul inrosit pe piept si pe spate, a fost strapuns in maini si in picioare. De la inchisoarea Fornetta, din cele sapte turnuri (Edicule) au fost mutati intr-o alta temnita, la Bostagi Basa, locul in care erau incarcerati numai pasii, vizirii sau alti demnitari.Infuriati de rezistenta voievodului, turcii pun la cale un siretlic prin care i se promitea iertarea si chiar domnia in schimbul a 20.000 de pungi de aur, o suma exorbitanta. Scriind in tara pentru a i se pastra averile din Transilvania, sperantele de scapare prindeau contur, insa totul era o inscenare doar pentru a afla locul si valoarea bunurilor sale. Pe langa suferintele trupesti, vestile sosite din Ţara Romaneasca in legatura cu domnia lui Ştefan Cantacuzino il marcheaza profund. Acesta daruise otomanilor toate titlurile obtinute de Constantin.In cele din urma, Brancovenilor li se promite iertarea daca intreaga familie va trece la legea islamica. Cu toate insistentele turcilor, nimic nu i-a facut sa renunte la credinta crestina. Urmare acestui fapt, ziua de 15 august, o zi aleasa cu bunastiinta de otomani, cunoscand ca era o zi de sarbatoare crestina, dar si ziua de nastere a lui Constantin precum si onomastica sotiei sale, Marica, devine ziua incununarii cu sfarsitul mucenicesc al Brancovenilor. Credeti tare si nu va miscati din credinta pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta…Aflati in fata mortii, pe malul Bosforului, aproape de amiaza, sultanul, marele vizir precum si inalti demnitari ai vremii chemati special pentru acest spectacol priveau ultimele clipe din viata Brancovenilor. Cei sase au fost asezati in genunchi, permitandu-le rostirea unor scurte rugaciuni. Inainte de a fi executati, Constantin, asemanandu-se cu mama Sfintilor Macabei, i-a indemnat la moarte muceniceasca pe fiii sai si pe sfetnicul Ianache, prin urmatoarele cuvinte: Stati tari, barbateste, dragii mei, si nu bagati seama la moarte. Priviti la Hristos, Mantuitorul nostru, cate a rabdat pentru noi si cu ce moarte a murit. Credeti tare in aceasta si nu va miscati din credinta pravoslavnica pentru viata si lumea aceasta! Aduceti-va aminte de Sfantul Pavel, ce zice ca nici sabie, nici imbulzeala, nici moarte, nici alta orice nu-l va desparti de Hristos, ca nu sunt vrednice muncile si nevoile acestea de aici spre marirea ce o va da Hristos. Primul care a fost jertfit a fost sfetnicul Ianache. Au urmat si cei trei fii. Doar Matei, cel mai tanar, a avut un moment de slabiciune datorat varstei fragede, de 12 ani. Speriat, ii cerea iertare sultanului, fagaduind ca se va face mahomedan. Constantin insa il incurajeaza cu lacrimi in ochi si cu sufletul sfasiat, spunandu-i ca din sangele nostru n-a mai fost nimeni care sa-si piarda credinta; mai bine sa mori de o mie de ori decat sa-ti renegi credinta stramoseasca pentru a trai cativa ani mai multi pe pamant. Astfel imbarbatat, primeste sfarsitul mucenicesc. In cele din urma, insusi Constantin isi inalta sufletul catre ceruri, avand parte de o executie fara seaman in istoria cruzimii otomane. Intoarcerea pe meleagurile romanesti si mostenirea voievodului martirDupa sfarsitul tragic al Brancovenilor, trupurile acestora au fost aruncate in mare, dar nu inainte de a fi fost purtate prin cetate pentru a raspandi groaza si a arata puterea Imperiului Otoman. Crestini evlaviosi au reusit, in cele din urma, sa recupereze trupurile acestora, pe care le-au ingropat in insula Halchi. Pe meleagurile natale, sfintele moaste ale domnitorului vor fi aduse abia in 1720, de catre doamna Marica. Aceasta, alaturi de cele 7 fiice ale sale, dupa indelunga perioada de surghiun, reuseste sa se intoarca in tara, unde se ingrijeste de asezarea moastelor voievodului, in ctitoria acestuia din Bucuresti, la Biserica Sfantul Gheorghe - Nou, unde sunt si astazi.Pe langa exemplul vietii sale marturisitoare, Constantin Brancoveanu a lasat un tezaur insemnat mai ales din punct de vedere cultural. In primul rand, a statornicit un stil bisericesc arhitectonic ce ii poarta cu mandrie numele, stil identificat cu gustul romanesc pentru frumos. Bijuteriile sale arhitectonice bisericesti, dintre care Manastirea Hurezi, catalogata drept capodopera a arhitecturii romanesti, Biserica Sfantul Gheorghe - Nou din Bucuresti, precum si constructiile civile (domeniul Mogosoaia) atesta apropierea si trairea, precum si exprimarea vie a unei personalitati profund angajate in viata culturala si bisericeasca. Prin toate acestea, Constantin Brancoveanu a aratat ca intreaga sa viata a fost marcata de trairea crestineasca, stare redata intr-una din poeziile populare ale romanilor, culese de Vasile Alecsandri, ce sintetizeaza in versuri credinta strabuna a marelui voievod: Caini turbati, turci, lifta rea/ De-ti manca si carnea mea/ Sa stiti c-au murit crestin/ Brancoveanu Constantin.Recunoscandu-le valoarea culturala, morala si istorica, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, in sedintele de lucru din 20-21 iunie 1992, a hotarat trecerea in randul sfintilor a celor sase Martiri Brancoveni. (Articol publicat in data de 16 august 2009 in Ziarul Lumina, semnat de Grigore Mesteroaie)

Categoria: Actualitate ortodoxa

Vizualizari: 769

Id: 33172

Data: Aug 16, 2013

Imagine: